DECIZIE Nr. 545 din 7
iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 si 38 din Codul familiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 554 din 14 august 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Kozsokar Gabor -judecător
Petre Ninosu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 37 şi 38 din Codul familiei, excepţie ridicată de Gabriela
Bălu în Dosarul nr. 1.535/94/2006 al Judecătoriei
Buftea.
La apelul nominal se prezintă avocatul părţii, Ion Florin Bălu,
lipsind autoarea excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Apărătorul prezent susţine netemeinicia criticii de
neconstituţionalitate, arătând că excepţia a fost ridicată exclusiv în scopul
tergiversării cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 5 decembrie 2006, pronunţată
în Dosarul nr. 1.535/94/2006, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 şi
38 din Codul familiei, excepţie ridicată de Gabriela Bălu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate acordă unui
soţ posibilitatea de a solicita şi obţine divorţul în condiţiile în care nu
poate dovedi săvârşirea unor acţiuni culpabile imputabile celuilalt soţ, ci doar propriile sale
acţiuni săvârşite tocmai în ideea de a obţine în acest mod divorţul. Astfel, se
aduce o gravă atingere principiilor protejării vieţii familiale, precum şi
principiului protejării copiilor, care se realizează mai ales prin contribuţia
părinţilor la creşterea, educarea şi instruirea lor.
Judecătoria Buftea consideră excepţia
de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
că instanţele de judecată dispun de instrumente legale pentru a nu permite
desfacerea cu uşurinţă a căsătoriei, pe care trebuie să le aplice în litera şi
spiritul lor, acţionând astfel în sensul îndeplinirii obligaţiei ce revine
autorităţilor publice de a respecta şi ocroti viaţa de familie. Se îmbină în
mod raţional principiul stabilităţii căsătoriei cu admisibilitatea desfacerii
ei, când continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Avocatul Poporului arată că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în
deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului
şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 37 şi 38 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial
al României, Partea I, nr. 13
din 18 aprilie 1956, cu modificările ulterioare, texte legale care au următorul
conţinut:
- Art. 37: „Căsătoria încetează prin
moartea unuia dintre soţi sau prin declararea judecătorească a morţii unuia
dintre ei.
Căsătoria se poate desface prin divorţ.";
- Art. 38: „Instanţa judecătorească
poate desface căsătoria prin divorţ atunci când, datorită unor motive
temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei
nu mai este posibilă. Divorţul poate fi pronunţat şi numai pe baza acordului
ambilor soţi, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) până la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la
încheierea căsătoriei şi
b) nu există copii minori rezultaţi din căsătorie.
Oricare dintre soţi poate cere divorţul atunci când starea
sănătăţii sale face imposibilă continuarea căsătoriei.
La soluţionarea cererilor accesorii divorţului, referitoare la
încredinţarea copiilor minori, obligaţia de întreţinere şi folosirea locuinţei,
instanţa va ţine seama şi de interesele minorilor."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale
ale art. 26 referitoare la viaţa intimă, familială şi privată şi ale art. 48
alin. (1) privitoare la familie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că
asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate s-a mai pronunţat prin
Decizia nr. 163 din 22 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 453 din 9 august 2001, sau Decizia nr.
116 din 18 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 296
din 5 mai 2003. Cu acel prilej, a reţinut că, „departe de a încălca principiul
constituţional al căsătoriei liber consimţite şi al egalităţii între soţi, reglementarea instituţiei
divorţului prin art. 38 din Codul familiei dă expresie acestui principiu,
stabilind condiţiile în care instanţele judecătoreşti pot pronunţa desfacerea
căsătoriei. Astfel, pronunţarea divorţului este subsecventă îndeplinirii
cumulative a următoarelor trei condiţii: existenţa unor motive temeinice,
apreciate ca atare de către instanţa judecătorească, motive de natură a vătăma
în mod grav raporturile dintre soţi, astfel încât continuarea căsătoriei să nu
mai fie posibilă, iar imposibilitatea continuării căsătoriei să existe pentru
cel care cere desfacerea ei. Prin urmare, culpa exclusivă a reclamantului nu
justifică prin ea însăşi pronunţarea divorţului, dovadă fiind şi practica
instanţelor noastre în această materie, care a fost consecventă în a respinge
acţiunea de divorţ în situaţiile în care soţul pârât s-a opus divorţului, iar
probele administrate au evidenţiat culpa exclusivă a soţului reclamant, făcând
aplicarea principiului „nemo auditur propriam
turpitudinem allegans". Intr-o asemenea
situaţie nu este îndeplinită cerinţa imposibilităţii continuării căsătoriei
pentru motive temeinice, faptele nelegale şi cele contrare regulilor moralei
neputând constitui motive temeinice pentru cel care le-a săvârşit.
Pe de altă parte, pentru divorţul reglementat de art. 38 alin. 2
din Codul familiei, bazat pe acordul ambilor soţi, legiuitorul a impus, de
asemenea, îndeplinirea a două condiţii cumulative: durata minimă de un an a
căsătoriei care se desface, precum şi inexistenţa copiilor minori rezultaţi din
căsătorie.
Condiţionarea pronunţării hotărârii judecătoreşti de desfacere a
căsătoriei de respectarea unor cerinţe stabilite în mod imperativ de lege
demonstrează grija legiuitorului pentru menţinerea instituţiei căsătoriei,
protejarea familiei şi înlăturarea posibilităţii de tratare cu uşurinţă a
responsabilităţilor faţă de copiii minori rezultaţi din căsătorie."
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi
păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi
menţinută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în
temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37
şi 38 din Codul familiei, excepţie ridicată de Gabriela Bălu în Dosarul nr.
1.535/94/2006 al Judecătoriei Buftea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu