Decizia Nr.540 din 24.05.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Petre-Alexandru Dima în Dosarul nr. 47.767/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 674D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care invocă deciziile nr. 871/2010 şi nr. 873D/2010 ale Curţii Constituţionale. De asemenea, arată că cele reţinute de instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 297/2012 nu sunt aplicabile şi în ceea ce priveşte categoria de personal din care face parte autorul excepţiei, respectiv controlorii financiari.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. 47.767/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.Excepţia a fost ridicată de Petre-Alexandru Dima cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare emise de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat are un caracter discriminator. Astfel, arată că magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi cei de la Curtea Constituţională sunt asimilaţi magistraţilor prin prisma activităţilor pe care le desfăşoară, astfel că beneficiază de pensie de serviciu şi ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010. Or, având în vedere statutul special, dar şi atribuţiile ce îi revin controlorul financiar, acesta este, faţă de consilierii Curţii de Conturi, într-un raport asemănător celui dintre magistraţii-asistenţi şi magistraţi. Prin urmare, instituirea unui tratament juridic diferit pentru controlorii financiari sub aspectul dreptului de a beneficia de pensie de serviciu este discriminatorie, întrucât se diferenţiază între categorii socio-profesionale aflate în situaţii comparabile. De asemenea, susţine că este încălcat principiul contributivităţii, întrucât la data pensionării se cerea un stagiu de cotizare de 30 de ani, în timp ce la data recalculării în temeiul Legii nr. 119/2010 se cere un stagiu de cotizare de 34 de ani şi 4 luni. Totodată, arată că este afectat un drept câştigat, întrucât se aduce atingere cuantumului pensiei câştigat în temeiul legislaţiei anterioare. În acest sens, arată că „dreptul la pensie are efectivitate numai privit în corelare strânsă cu cuantumul pensiei pe care o primeşte titularul acestui drept.“ De asemenea, aminteşte cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 18 februarie 2009, pronunţată în Cauza Andrejeva contra Letoniei cu privire la faptul că pensia nu poate fi redusă prin recalculare, reprezentând un drept câştigat.Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, dispoziţii potrivit cărora:– Art. 1 lit. h): „Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare:[...]h)pensiile de serviciu ale personalului Curţii de Conturi.“Autorul excepţiei consideră că acest text de lege este contrar următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 15 referitor la universalitate şi principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 47 alin. (2) referitor la dreptul la pensie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a constatat că eliminarea pensiilor de serviciu prevăzute de art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 are în vedere pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi, pe cele ale auditorilor publici externi şi ale oricăror persoane care sunt salariaţi/membri în cadrul Curţii de Conturi. În acest sens, s-a arătat că o atare operaţiune vizează întreg personalul Curţii de Conturi cuprins la cap. V din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, intitulat Numirea şi statutul personalului Curţii de Conturi (art. 46-57 din lege). Or, din personalul Curţii de Conturi fac parte, potrivit reglementărilor legale menţionate, atât consilierii de conturi, auditorii publici externi, personalul de specialitate al Curţii, cât şi ceilalţi angajaţi ai acestei instituţii, indiferent de statutul lor socioprofesional. Astfel, Curtea, în conformitate cu principiul accesorium sequitur principale, a arătat că trebuie aplicat acelaşi tratament juridic personalului asimilat magistraţilor în privinţa dreptului legal la pensie de serviciu cu personalul la care au fost asimilaţi, întrucât, în caz contrar, s-ar ajunge la situaţii inadmisibile, contrare art. 16 din Constituţie. În consecinţă, Curtea, prin decizia menţionată, a constatat constituţionalitatea eliminării tuturor pensiilor de serviciu în raport cu criticile formulate. Analizând într-un alt context dispoziţiile Legii nr. 119/2010, instanţa de contencios constituţional, prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a constatat însă că eliminarea pensiei de serviciu a judecătorilor, procurorilor şi judecătorilor, respectiv magistraţilor-asistenţi ai Curţii Constituţionale este neconstituţională, întrucât încalcă principiul independenţei justiţiei, prevăzut de art. 124 din Constituţie. Astfel, Curtea a stabilit că „statutul constituţional al magistraţilor - statut dezvoltat prin lege organică şi care cuprinde o serie de incompatibilităţi şi interdicţii, precum şi responsabilităţile şi riscurile pe care le implică exercitarea acestor profesii - impune acordarea pensiei de serviciu ca o componentă a independenţei justiţiei, garanţie a statului de drept, prevăzut de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală“. Astfel, după adoptarea Deciziei nr. 873 din 25 iunie 2010, din punct de vedere constituţional s-a deschis posibilitatea de a aprecia dacă există o similitudine între statutul constituţional şi legal al magistraţilor şi cel al altor categorii socio-profesionale, fapt ce le-ar îndritui pe acestea din urmă sau unele dintre acestea la încasarea unei pensii de serviciu similar magistraţilor. Prin Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, Curtea a analizat dacă personalul Curţii de Conturi urmează să beneficieze de acelaşi tratament juridic, respectiv dacă statutul acestuia reclamă un tratament juridic identic cu cel al magistraţilor în privinţa pensiei de serviciu. Reţinând însă că autorul excepţiei a exercitat funcţia de auditor public extern în cadrul Curţii de Conturi, a statuat că, în privinţa auditorilor publici externi, considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, cu corectivul adus prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, îşi menţin pe deplin valabilitatea. Se impune a fi menţionat că, potrivit dispoziţiilor art. II din Legea nr. 217/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 24 octombrie 2008, „În scopul aplicării prevederilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în tot cuprinsul Legii nr. 94/1992 sintagma «controlor financiar» se va înlocui cu sintagma «auditor public extern».“ Pe de altă parte, prin Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010, reţinând că aceste dispoziţii sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică şi consilierilor de conturi. În fundamentarea acestei decizii, Curtea a pornit de la premisa că şi consilierii de conturi au incompatibilităţile prevăzute pentru judecători la art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia „Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior“. Totodată, Curtea, observând că atât consilierii de conturi, cât şi judecătorii sunt independenţi în exercitarea funcţiei, respectiv a mandatului lor, şi inamovibili pe durata exercitării acestora, a concluzionat că statutul consilierilor de conturi este similar cu cel al judecătorilor, fapt care justifică acordarea consilierilor de conturi a unei pensii de serviciu similar judecătorilor. Aşadar, Curtea a constatat că asimilarea consilierilor de conturi, sub aspectul incompatibilităţilor, cu magistraţii este realizată printr-o normă de rang constituţional, aspect decisiv în analiza Curţii. Cu acelaşi prilej însă Curtea a subliniat faptul că „Consilierii de conturi au atât o altă reglementare constituţională şi legală, cât şi un statut juridic diferit în raport cu celelalte categorii de personal existente la nivelul Curţii de Conturi“. În concluzie, soluţia de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate nu s-a extins şi cu privire la aceste din urmă categorii de personal, Curtea nereţinând existenţa unei similitudini între statutul consilierilor de conturi şi celelalte categorii de personal ale Curţii de Conturi. Prin urmare, cu privire la acestea din urmă, îşi păstrează valabilitatea cele constatate de Curtea Constituţională în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate. Astfel, prin Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, precum şi prin Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, Curtea a reţinut că nu sunt întemeiate criticile de neconstituţionalitate privind încălcarea dreptului de proprietate. În acest sens, Curtea a observat că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotărârile din 8 decembrie 2009 şi 31 mai 2011, pronunţate în cauzele Muñoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietăţii sau la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, în acelaşi sens, şi hotărârile din 12 octombrie 2004 şi 28 septembrie 2004, pronunţate în cauzele Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv Kopecky împotriva Slovaciei, paragraful 35). Totodată, prin hotărârea din 7 februarie 2012, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Frimu şi alţii împotriva României (paragrafele 40-48), s-a arătat că integrarea pensiilor de serviciu în sistemul general de pensii, chiar dacă acest lucru presupune o diminuare a cuantumului pensiei acordate cu 70%, nu aduce atingere art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie. Prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea a reţinut şi faptul că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de „bun“, ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii. În acelaşi sens, prin Decizia nr. 1.284 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, sau prin Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, Curtea a statuat: „Cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil“. Cât priveşte critica vizând încălcarea principiului contributivităţii, Curtea apreciază că aceasta priveşte, în realitate, o problemă de aplicare în timp a legii, de competenţa instanţei de judecată. Astfel, doar aceasta are competenţa de a stabili care era stagiul de cotizare cerut la momentul deschiderii dreptului la pensie. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Petre-Alexandru Dima în Dosarul nr. 47.767/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 mai 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea