DECIZIE Nr. 54
din 31 ianuarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru
modificarea si completarea Codului de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 149 din 27 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 94 din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru
modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de
Vasile Romeo Grigoriu în Dosarul nr. 15.179/99/2006 al Curţii de Apel laşi -
Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 12 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 15.179/99/2006, Curtea de Apel laşi - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 94 din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru
modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Vasile Romeo Grigoriu în dosarul cu
numărul de mai sus având ca obiect soluţionarea recursului împotriva unei decizii civile a Tribunalului Iaşi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt
neconstituţionale, întrucât iau în considerare criteriul valoric în
reglementarea căii de atac a apelului, deşi ar trebui să se reţină că
importanţa unei cauze este dată de complexitatea obiectului dedus judecăţii,
iar nu de valoarea bunului.
Curtea de Apel Iaşi -
Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nu există un
drept al persoanei de a beneficia de acces la toate structurile judecătoreşti
şi la toate căile de atac, ci un drept la un recurs efectiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu
referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
reiese din încheierea de sesizare şi din notele autorului excepţiei, îl constituie
dispoziţiile art. I pct. 94 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului
de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Curtea constată că în realitate autorul excepţiei se
referă la dispoziţiile art. I pct. 40 din această lege, dispoziţii care
modifică art. 2821
alin. 1 din Codul de procedură civilă şi au următorul cuprins:
„La articolul I punctul 94, alineatul 1 al
articolului 2821 va avea următorul
cuprins:
«Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti
date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii
de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv,
atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii,
precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă,
luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege.»"
Excepţia de neconstituţionalitate este raportată la
prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii şi ale
art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a pronunţat în numeroase cazuri asupra unor excepţii de
neconstituţionalitate similare cu cea din cauza de faţă, respingându-le ca
fiind neîntemeiate. De exemplu, prin Decizia nr. 183/2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 3 mai 2007, Curtea a
statuat că diferenţierea hotărârilor care pot fi sau nu pot fi supuse apelului
se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii,
şi, prin urmare, textul legal atacat nu instituie discriminări pe criteriile
prevăzute de art. 4 din Constituţie, de natură să aducă atingere principiului
egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Regimul juridic diferit - constând în
aceea că hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse
pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o
valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în
materie comercială, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la
înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii şi
în alte cazuri prevăzute de lege nu pot fi atacate cu apel, ci numai cu recurs
- este determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative
diferite în vederea asigurării celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe
rolul instanţelor.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele
acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. I pct. 40
din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă,
excepţie ridicată de Vasile Romeo Grigoriu în Dosarul nr. 15.179/99/2006 al
Curţii de Apel laşi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 ianuarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean