DECIZIE Nr.
539 din 13 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 si ale Legii nr. 169/1997
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 523 din 10 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Cornelia Irina Bunescu
în Dosarul nr. 17.337/215/2007 al Judecătoriei Craiova.
La apelul nominal se prezintă personal autoarea
excepţiei, fiind asistată de avocat, care depune la dosar împuternicirea
avocaţială.
Lipsesc celelalte părţi, faţă
de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.769D/2007, care are acelaşi obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.
La apelul nominal, se prezintă personal autorul
excepţiei Alexandru Lăzeanu şi asistat de acelaşi avocat ca în precedentul
dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor, având în vedere că sunt îndeplinite cerinţele conexării prevăzute de
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Părţile prezente nu se opun conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca
aceste dosare să fie conexate.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor, în
temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.769D/2007 la Dosarul nr.
1.765D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Apărătorul părţilor prezente solicită admiterea
excepţiei pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în notele scrise depuse
la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 29
noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 17.337/215/2007, Judecătoria
Craiova a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere,
solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale
Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Cornelia Irina Bunescu.
Prin Incheierea din 27 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 17.327/215/2007, Judecătoria Craiova a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Alexandru Lăzeanu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale criticate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 44 referitoare la garantarea proprietăţii
private, deoarece limitează reconstituirea dreptului de proprietate la
suprafaţa maximă de 50 ha teren arabil. Arată că se realizează, în fapt, o
expropriere şi o discriminare între cetăţenii care au avut o proprietate
imobiliară şi beneficiază de despăgubiri şi cei care au fost proprietari
funciari şi au fost excluşi de la plata despăgubirilor. In esenţă, autorul
excepţiei este nemulţumit de faptul că nu se reglementează posibilitatea de reconstituire in integrum a
suprafeţelor preluate de la persoanele deposedate în perioada regimului
comunist.
Judecătoria Craiova apreciază
că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale
invocate. In acest sens, se referă la Decizia nr. 43/2003 prin care Curtea
Constituţională a respins excepţia de neconstituţionale a prevederilor art. 3
alin. (2) din Legea nr. 1/2000. Totodată, apreciază că excepţia invocată
vizează exclusiv lipsa de reglementare a posibilităţii de reconstituire in integrum a suprafeţelor
preluate de la persoanele deposedate în perioada regimului comunist, aspect
care excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12
ianuarie 2000, modificate prin art. I pct. 3 din titlul VI al Legii nr. 247/2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 653 din 22 iulie
2005, care au următorul conţinut: „Reconstituirea
dreptului de proprietate pentru persoanele fizice
prevăzute la art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se face pentru
diferenţa dintre suprafaţa de 10 ha de familie şi cea adusă în cooperativa
agricolă de producţie sau preluată prin legi speciale ori în orice mod de la
membrii cooperatori, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat."
Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin.
(2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art.
44 cu privire la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private. Totodată, se
invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia, Curtea
constată că presupusa critică de neconstituţionalitate se referă la o omisiune
legislativă. Examinarea excepţiei cu un atare obiect excedează competenţei
Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
se pronunţă „numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a
fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului".
Este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia
întinderea şi amploarea măsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar sub aspectele
practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunităţii vreunei
măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunţa, dar, în
principiu, n-ar putea, desigur, să completeze sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel „legislator pozitiv".
In acest sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii
Constituţionale, potrivit căreia Curtea „nu se poate substitui legiuitorului
pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite" şi nici „nu-şi poate asuma rolul de a crea,
abroga sau de a modifica o normă juridică. Prin acceptarea susţinerilor
autorului excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul deficienţei de
reglementare a normei juridice, instanţa de contencios constituţional s-ar
transforma într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni dispoziţiilor art.
61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora «(1) Parlamentul este organul
reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a
ţării»".
In consecinţă, prevederile de lege criticate nu pot fi
supuse controlului de constituţionalitate sub aspectul invocat, excepţia urmând
a fi respinsă, ca fiind inadmisibilă
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Cornelia Irina Bunescu
în Dosarul nr. 17.337/215/2007 al Judecătoriei Craiova şi de Alexandru Lăzeanu
în Dosarul nr. 17.327/215/2007 al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu