DECIZIE Nr.
543 din 9 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 93-99 din Legea nr. 303/2004 privind
statutul judecatorilor si procurorilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 499 din 20 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 93-99 din Legea nr. 303/2004 privind
statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Gheorghe Vasile
Cornel Ilie în Dosarul nr. 1.949/303/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
V-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 4 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.949/303/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitu-ţionalitate a
prevederilor art. 93-99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor
şi procurorilor, excepţie ridicată de Gheorghe Vasile Cornel Ilie.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege
criticate contravin art. 1 alin. (5), art. 16 şi 21 din Constituţie, precum şi
tratatelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte, deoarece
nu instituie o procedură corespunzătoare de tragere la răspundere civilă a
magistraţilor pentru erorile şi abuzurile comise de aceştia în soluţionarea
cauzelor, ci norme care, în fapt, împiedică exercitarea de către victimele
neregulilor comise a dreptului lor de a fi despăgubite.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă consideră excepţia neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstitu-ţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate nu contravin Constituţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 94 şi art. 93-99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările
ulterioare.
Textele criticate au următoarea redactare:
- Art. 93: „Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi
să prezinte, în condiţiile şi la termenele prevăzute de lege, declaraţia de
avere şi declaraţia de interese.";
- Art. 94: „Judecătorii şi procurorii răspund civil,
disciplinar şi penal, în condiţiile legii."
- Art. 95: „(1) Judecătorii, procurorii şi
magistraţii-asistenţi pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv
numai cu încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) In caz de infracţiune flagrantă, judecătorii,
procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei
potrivit legii, Consiliul Superior al Magistraturii fiind informat de îndată de
organul care a dispus reţinerea sau percheziţia";
-Art. 96: „ (1) Statul răspunde patrimonial pentru
prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
(2) Răspunderea statului este stabilită în
condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea judecătorilor şi procurorilor care
şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.
(3) Cazurile în care persoana vătămată are dreptul
la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procese
penale sunt stabilite de Codul de procedură penală.
(4) Dreptul persoanei vătămate la repararea
prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârşite în alte
procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a
stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală sau
disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă
săvârşită în cursul judecăţii procesului şi dacă această faptă este de natură
să determine o eroare judiciară.
(5) Nu este îndreptăţită la repararea pagubei
persoana care, în cursul procesului, a contribuit în orice mod la săvârşirea
erorii judiciare de către judecător sau procuror.
(6) Pentru repararea prejudiciului, persoana
vătămată se poate îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, reprezentat
prin Ministerul Finanţelor Publice.
(7) După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în
temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6),
statul se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului
sau procurorului care, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea
judiciară cauzatoare de prejudicii.
(8) Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune
în toate cazurile prevăzute de prezentul articol este de un an.";
- Art. 97: „(1) Orice persoană poate sesiza
Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanţelor
ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita
necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor
profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a
unor abateri disciplinare.
(2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu
poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care
sunt supuse căilor legale de atac.";
- Art. 98: „(1) Judecătorii şi procurorii răspund
disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru
faptele care afectează prestigiul justiţiei.
(2) Răspunderea disciplinară a judecătorilor şi
procurorilor militari poate fi angajată numai potrivit dispoziţiilor prezentei
legi.";
- Art. 99: „Constituie abateri disciplinare:
a) încălcarea prevederilor legale referitoare la
declaraţiile de avere, declaraţiile de interese, incompatibilităţi şi
interdicţii privind judecătorii şi procurorii;
b) intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri,
pretinderea sau acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor
familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal
reglementat pentru toţi cetăţenii, precum şi imixtiunea în activitatea altui
judecător sau procuror;
c) desfăşurarea de activităţi publice cu caracter
politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de
serviciu;
d) nerespectarea secretului deliberării sau a
confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter;
e) nerespectarea în mod repetat şi din motive
imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a
cauzelor;
f) refuzul nejustificat de a primi la dosar
cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de părţile din proces;
g) refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire
de serviciu; h) exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedură, cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, dacă fapta
nu constituie infracţiune;
i) efectuarea cu întârziere a lucrărilor, din motive
imputabile;
j) absenţele nemotivate de la serviciu, în mod
repetat;
k) atitudinea nedemnă în timpul exercitării
atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, avocaţi, experţi, martori sau
justiţiabili;
l) neîndeplinirea obligaţiei privind transferarea
normei de bază la instanţa sau parchetul la care funcţionează;
m) nerespectarea dispoziţiilor privind distribuirea
aleatorie a cauzelor;
n) participarea directă sau prin persoane interpuse
la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investiţii pentru
care nu este asigurată transparenţa fondurilor în condiţiile legii."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 1
alin. (5) privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor
ţării, art. 16 referitor la principiul egalităţii şi art. 21 privind liberul
acces la justiţie.
Examinând excepţia, Curtea reţine că asupra criticii
referitoare la imposibilitatea justiţiabililor de a se îndrepta împotriva
judecătorilor, „în mod direct", „pe cale civilă", pentru repararea
prejudiciilor materiale şi morale suferite, s-a mai pronunţat, de exemplu, prin
Decizia nr. 1.052 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 869 din 19 decembrie 2007, constatând că răspunderea
magistraţilor stabilită în condiţiile legii nu înlătură răspunderea acestora
pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, precum şi că
răspunderea statului nu mai este limitată doar la erorile judiciare săvârşite
în materie penală, ci priveşte toate erorile judiciare, indiferent de natura
cauzelor în care au fost săvârşite, lărgindu-se astfel garanţia constituţională
a acestei răspunderi. De asemenea, de exemplu, prin Decizia nr. 633 din 24
noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.138
din 15 decembrie 2005, Curtea a observat că problema erorilor judiciare se
ridică în principal sub aspectul reparaţiilor pe care societatea este datoare
să le acorde celui care a suferit în mod injust de pe urma erorilor comise în
sistemul judiciar, prevederile constituţionale cuprinse în art. 52 alin. (3)
consacrând principiul răspunderii obiective a statului în asemenea împrejurări.
Considerentele reţinute în deciziile menţionate sunt
valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 93-99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor
şi procurorilor, excepţie ridicată de Gheorghe Vasile Cornel Ilie în Dosarul
nr. 1.949/303/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu