DECIZIE Nr. 545 din 7 decembrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 lit.
h) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 85 din 25 ianuarie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 56 lit. h) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie
ridicata de instanta, din oficiu, in Dosarul nr. 1.799/2004 al Tribunalului
Mures.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
In acest sens arata ca nu oricine si oricand poate exercita o profesie, meserie
sau ocupatie, pentru unele dintre acestea fiind nevoie de anumite avize,
autorizatii sau atestari, fara ca prin aceasta sa se incalce dispozitiile
constitutionale invocate in motivarea exceptiei. Persoanele care opteaza pentru
exercitarea unor profesii sau meserii pentru care reglementarile legale cer si
existenta avizului, autorizatiei ori atestarii se afla intr-o situatie diferita
fata de celelalte categorii de salariati carora nu li se cer aceste documente
in momentul incadrarii in functie, ceea ce justifica, in mod obiectiv si
rezonabil, tratamentul juridic diferit. De asemenea, nu poate fi retinuta nici
critica potrivit careia dispozitiile art. 56 lit. h) din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii incalca principiul constitutional al liberului acces la justitie.
Astfel, dispozitiile art. 56 lit. h) din Codul muncii nu opresc persoana
interesata de a apela la instantele judecatoresti, de a fi aparata si de a se
prevala de toate garantiile procesuale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 17 august 2004, pronuntata in Dosarul nr. 1.799/2004,
Tribunalul Mures a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 lit. h) din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, exceptie ridicata de instanta, din oficiu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate Tribunalul Mures sustine ca
dispozitia de lege criticata vine in contradictie cu dispozitiile art. 1 alin.
(3) si (4), art. 11, art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21
alin. (1), (2) si (3), art. 41 alin. (1), art. 53 si art. 124 alin. (2) din
Constitutie, deoarece salariatul nu are la dispozitie o contestatie impotriva
angajatorului in cazul incetarii de drept a contractului individual de munca, o
astfel de contestatie fiind inadmisibila prin prisma prevederilor art. 283
alin. (1) lit. a) din Codul muncii. De asemenea, sustine ca dispozitiile art.
56 lit. h) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, pe de o parte, elimina egalitatea
de arme si de sanse intre salariat si angajator, iar pe de alta parte, instanta
nu mai poate fi impartiala datorita efectelor obligatorii ale actului
administrativ, emis de un tert. Totodata, introducerea de catre salariat a unei
actiuni in contencios administrativ nu ar opri producerea de drept a efectelor
dispozitiilor art. 56 lit. h) din Codul muncii, repunerea in situatia
anterioara nefiind permisa decat in cazul concedierii, nu si in ipoteza
incetarii de drept a contractului. Textul de lege criticat restrange si in mod
nejustificat, disproportionat si discriminatoriu exercitarea dreptului la munca
si, de asemenea, creeaza o discriminare intre salariatii carora li se retrage
avizul, autorizatia sau atestarea si ceilalti salariati, care prin promovarea
unor conflicte de drepturi pot obtine de la angajator restabilirea exercitarii
dreptului fundamental la munca.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula
punctele de vedere cu privire la exceptia ridicata.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In acest sens arata ca accesul la justitie nu este ingradit in nici un fel,
angajatul putandu-se adresa instantei judecatoresti, care in acest caz va
verifica incetarea de drept a contractului, respectiv interventia retragerii
avizului, autorizatiei sau atestarii necesare. De asemenea, sustinerea potrivit
careia dreptul la munca este ingradit deoarece incetarea exercitarii dreptului
la munca opereaza de drept nu poate fi admisa, avand in vedere ca situatia
prevazuta la art. 56 lit. h) din Codul muncii, ca si celelalte cazuri de la
art. 56, sunt situatii obiective care atrag incetarea de drept a contractului
de munca, fara a fi necesara indeplinirea unei formalitati.
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a art. 56
lit. h) din Codul muncii, fata de art. 16 alin. (1) din Constitutie, arata ca
aceasta nu este intemeiata, deoarece salariatii care, pentru exercitarea
profesiei, au nevoie de obtinerea prealabila a unui aviz, a unei autorizatii
sau a unei atestari se afla intr-o situatie diferita fata de ceilalti
salariati, ceea ce justifica, in mod obiectiv si rezonabil, aplicarea unui
tratament juridic diferit, constand in modalitati distincte de incetare a
raporturilor de munca. Fata de invocarea dispozitiilor art. 21 alin. (1) din
Constitutie, arata ca prevederile legale criticate nu aduc atingere sub nici un
aspect accesului liber la justitie. Astfel, dispozitiile art. 56 lit. h) din
Codul muncii nu opresc persoana interesata de a apela la instantele
judecatoresti, de a fi aparata si de a se prevala de toate garantiile
procesuale. Cat priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
56 lit. h) din Codul muncii fata de prevederile art. 41 alin. (1) si (2) din
Constitutie, arata ca stabilirea, prin textele de lege criticate, a unor cauze
de incetare de drept a contractului individual de munca nu ingradeste dreptul
la munca si libertatea alegerii profesiei sau a locului de munca. Prin
reglementarea unor conditii speciale pentru exercitarea unor profesii,
respectiv obtinerea prealabila de avize, autorizatii sau aprobari, nu se
incalca prevederile art. 41 din Constitutie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei,
precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2,
3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 56 lit. h)
din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificarile si
completarile ulterioare.
Textul de lege criticat are urmatorul continut: "Contractul individual
de munca inceteaza de drept: [...] h) de la data retragerii de catre
autoritatile sau organismele competente a avizelor, autorizatiilor ori
atestarilor necesare pentru exercitarea profesiei;".
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile
legale criticate sunt incalcate prevederile art. 1 alin. (3) si (4), art. 11,
art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (1), (2) si (3),
art. 41 alin. (1), art. 53 si ale art. 124 alin. (2) din Constitutia Romaniei,
ce au urmatorul continut:
- Art. 1 alin. (3) si (4): "(3) Romania este stat de drept, democratic
si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor,
libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic
reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului
roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.
(4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului
puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei
constitutionale.";
- Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu
buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din
dreptul intern.
(3) In cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte
cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai
dupa revizuirea Constitutiei.";
- Art. 15 alin. (1): "Cetatenii beneficiaza de drepturile si de
libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile
prevazute de acestea.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in
care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
- Art. 21 alin. (1), (2) si (3): "(1) Orice persoana se poate adresa
justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale
legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil.";
- Art. 41 alin. (1): "Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea
profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este
libera.";
- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate
democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertatii.";
- Art. 124 alin. (2): "Justitia este unica, impartiala si egala pentru
toti."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitia
de lege criticata se refera la unul din cazurile in care contractul individual
de munca inceteaza de drept, si anume de la data retragerii de catre
autoritatile sau organismele competente a avizelor, autorizatiilor ori
atestarilor care sunt necesare unei persoane pentru exercitarea profesiei. Curtea
observa ca libertatea alegerii profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si
a locului de munca intra in continutul dreptului la munca, Constitutia dand
fiecarei persoane posibilitatea de a-si alege profesia, meseria sau ocupatia
si, desigur, de a-si alege singura locul de munca.
Curtea retine ca dispozitiile constitutionale referitoare la alegerea
libera a profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca nu
poate fi interpretata in sensul ca orice persoana, oricand poate opta pentru
exercitarea unei profesii ori a unei meserii sau pentru alegerea oricarui loc
de munca fara a avea pregatirea si calificarea corespunzatoare ori fara a face
dovada ca a obtinut avizul, autorizatia sau atestatul, in cazul in care pentru
exercitarea unei profesii sau meserii se cere, pe langa absolvirea studiilor
ori calificarea necesara, si acest lucru. Obtinerea acestor avize, autorizatii
sau atestari este motivata de specificul fiecarei profesii sau meserii care
presupune o calificare corespunzatoare, precum si anumite aptitudini pe care
cel ce doreste sa exercite acea meserie sau profesie trebuie sa le aiba, tocmai
pentru indeplinirea sarcinilor de la locul de munca ales. Retragerea avizului,
autorizatiei sau atestatului de catre autoritatea sau organismul competent se
face numai in momentul in care nu mai sunt indeplinite conditiile din momentul
acordarii acestora. Astfel, Curtea nu poate retine critica potrivit careia
dispozitiile art. 56 lit. h) din Codul muncii incalca prevederile art. 41 alin.
(1) din Constitutie.
De asemenea, Curtea observa ca atat emiterea avizelor, autorizatiei sau
atestatelor, cat si retragerea acestora se fac de catre autoritatile sau
organismele competente in anumite cazuri si conditii stabilite de lege, in mod
obiectiv, aceasta retragere avand ca efect incetarea de drept a contractului
individual de munca ce se materializeaza intr-un act administrativ al
angajatorului. Acest act, daca a fost emis in mod abuziv, cu nerespectarea
dispozitiilor legale, poate fi contestat in justitie de cel interesat.
Totodata, Curtea retine ca instanta judecatoreasca investita va solutiona
acest litigiu cu respectarea tuturor regulilor si garantiilor procedurale care
asigura desfasurarea unui proces echitabil, fiind obligata sa aplice in mod
impartial, potrivit art. 124 alin. (3) din Constitutie, dispozitiile de lege
care au legatura cu acest litigiu, fara a se incalca in vreun fel principiul
constitutional al liberului acces la justitie. De asemenea, Curtea observa ca,
potrivit dispozitiilor art. 52 alin. (1) din Legea fundamentala, "persoana
vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de o autoritate
publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal
a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau
a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei". Astfel, in
cazul in care salariatul se considera vatamat in drepturile sau in interesele
sale legitime prin actul administrativ al autoritatii, care nu ii acorda sau ii
retrage avizul, autorizatia sau atestarea, poate cere in justitie recunoasterea
dreptului pretins sau interesului legitim, anularea actului si repararea
pagubei suferite, in conformitate cu prevederile art. 52 alin. (1) din
Constitutie.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate potrivit careia
dispozitiile de lege criticate vin in contradictie cu prevederile art. 16 alin.
(1) din Constitutie, Curtea constata ca nici aceasta nu este intemeiata.
Persoanele care opteaza pentru exercitarea unor profesii sau meserii si
pentru incadrarea in functii pentru care reglementarile legale cer si existenta
avizului, autorizatiei ori atestarii din partea unor autoritati de specialitate
se afla intr-o situatie diferita fata de celelalte categorii de salariati
carora nu li se cer aceste documente in momentul incadrarii in functie, ceea ce
justifica, in mod obiectiv si rezonabil, tratamentul juridic diferit. Astfel,
retragerea de catre autoritatea care le-a emis a avizului, autorizatiei ori atestarii,
in momentul in care constata ca nu mai sunt indeplinite conditiile acordarii,
retragere ce determina incetarea de drept a contractului individual de munca
pentru incheierea caruia existenta acestor documente era o conditie
obligatorie, nu reprezinta un tratament juridic discriminator, in sensul
interzis de art. 16 alin. (1) din Constitutie, ci aplicarea unui tratament
juridic diferentiat in raport cu situatia diferita in care se afla anumite
categorii de persoane. De asemenea, Curtea retine ca in momentul incheierii
contractului individual de munca persoanele ce incheie acest contract sunt
constiente de existenta conditiei obligatorii a obtinerii avizului,
autorizatiei sau atestatului, in lipsa carora nu pot fi numite in functie,
precum si de consecintele retragerii acestor documente, care se materializeaza
in incetarea de drept a contractului individual de munca.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate potrivit careia
dispozitiile de lege criticate vin in contradictie cu prevederile art. 15 alin.
(1) din Constitutie, Curtea constata ca nici aceasta nu este intemeiata, nimeni
neputand pretinde inamovibilitate sau stabilitate intr-o functie, fara
indeplinirea criteriilor si conditiilor legale.
In ceea ce priveste pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 53 din
Constitutie, Curtea retine ca acestea sunt aplicabile numai in ipoteza in care
exista o restrangere a exercitarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale
cetatenilor, restrangere care, astfel cum s-a aratat anterior, nu s-a constatat.
Fata de invocarea dispozitiilor art. 11 si 20 din Constitutie, Curtea
constata ca instanta nu a indicat dispozitiile internationale considerate a fi
incalcate de dispozitiile art. 56 lit. h) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii,
astfel ca nu poate fi retinuta nici aceasta critica de neconstitutionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si art.
147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 lit. h)
din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, exceptie ridicata de instanta, din
oficiu, in Dosarul nr. 1.799/2004 al Tribunalului Mures.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 7 decembrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Daniela Ramona Maritiu