DECIZIE   Nr. 540 din 13 mai 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignatie

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 412 din 2 iunie 2008

Ioan Vida                                         - preşedinte

Nicolae Cochinescu                         -judecător

Aspazia Cojocaru                            -judecător

Acsinte Gaspar                                -judecător

Ion Predescu                                   -judecător

Tudorel Toader                                -judecător

Augustin Zegrean                            -judecător

Marinela Mincă                               - procuror

Afrodita Laura Tutunaru                 - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie, excepţie ridicată de Nela Tomescu în Dosarul nr. 8.371/22/2007 (2.769/2007) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

La dosar, partea Tamara Dumitriu a depus note scrise.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 12 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 8.371/22/2007 (2.769/2007), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23 din Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie, excepţie ridicată de Nela Tomescu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penală.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, deoarece menţiunea „fără a se putea acorda circumstanţe atenuante" este discriminatorie faţă de celelalte persoane care răspund penal şi beneficiază de circumstanţe atenuante. Se mai arată, de asemenea, că prin această lege se creează o situaţie discriminatorie între comercianţii ce au drept obiect de activitate vânzarea de bunuri în regim de consignaţie şi ceilalţi comercianţi.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nu se poate susţine că se creează o discriminare între diferite categorii de comercianţi. Fiind o lege specială ce reglementează contractul de consignaţie, se stabilesc drepturi şi obligaţii între părţile contractante, specifice acestui gen de comerţ.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece principiul egalităţii nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât dacă la situaţii juridice egale se impune un tratament juridic egal, la situaţii diferite tratamentul aplicabil nu poate fi decât diferit. Fiind o lege specială ce reglementează contractul de consignaţie, este de la sine înţeles că se stabilesc drepturi şi obligaţii atât pentru consignant, cât şi pentru consignatar, specifice acestui gen de comerţ, fără ca în acest mod să se creeze vreo discriminare între categoriile de comercianţi.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 173 din 30 iulie 1934, care au următorul conţinut: „Se va pedepsi cu închisoare de la 2 luni până la 2 ani şi cu amendă de la 10.000- 100.000 lei, fără a se putea acorda circumstanţe atenuante, consignatarul:

1. Care-şi va însuşi bunurile încredinţate în consignaţie, sau le va înstrăina în alt mod sau în alte condiţiuni decât acelea prevăzute în contract, sau nu le va restitui consignatarului la cerere.

2. Care nu va remite consignantului sumele de bani, cambiile sau valorile încasate sau primite de el, drept preţ al bunurilor vândute, în modul arătat la art. 19 din prezenta lege.

3. Care la cererea consignantului nu va face de îndată modificările prevăzute la art. 13 alin. 3 din prezenta lege."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 225 din 7 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000, Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 178/1934, reţinând în esenţă că nu sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii. Prin încheierea contractului de consignaţie nu se creează, aşa cum susţine autorul excepţiei, o inegalitate a părţilor, ci se stabilesc drepturi şi obligaţii specifice, pe de o parte, ale consignantului, iar pe de altă parte, ale consignatarului, potrivit naturii contractului.

De altfel, acest aspect, ca şi susţinerile referitoare la neconcordanţa dintre legile în vigoare în această materie prin interzicerea aplicării circumstanţelor atenuante, nu pot fi primite deoarece nu sunt probleme de constituţionalitate şi, în consecinţă, Curtea nu este competentă să se pronunţe asupra acestora. In acest sens a fost pronunţată şi Decizia nr. 160 din 21 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 15 noiembrie 2000, ale cărei considerente îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie, excepţie ridicată de Nela Tomescu în Dosarul nr. 8.371/22/2007 (2.769/2007) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţata în şedinţa publică din data de 13 mai 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru