Decizia Nr.548 din 15.10.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (1) şi (2) din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 905 din 12 decembrie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Doina Suliman	- magistrat-asistent-şef

1. Pe rol se află pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (1) şi (2) al titlului I din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Gheorghe Cădere în Dosarul nr. 242/188/2013 al Tribunalului Neamţ - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 466D/2014.2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 14 octombrie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 15 octombrie 2014.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:3. Prin Încheierea din 28 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 242/188/2013, Tribunalul Neamţ - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (1) şi (2) al titlului I din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.4. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurentul-petent Gheorghe Cădere, cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 92 din 29 ianuarie 2014, pronunţată de Judecătoria Bicaz într-o cauză civilă având ca obiect „plângere la Legea 1/2000“, în contradictoriu cu intimatele Comisia Judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia Locală Hangu pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate, reglementând competenţa de soluţionare a notificărilor rămase nesoluţionate la data intrării în vigoare a titlului I al Legii nr. 247/2005, creează un regim juridic distinct faţă de notificările soluţionate până la acea dată. Astfel, se instituie un tratament clar discriminatoriu între persoanele ale căror notificări formulate în baza Legii nr. 10/2001 au fost deja soluţionate la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 şi cele care erau în curs de soluţionare, întrucât acestea din urmă, care vizau terenurile din extravilanul localităţilor, au fost înaintate comisiilor locale pentru a fi soluţionate conform dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000. Consideră autorul criticii că „tratamentul discriminatoriu are ca referinţă chiar propria neputinţă a statului de a soluţiona, într-un termen rezonabil, o solicitare legală, fapt care nu poate sta ca fundament al creării a două categorii de notificări, fiecare cu o procedură proprie.“ Pentru aceleaşi argumente invocă înfrângerea, prin dispoziţiile legale atacate, a principiului neretroactivităţii legii civile, culpa statului neputând „sta la baza modificării unui întreg regim juridic aplicabil cererii iniţiale, având în vedere că noua situaţie este, în mod evident, mai grea decât cea existentă în momentul anului 2002.“6. Tribunalul Neamţ - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate nu este fondată, deoarece critica vizează o problemă de aplicare a legii civile, care este de competenţa exclusivă a instanţei de judecată şi care nu relevă niciun aspect de neconstituţionalitate.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Avocatul Poporului a transmis Curţii Constituţionale punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, în ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. V alin. (1) şi (2) al titlului I din Legea nr. 247/2005 prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1), Avocatul Poporului apreciază că este întemeiată, deoarece prin aceste dispoziţii „nu s-a instituit un nou termen de depunere a notificărilor de către persoanele îndreptăţite, ci doar s-a schimbat competenţa de soluţionare a acestora.“ Consideră că „normele supuse controlului de constituţionalitate aduc modificări nu doar sub aspectul autorităţilor competente de a soluţiona notificările, ci inclusiv al procedurii, al termenelor şi al etapelor ce ar trebui urmate.“ În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 830/2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 13 din Legea nr. 247/2005, Avocatul Poporului consideră că este neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 217/2008.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Deşi autorul criticii arată că înţelege să invoce excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (1) şi (2) al titlului I din Legea nr. 247/2005, precum şi „excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 13 al titlului I din Legea nr. 247/2005 în măsura în care modificările aduse art. 8 alin. (1) al Legii nr. 10/2001 încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţia României“, din notele scrise depuse în motivarea criticii rezultă că, în realitate, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese, de altfel, şi din încheierea de sesizare, îl constituie doar dispoziţiile art. V alin. (1) şi (2) al titlului I din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii ce privesc modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005.12. Dispoziţiile legale atacate au următorul conţinut: Articolul V (1) Notificările nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentului titlu, având ca obiect construcţii existente, situate în extravilanul localităţilor, aparţinând exploataţiilor agricole şi care au fost trecute în proprietatea statului, construcţii de pe terenurile forestiere, care au făcut parte din exploataţia forestieră la data trecerii în proprietatea statului, se vor înainta în vederea soluţionării, în termen de 60 de zile, comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi pentru terenurile prevăzute la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată. Dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 au următoarea redactare: „Nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.“13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii legale contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile şi art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile titlului I - „Modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989“ din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale, din perspectiva unor critici similare. În acest sens sunt Decizia nr. 43 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 11 aprilie 2003, Decizia nr. 217 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 18 martie 2008, Decizia nr. 614 din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.134 din 15 decembrie 2005, Decizia nr. 791 din 27 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 21 noiembrie 2007, şi Decizia nr. 415 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor titlului I, constatând că acestea nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (2) şi art. 53. Astfel, instanţa constituţională a statuat că soluţia de restituire a unor categorii de terenuri este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază exercitarea dreptului pe care statul îl are de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută cu privire la proprietatea funciară. Este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea măsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunităţii vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu s-ar putea pronunţa.15. Analizând dispoziţiile de lege criticate, Curtea constată că acestea instituie un nou regim de soluţionare a notificărilor având ca obiect terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, în sensul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 13 din Legea nr. 247/2005. Potrivit noii modalităţi de soluţionare, acestea vor fi înaintate comisiilor locale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000.16. Autorul criticii consideră că prin dispoziţiile de lege atacate se instituie un tratament discriminatoriu între persoanele ale căror notificări formulate în baza Legii nr. 10/2001 au fost deja soluţionate la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 şi cele care erau în curs de soluţionare, întrucât acestea din urmă, care vizau terenurile din extravilanul localităţilor, au fost înaintate comisiilor locale pentru a fi soluţionate conform dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000.17. Examinând cauza sub acest aspect, Curtea reţine că autorul excepţiei este nemulţumit de opţiunea legiuitorului referitoare la modificările şi completările Legii nr. 10/2001.18. Deoarece numai Parlamentul poate hotărî, în limitele prevăzute în Legea fundamentală, asupra conţinutului reglementărilor legale şi oportunităţii adoptării acestora, pentru a stabili dacă această opţiune a legiuitorului contravine sau nu Constituţiei, prezenta excepţie de neconstituţionalitate urmează să fie analizată pe fond, prin raportarea dispoziţiilor legale atacate la prevederile constituţionale considerate ca fiind nesocotite.19. Astfel, în legătură cu susţinerea autorului criticii potrivit căreia dispoziţiile de lege atacate înfrâng prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) care consacră că „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile“, Curtea reţine că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (Decizia nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, şi Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004).20. În ceea ce priveşte invocarea înfrângerii prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) potrivit cărora „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări“, Curtea constată că prin dispoziţiile legale deduse controlului de constituţionalitate legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii diferite. Textele legale criticate nu stabilesc vreo distincţie sau discriminare în sensul celor arătate de către autorul excepţiei, astfel că nu se poate reţine încălcarea art. 16 din Constituţie. Ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Însă legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Neadmiterea unei atare soluţii ar determina rezolvarea diferenţiată a aceleiaşi situaţii juridice, aplicând persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică un tratament discriminatoriu, contrar spiritului legii noi. (Decizia nr. 812 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 11 decembrie 2006, Decizia nr. 409 din 4 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 27 noiembrie 2003, şi Decizia nr. 201 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2007).21. Pentru aceste considerente, Curtea constată că opţiunea legiuitorului referitoare la modificările şi completările aduse Legii nr. 10/2001 prin dispoziţiile art. V alin. (1) şi (2) al titlului I din Legea nr. 247/2005 nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 15 alin (2) şi art. 16 alin. (1).22. Curtea observă că, în ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. V alin. (1) şi (2) al titlului I din Legea nr. 247/2005 prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1), Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că aceasta este întemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 830/2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008.23. În legătură cu acest aspect, Curtea reţine că, prin decizia menţionată, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005, constatând că prin abrogarea sintagmei „imobile preluate cu titlu valabil“ din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, acesta încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1). Astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că depunerea notificărilor de către persoanele îndreptăţite „s-a realizat sub imperiul Legii nr. 10/2001, în termenul acolo prevăzut. Întrucât acest termen nu era în derulare la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, fiind expirat la data de 14 februarie 2002, se poate afirma că, odată înfăptuită, situaţia juridică respectivă s-a şi finalizat.“24. În cauza de faţă, însă, Curtea reţine că legiuitorul a stabilit că dispoziţiile legale criticate sunt aplicabile numai acelor notificări care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.25. În aceste condiţii, Curtea constată că invocarea deciziei suscitate nu are nicio semnificaţie pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (1) şi (2) al titlului I din Legea nr. 247/2005.26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Cădere în Dosarul nr. 242/188/2013 al Tribunalului Neamţ - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. V alin. (1) şi (2) al titlului I din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Neamţ - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman