DECIZIE Nr. 54 din 18 mai 1994
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 145 din 8 iunie 1994
Vasile Gionea - presedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Mihai Constantinescu - judecator
Ioan Muraru - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Ioan Griga - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent.
Pe rol pronuntarea asupra recursului formulat de Ministerul Public
impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 48 din 29 septembrie 1993.
Dezbaterile au avut loc in sedinta din 10 mai 1994, in prezenta
recurentului Ministerul Public si a inculpatilor Andronic Benonie si Baciu
Cristinel, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea,
avand nevoie de timp pentru a elibera, a aminat pronuntarea pentru data de 18
mai 1994.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Judecatoria Brasov, la termenul de judecata din 4 decembrie 1992, a
invocat, din oficiu, neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 224 si ale art.
234 din Codul penal si, prin incheierea din aceeasi data, a sesizat Curtea
Constitutionala.
Prin Decizia nr. 48 din 29 septembrie 1993, Curtea Constitutionala a admis
exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art. 224 si
ale 234 din Codul penal au fost abrogate partial potrivit art. 150 alin. (1)
din Constitutie si, in consecinta, acestea urmeaza a se aplica numai cu privire
la bunurile prevazute de art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce formeaza
obiectul exclusiv al proprietatii publice.
Impotriva acestei decizii Ministerul Public a declarat recurs, aratand in
esenta:
1. Curtea nu este competenta sa se pronunte asupra exceptiilor de
neconstitutionalitate care privesc legi anterioare intrarii in vigoare a
Constitutiei.
5. Pe fond se apreciaza ca in mod gresit s-a dispus abrogarea partiala a
unor dispozitii din Codul penal referitoare la avutul obstesc. In sustinerea
acestui motiv s-au invocat urmatoarele argumente:
- limitarea bunurilor ce fac obiectul exclusiv al proprietatii publice
numai la cele prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie este gresita,
deoarece mai sunt si alte bunuri stabilite prin legi sau care urmeaza sa se
stabileasca prin alte legi si care, avand acelasi regim juridic, nu pot fi
caracterizate ca facand parte din proprietatea privata;
- Curtea poate sa hotarasca asupra neconstitutionalitatii legilor si nu sa
pronunte abrogarea, care este de competenta Parlamentului Romaniei;
- Curtea, in decizia atacata, se intemeiaza pe Decizia Plenului Curtii
Constitutionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, ceea ce nu este justificat,
deoarece in acest fel judecata in alte spete devine inutila.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind incheierea de sesizare, decizia atacata, motivele de recurs, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile recurentului - Ministerul Public
- sustinute in sedinta publica din 10 mai 1994, precum si dispozitiile legale
atacate ca neconstitutionale, raportate la prevederile Constitutiei, ale Legii
nr. 47/1992 si ale Regulamentului de organizare si functionare a Curtii
Constitutionale, retine urmatoarele:
Primul motiv de recurs, care vizeaza necompetenta Curtii Constitutionale de
a se pronunta asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocata, urmeaza a fi
inlaturat ca nefondat. In legatura cu acest motiv, s-a statuat constant prin
deciziile Curtii ca ea este competenta sa se pronunte si asupra legilor
anterioare Constitutiei, in masura in care a fost sesizata de instantele
judecatoresti pe calea exceptiei de neconstitutionalitate. Acest drept al
Curtii rezulta fara echivoc si din dispozitiile art. 26 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, care, prin ipoteza, sunt aplicabile exclusiv legilor anterioare
Constitutiei.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs, care vizeaza solutia de fond
criticata sub aspectul abrogarii partiale a unor dispozitii din Codul penal
referitoare la avutul obstesc, nu este fondat. Justificarea acestui motiv de
recurs in sensul ca s-ar fi facut o limitare a bunurilor ce fac obiectul
exclusiv al proprietatii publice numai la cele prevazute in art. 135 din
Constitutie nu poate fi retinuta, deoarece este evident ca decizia atacata nu
se rezuma numai la bunurile enumerate de art. 135 alin. (4) din Constitutie, ci
se refera la bunurile prevazute in art. 135 alin. (4), adica si "alte
bunuri stabilite prin lege".
Totodata, nu poate fi retinuta nici sustinerea conform careia Curtea nu
poate constata abrogarea unei legi anterioare Constitutiei. Potrivit art. 150
alin. (1) din Constitutie, aceste legi raman in vigoare in masura in care nu
contravin Constitutiei. Rezulta ca, prin natura sa, contrarietatea unei legi anterioare
Constitutiei cu prevederile acesteia are drept consecinta abrogarea. Cu alte
cuvinte, neconstitutionalitatea este cauza abrogarii. In cazul legilor
anterioare Constitutiei, neconstitutionalitatea are un caracter specific
intrucat cauza sa este posterioara legii, constand in schimbarea temeiului
legitimitatii sale constitutionale. In aceste conditii, controlul
constitutionalitatii unei legi preconstitutionale care are ca rezultat
constatarea acesteia cu prevederile Constitutiei nu duce la declararea legii ca
neconstitutionala - o lege putand fi apreciata numai in functie de regimul
constitutional sub imperiul caruia a fost adoptata -, ci la constatarea
abrogarii, solutie ce constituie consecinta constitutionala prevazuta de art.
150 alin. (1) din Constitutie a unei asemenea contrarietati.
In sfarsit, nu poate fi retinuta nici critica adusa deciziei de fond in
sensul ca se intemeiaza pe Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1993 -
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 232 din 27 septembrie
1993 - in considerarea faptului ca astfel este inutila judecata in alte spete.
Potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii
Constitutionale, Curtea nu statueaza decat asupra problemelor de drept.
Spre a se evita solutii contradictorii, art. 26 din regulament permite
completului ce doreste sa se abata de la practica Curtii sa sesizeze plenul
spre a se pronunta asupra interpretarii ce urmeaza a fi data in viitor. Decizia
plenului este obligatorie doar pentru completele de judecata, astfel incat prin
aceasta decizie nu se solutioneaza o exceptie de neconstitutionalitate
concreta. De aceea ea nu are drept consecinta inutilitatea judecarii
exceptiilor, in cadrul carora s-ar putea ridica noi probleme si noi interpretari
posibile, care ar putea determina reluarea procedurii necesare in vederea
asigurarii consecventei practicii constitutionale.
Avand in vedere ca motivele de recurs sunt nefondate si ca prin deciziile
nr. 33 din 26 mai 1993 si nr. 49 din 29 septembrie 1993, ramase definitive, s-a
constatat ca dispozitiile art. 224 si ale art. 234 din Codul penal au fost
abrogate partial potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie si, in consecinta,
acestea urmeaza a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute de art. 135
alin. (4) din Constitutie, bunuri ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii
publice, rezulta ca, in prezent, atat exceptia de neconstitutionalitate
invocata, cat si recursul Ministerului Public sunt lipsite de obiect.
Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) si
art. 150 alin. (1) din Constitutie, precum si al art. 1, art. 3, art. 13 alin.
(1) lit. A. c), art. 25 si art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Constata ca, potrivit deciziilor Curtii Constitutionale nr. 33 din 26 mai
1993 si nr. 49 din 29 septembrie 1993, ramase definitive, art. 224 si art. 234
din Codul penal sunt abrogate partial, conform art. 150 alin. (1) din
Constitutie, si, in consecinta, urmeaza a se aplica numai cu privire la
bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri care fac
obiectul exclusiv al proprietatii publice, si, prin urmare:
Respinge ca lipsite de obiect exceptia de neconstitutionalitate cu privire
la art. 224 si art. 234 din Codul penal ridicata, din oficiu, de Judecatoria
Brasov in dosarul nr. 1922/1992 al acestei instante, precum si recursul
Ministerului Public, declarat impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 48
din 29 septembrie 1993.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 18 mai 1994.
Prezenta decizie se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu