DECIZIE   Nr. 545 din 13 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 43 alin. 3, art. 124 alin. 1 si art. 147 din Codul familiei

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 438 din 11 iunie 2008

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Simona Ricu                          - procuror

Mihaela Ionescu                    - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. 3, art. 124 alin. 1 şi art. 147 din Codul familiei, excepţie ridicată de Ştefan Sorin Filipidescu în Dosarul nr. 18.654/300/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii formulate de autorul excepţiei de acordare a unui nou termen pentru lipsă de apărare şi pentru a lua cunoştinţă de punctele de vedere ale autorităţilor cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că autorul a avut suficient timp de la momentul transmiterii dosarului de către instanţa de judecată pentru angajarea unui apărător.

Curtea Constituţională, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Face referire la jurisprudenţa anterioară a instanţei de contencios constituţional, potrivit căreia dreptul părintelui căruia nu i s-a încredinţat copilul de a avea legături personale cu acesta este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului. Totodată, apreciază că motivul de neconstituţionalitate invocat nu priveşte textul de lege criticat, ca atare, ci aplicarea acestuia, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competenţei Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   şi   lucrările   dosarului,   constată următoarele:

Prin Incheierea din 13 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 18.654/300/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. 3, art. 124 alin. 1 şi art. 147 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicată de Ştefan Sorin Filipidescu într-o cauză având ca obiect desfacerea căsătoriei, încredinţarea minorului şi stabilire vizită minor.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că „minorul nu a mai văzut-o de mulţi ani pe mamă, datorită stării de sănătate a acesteia, astfel încât se pune problema contradicţiilor şi şocurilor emoţionale la care poate fi supus minorul, constrâns să execute un program de vizitare impus, prin aplicarea unor dispoziţii legale care, prin conţinutul lor, încalcă drepturi fundamentale, constituţionale". Consideră că prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei sunt neconstituţionale, fiind contrare atât dispoziţiilor constituţionale privind dreptul la integritatea psihică a minorului, cât şi celor referitoare la dreptul la ocrotirea sănătăţii şi protecţia copiilor, „în măsura în care se aplică şi părintelui pus sub interdicţie." Susţine că prevederile art. 124 alin. 1 din Codul familiei raportate la prevederile art. 147 din acelaşi cod sunt neconstituţionale, fiind contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 22 alin. (1), „în măsura în care se referă la reprezentarea minorului de către tutorele părintelui pus sub interdicţie, în acţiunile personale, cum este cea privind stabilirea unui program de vizitare pentru minor."

Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei sunt constituţionale. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la art. 43 alin. 3 din Codul familiei, cu prilejul soluţionării unei excepţii de neconstituţionalitate având acelaşi obiect. Astfel, arată că s-a statuat de către Curte faptul că dreptul părintelui divorţat, căruia nu i s-a încredinţat copilul, de a avea legături personale cu acesta şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale, fiind în acord cu dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică. Totodată, menţionează că celelalte dispoziţii constituţionale invocate nu au incidenţă în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 43 alin. 3, art. 124 alin. 1 şi art. 147 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul cuprins:

-Art. 43 alin. 3: „Părintele divorţat, căruia nu i s-a încredinţat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.";

- Art. 124 alin. 1: „Tutorele are obligaţia de a administra bunurile minorului şi de a-l reprezenta în actele civile, însă numai până la data când acesta împlineşte vârsta de paisprezece ani.";

- Art. 146: „In caz de nevoie şi până la rezolvarea cererii de punere sub interdicţie, autoritatea tutelară va putea numi un curator pentru îngrijirea persoanei şi reprezentarea celui a cărui interdicţie a fost cerută precum şi pentru administrarea bunurilor."

In ceea ce priveşte prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei,   autorul   excepţiei   invocă   încălcarea   dispoziţiilor constituţionale ale art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică al persoanei, art. 34 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la ocrotirea sănătăţii şi ale art. 49 alin. (1) privind protecţia copiilor şi a tinerilor.

Cât priveşte prevederile art. 124 alin. 1 şi art. 147 din Codul familiei, autorul excepţiei invocă contrarietatea acestora cu dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 22 alin. (1) relative la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică al persoanei şi ale art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor şi a libertăţilor cu bună-credinţă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că art. 43 alin. (3) din Codul familiei reglementează dreptul pe care îl are părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul de a păstra legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.

Curtea constată că autorul excepţiei critică modul de aplicare a art. 43 alin. 3 din Codul familiei de către instanţa de judecată, deoarece s-a acordat părintelui pus sub interdicţie şi căruia nu i s-a încredinţat copilul posibilitatea de a păstra legăturile personale cu acesta, prin stabilirea unui program de vizite, în opinia autorului aducându-se atingere, astfel, integrităţii psihice a minorului. De asemenea, autorul critică şi modul de aplicare a prevederilor art. 124 alin. 1 din Codul familiei raportate la art. 147 din acelaşi cod, tutorelui părintelui pus sub interdicţie, în acţiunile personale, cum este şi cea privind stabilirea unui program de vizitare pentru minor.

Curtea constată că motivul de neconstituţionalitate invocat nu priveşte textul de lege criticat, ca atare, ci aplicarea acestuia, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,  „Sunt neconstituţionale prevederile actelor [...] care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei", alin. (3) al aceluiaşi articol stabilind că instanţa constituţională „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]".

Curtea Constituţională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atribuţiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanţele judecătoreşti, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege. In acest sens, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, „Justiţia se realizează prin Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. 3, art. 124 alin. 1 şi art. 147 din Codul familiei, excepţie ridicată de Ştefan Sorin Filipidescu în Dosarul nr. 18.654/300/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 mai 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu