DECIZIE   Nr. 539 din  7 decembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 91^1 - 91^6, art. 66 alin. 2, art. 67 alin. 2 si 3, art. 68 alin. 1 si 2, art. 385^18 alin. 1 si art. 356 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 61 din 18 ianuarie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Marilena Minca        - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^1 - 91^6, art. 66 alin. 2, art. 67 alin. 2 si 3, art. 68 alin. 1 si 2, art. 385^18 alin. 1 si art. 356 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ionel Cristian Serban in Dosarul nr. 5.829/2003 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    La apelul nominal s-a prezentat autorul exceptiei. Procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, se da cuvantul autorului exceptiei, care solicita admiterea acesteia, sustinand oral motivele de neconstitutionalitate a textului de lege criticat, expuse in notele scrise depuse la dosar.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, considerand ca dispozitiile de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale si nici celor din actele internationale invocate de autorul exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 20 mai 2004, pronuntata in Dosarul nr. 5.829/2003, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^1 - 91^6, art. 66 alin. 2, art. 67 alin. 2 si 3, art. 68 alin. 1 si 2, art. 385^18 alin. 1 si art. 356 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala. Exceptia a fost ridicata de inculpatul recurent Ionel Cristian Serban intr-o cauza avand ca obiect examinarea recursului declarat impotriva Deciziei penale nr. 58 din 23 septembrie 2003, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, prin care acesta a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 257 alin. 1 din Codul penal (Traficul de influenta), cu referire la art. 7 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca dispozitiile procedural penale criticate, referitoare la interceptarile si inregistrarile audio sau video, concludenta si utilitatea probelor, limitele rejudecarii dupa casare si continutul expunerii din cuprinsul hotararilor judecatoresti contravin prevederilor art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (11) si art. 24 alin. (1) din Constitutie, care reglementeaza dreptul la un proces echitabil, prezumtia de nevinovatie si, respectiv, dreptul la aparare, precum si dispozitiilor art. 6 pct. 1 si 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. In esenta, critica de neconstitutionalitate vizeaza urmatoarele:
    - textele art. 91^1 - 91^6 din Codul de procedura penala nu contin suficiente garantii in vederea asigurarii caracterului echitabil al procesului penal, incalcand, implicit, principiul contradictorialitatii procesului penal si prezumtia de nevinovatie, prin faptul ca "nu prevad, in mod explicit si real, dreptul inculpatului de a lua cunostinta de continutul interceptarilor efectuate", iar instanta de judecata nu este obligata sa verifice, ulterior interceptarii, legalitatea acestora;
    - prevederile art. 66 alin. 2, art. 67 alin. 2 si 3 si art. 68 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale intrucat dreptul la aparare recunoscut de art. 24 din Legea fundamentala "devine, practic, unul teoretic si iluzoriu" cat timp nu exista o "sanctiune efectiva in situatia incalcarii dreptului inculpatului de a demonstra netemeinicia probelor acuzatoare, de a-i fi admise cererile privind administrarea probelor, daca acestea sunt concludente si utile, precum si de inlaturare a probelor obtinute contrar art. 68 din Codul de procedura penala";
    - art. 385^18 alin. 1 din Codul de procedura penala incalca dreptul la un proces echitabil prin faptul ca textul nu prevede "o sanctiune procesual penala a incalcarii de catre instanta de rejudecare a dispozitiilor hotararii instantei de recurs" si, prin urmare, pot exista incalcari arbitrare ale dispozitiilor in cauza;
    - dispozitiile art. 356 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala contravin prevederilor art. 21 alin. (3) si art. 24 alin. (1) din Constitutie, intrucat nu prevad obligatia primei instante de a analiza apararile invocate de inculpat si de a le respinge motivat in cazul neretinerii lor.
    Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala si-a exprimat opinia in sensul netemeiniciei exceptiei de neconstitutionalitate, in raport cu textele invocate. In acest sens arata ca dispozitiile art. 91^1 - 91^6 din Codul de procedura penala nu sunt de natura a impiedica inculpatul de a lua cunostinta de continutul interceptarilor efectuate, textele continand garantii corespunzatoare pentru a se asigura respectarea principiului contradictorialitatii si a prezumtiei de nevinovatie. Art. 66 alin. 2, art. 67 alin. 2 si 3 si art. 68 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala sunt constitutionale in raport cu dispozitiile art. 21 alin. (3) si art. 24 alin. (1) din Constitutie, deoarece contin suficiente garantii in vederea asigurarii unui proces echitabil si a garantarii dreptului la aparare, principiul liberei aprecieri a probelor instituit prin art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penala dand posibilitatea instantelor de a-si intemeia convingerea pe analiza probelor administrate care nu au o valoare prestabilita. Dispozitiile art. 385^18 din Codul de procedura penala nu contravin dreptului partilor la un proces echitabil, intrucat prin aceste prevederi legale se asigura tocmai exercitarea dreptului la un proces echitabil in conditiile legii. Dispozitiile art. 356 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala nu sunt neconstitutionale, ele garantand dreptul partii la un proces echitabil si la aparare.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat dispozitiile art. 91^1 - 91^6 din Codul de procedura penala prevad suficiente garantii privind respectarea dreptului la un proces echitabil. Nu se poate sustine ca inculpatul este impiedicat de a lua cunostinta de continutul interceptarilor efectuate, mai mult, potrivit art. 91^3 alin. 5 din Codul de procedura penala, instanta poate aproba, la cererea acestuia, consultarea partilor din inregistrare si din transcrierea integrala, care nu au fost consemnate in procesul-verbal. Referitor la neconstitutionalitatea prevederilor art. 66 alin. 2, art. 67 alin. 2 si art. 68 din Codul de procedura penala, Guvernul arata ca acestea sunt in deplina concordanta cu drepturile si libertatile recunoscute de Legea fundamentala, asigurandu-se cerintele unui proces echitabil. In ceea ce priveste dispozitiile art. 385^18 din Codul de procedura penala se considera ca este firesc ca activitatea de rejudecare, dispusa de instanta de recurs, sa cunoasca anumite limitari rezultate din controlul judecatoresc efectuat de o instanta superioara, in cadrul acestor limitari fiind si cea prevazuta de textul criticat. In sfarsit, se apreciaza a fi neintemeiata si critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 356 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, deoarece acestea garanteaza tocmai dreptul la un proces echitabil si asigura exercitarea dreptului la aparare.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia este nefondata. In acest sens arata ca administrarea de catre instanta de judecata numai a acelor probe care sunt concludente si utile rezolvarii procesului penal nu poate fi considerata o incalcare a dreptului la aparare si nici a dreptului la un proces echitabil. De asemenea, se apreciaza ca dispozitiile referitoare la limitele rejudecarii in cazul casarii hotararii de instanta de recurs contravin dreptului oricarei persoane de a fi judecata in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil de o instanta independenta si impartiala, instituita de lege. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 91^1 - 91^6 din Codul de procedura penala, Avocatul Poporului mentioneaza ca acestea nu ingradesc sub nici un aspect dreptul partilor de a fi aparate, in tot cursul procesului, de un avocat ales sau numit din oficiu si nici de a beneficia de toate garantiile unui proces echitabil. In plus, considera ca critica autorului exceptiei vizeaza o serie de lacune ale legii, ceea ce excedeaza controlului Curtii Constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 91^1 - 91^6, art. 66 alin. 2, art. 67 alin. 2 si 3, art. 68 alin. 1 si 2, art. 385^18 alin. 1 si art. 356 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut:
    - Art. 91^1 - 91^6 (Interceptarile si inregistrarile audio sau video - cu modificarile aduse prin Legea nr. 281/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003):
    - Art. 91^1 (Conditiile si cazurile de interceptare si inregistrare a convorbirilor sau comunicarilor): "Interceptarile si inregistrarile pe banda magnetica sau pe orice alt tip de suport ale unor convorbiri ori comunicari se vor efectua cu autorizarea motivata a instantei, la cererea procurorului, in cazurile si in conditiile prevazute de lege, daca sunt date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, iar interceptarea si inregistrarea se impun pentru aflarea adevarului. Autorizatia se da de catre presedintele instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, in camera de consiliu. Interceptarea si inregistrarea convorbirilor se impun pentru aflarea adevarului, atunci cand stabilirea situatiei de fapt sau identificarea faptuitorului nu poate fi realizata in baza altor probe.
    Interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor pot fi autorizate in cazul infractiunilor contra sigurantei nationale prevazute de Codul penal si de alte legi speciale, precum si in cazul infractiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, in cazul infractiunilor prevazute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie ori al unor alte infractiuni grave care nu pot fi descoperite sau ai caror faptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace ori in cazul infractiunilor care se savarsesc prin mijloace de comunicare telefonica sau prin alte mijloace de telecomunicatii.
    Autorizarea se da pentru durata necesara inregistrarii, pana la cel mult 30 de zile.
    Autorizarea poate fi prelungita in aceleasi conditii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile. Durata maxima a inregistrarilor autorizate este de 4 luni.
    Masurile dispuse de instanta vor fi ridicate inainte de expirarea duratei pentru care au fost autorizate, indata ce au incetat motivele care le-au justificat.
    Inregistrarile prevazute in alin. 1 pot fi facute si la cererea motivata a persoanei vatamate privind comunicarile ce-i sunt adresate, cu autorizarea instantei de judecata.
    Autorizarea interceptarii si a inregistrarii convorbirilor sau comunicarilor se face prin incheiere motivata, care va cuprinde: indiciile concrete si faptele care justifica masura; motivele pentru care masura este indispensabila aflarii adevarului; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea si inregistrarea.";
    - Art. 91^2 (Organele care efectueaza interceptarea si inregistrarea): "Procurorul procedeaza personal la interceptarile si inregistrarile prevazute in art. 91^1 sau poate dispune ca acestea sa fie efectuate de organul de cercetare penala. Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la interceptari si inregistrari sunt obligate sa pastreze secretul operatiunii efectuate, incalcarea acestei obligatii fiind pedepsita potrivit Codului penal.
    In caz de urgenta, cand intarzierea obtinerii autorizarii prevazute in art. 91^1 alin. 1 ar aduce grave prejudicii activitatii de urmarire, procurorul poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanta motivata, interceptarea si inregistrarea pe banda magnetica sau pe orice alt tip de suport a convorbirilor sau comunicarilor, comunicand aceasta instantei imediat, dar nu mai tarziu de 24 de ore.
    Instanta trebuie sa se pronunte in cel mult 24 de ore asupra ordonantei procurorului si, daca o confirma si este necesar, va dispune autorizarea pe mai departe a interceptarii si inregistrarii, in conditiile art. 91^1 alin. 1 - 3. Daca instanta nu confirma ordonanta procurorului, ea trebuie sa dispuna incetarea, de indata, a interceptarilor si inregistrarilor si distrugerea celor efectuate.
    Instanta dispune, pana la terminarea urmaririi penale, aducerea la cunostinta, in scris, persoanelor ale caror convorbiri sau comunicari au fost interceptate si inregistrate, datele la care s-au efectuat acestea.";
    - Art. 91^3 (Certificarea inregistrarilor): "Despre efectuarea interceptarilor si inregistrarilor mentionate in art. 91^1 si 91^2, procurorul sau organul de cercetare penala intocmeste un proces-verbal in care se mentioneaza autorizatia data de instanta pentru efectuarea acestora, numarul sau numerele posturilor telefonice intre care s-au purtat convorbirile, numele persoanelor care le-au purtat, daca sunt cunoscute, data si ora fiecarei convorbiri in parte si numarul de ordine al benzii magnetice sau al oricarui alt tip de suport pe care se face imprimarea.
    Convorbirile inregistrate sunt redate integral in forma scrisa si se ataseaza la procesul-verbal, cu certificarea pentru autenticitate de catre organul de cercetare penala, verificat si contrasemnat de procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala in cauza. In cazul in care procurorul procedeaza la interceptari si inregistrari, certificarea pentru autenticitate se face de catre acesta, iar verificarea si contrasemnarea, de catre procurorul ierarhic superior. Corespondentele in alta limba decat cea romana sunt transcrise in limba romana, prin intermediul unui interpret. La procesul-verbal se ataseaza banda magnetica sau orice alt tip de suport, care contine inregistrarea convorbirii, sigilata cu sigiliul organului de urmarire penala.
    Banda magnetica sau orice alt tip de suport cu inregistrarea convorbirii, redarea scrisa a acesteia si procesul-verbal se inainteaza instantei care, dupa ce asculta procurorul si partile, hotaraste care dintre informatiile culese prezinta interes in cercetarea si solutionarea cauzei, incheind un proces-verbal in acest sens. Convorbirile sau comunicarile care contin secrete de stat sau profesionale nu se mentioneaza in procesul-verbal. Daca savarsirea unor infractiuni are loc prin convorbiri sau comunicari care contin secrete de stat, consemnarea se face in procese-verbale separate, iar dispozitiile art. 97 alin. 3 se aplica in mod corespunzator.
    Banda magnetica sau orice alt tip de suport, insotita de transcrierea integrala si copii de pe procesele-verbale, se pastreaza la grefa instantei, in locuri speciale, in plic sigilat.
    Instanta poate aproba, la cererea motivata a inculpatului, a partii civile sau a avocatului acestora, consultarea partilor din inregistrare si din transcrierea integrala, depuse la grefa, care nu sunt consemnate in procesul-verbal.
    Instanta dispune prin incheiere distrugerea inregistrarilor care nu au fost folosite ca mijloace de proba in cauza. Celelalte inregistrari vor fi pastrate pana la arhivarea dosarului.
    Inregistrarea convorbirilor dintre avocat si justitiabil nu poate fi folosita ca mijloc de proba.";
    - Art. 91^4 (Alte inregistrari): "Conditiile si modalitatile de efectuare a interceptarilor si inregistrarilor prevazute in art. 91^1 - 91^3 sunt aplicabile, in mod corespunzator, si in cazul inregistrarii de convorbiri efectuate prin alte mijloace de telecomunicatie, autorizate in conditiile legii.";
    - Art. 91^5 (Inregistrarile de imagini): "Dispozitiile art. 91^1 si 91^2 se aplica in mod corespunzator si in cazul inregistrarii de imagini, iar procedura de certificare a acestora este cea prevazuta in art. 91^3, cu exceptia redarii in forma scrisa, dupa caz.";
    - Art. 91^6 (Verificarea mijloacelor de proba): "Mijloacele de proba prevazute in prezenta sectiune pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a partilor sau din oficiu.
    Inregistrarile prevazute in prezenta sectiune, prezentate de parti, pot servi ca mijloace de proba, daca nu sunt interzise de lege.";
    - Art. 66 alin. 2 (Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor): "In cazul cand exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.";
    - Art. 67 alin. 2 si 3 (Concludenta si utilitatea probei): "Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsa, daca proba este concludenta si utila.
    Admiterea sau respingerea cererii se face motivat.";
    - Art. 68 alin. 1 si 2 (Interzicerea mijloacelor de constrangere): "Este oprit a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constrangere, precum si promisiuni sau indemnuri, in scopul de a se obtine probe.
    De asemenea, este oprit a determina o persoana sa savarseasca sau sa continue savarsirea unei fapte penale, in scopul obtinerii unei probe.";
    - Art. 385^18 alin. 1 (Limitele rejudecarii): "Instanta de rejudecare trebuie sa se conformeze hotararii instantei de recurs, in masura in care situatia de fapt ramane cea avuta in vedere la solutionarea recursului.";
    - Art. 356 alin. 1 lit. c) (Continutul expunerii): "Expunerea trebuie sa cuprinda: [...] c) analiza probelor care au servit ca temei pentru solutionarea laturii penale a cauzei, cat si a celor care au fost inlaturate, motivarea solutiei cu privire la latura civila a cauzei, precum si analiza oricaror elemente de fapt pe care se sprijina solutia data in cauza.
    In caz de condamnare, expunerea trebuie sa mai cuprinda fapta sau fiecare fapta retinuta de instanta in sarcina inculpatului, forma si gradul de vinovatie, circumstantele agravante sau atenuante, starea de recidiva, timpul ce se deduce din pedeapsa pronuntata si actele din care rezulta durata acesteia.
    Daca instanta retine in sarcina inculpatului numai o parte din faptele ce formeaza obiectul invinuirii, se va arata in hotarare pentru care anume fapte s-a pronuntat condamnarea si pentru care incetarea procesului penal sau achitarea."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
    I. Autorul exceptiei sustine, in esenta, ca dispozitiile art. 91^1 - 91^6 din Codul de procedura penala sunt constitutionale deoarece nu contin suficiente garantii in vederea asigurarii caracterului echitabil procesului penal, in sensul prevazut de art. 21 alin. (3) din Constitutie si art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si in vederea garantarii efective a dreptului la aparare, in sensul reglementat de art. 24 alin. (1) din Constitutie si art. 6 pct. 3 lit. b) si d) din conventie. Astfel, se arata ca dispozitiile art. 91^1 - 91^6 nu prevad in mod explicit si real dreptul inculpatului de a lua cunostinta despre continutul interceptarilor efectuate si nici obligativitatea instantei de a verifica, ulterior efectuarii interceptarilor, legalitatea acestora. Aceste lacune, mai sustine autorul exceptiei, sunt de natura sa duca la incalcarea principiului contradictorialitatii si al prezumtiei de nevinovatie [art. 23 alin. (11) din Legea fundamentala].
    Din examinarea sustinerilor autorului exceptiei de neconstitutionalitate, referitoare la lipsa garantiilor procedurale privind respectarea dreptului la un proces echitabil, Curtea constata ca acestea nu sunt intemeiate. Textele legale criticate prevad suficiente garantii, prin reglementarea in detaliu a justificarii emiterii autorizatiei, a conditiilor si a modalitatilor de efectuare a inregistrarilor, a consemnarii si certificarii autenticitatii convorbirilor inregistrate, a redarii integrale a acestora, iar eventuala nerespectare a acestor reglementari nu constituie o problema de constitutionalitate, ci una de aplicare, ceea ce insa excedeaza competentei Curtii Constitutionale, intrucat, potrivit alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 47/1992, republicata, "Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata [...]". Asa fiind, examinarea si solutionarea acestor aspecte sunt de competenta exclusiva a instantei de judecata investite cu solutionarea procesului penal.
    De asemenea, este neintemeiata si sustinerea privind imposibilitatea inculpatului de a lua cunostinta despre continutul interceptarilor efectuate, deoarece, potrivit dispozitiilor art. 91^3 alin. 5 din Codul de procedura penala, instanta poate aproba, la cererea acestuia, consultarea partilor din inregistrare si din transcrierea integrala, care nu au fost consemnate in procesul-verbal, asigurandu-se respectarea principiului contradictorialitatii si al prezumtiei de nevinovatie.
    De altfel, legislatia procedurala penala romana asigura controlul prin justitie si in acest domeniu. Instanta de judecata careia i se prezinta ca mijloace de proba inregistrari ale convorbirilor sau inregistrari de imagini are datoria sa examineze valabilitatea acestora sub toate aspectele legalitatii si temeiniciei autorizarii si efectuarii inregistrarilor.
    Totodata, din continutul dispozitiilor art. 91^1 - 91^6 din Codul de procedura penala se constata ca din modul de redactare a acestora nu se poate retine ca a fost incalcat dreptul la aparare prevazut de art. 24 din Legea fundamentala.
    In lumina dispozitiilor art. 11 si 20 din Constitutie se constata, de asemenea, ca dispozitiile legale criticate nu incalca nici prevederile actelor internationale aplicabile in materie.
    Este de observat ca, in cadrul preocuparilor pentru perfectionarea legislatiei, inclusiv sub aspectul realizarii reformei procedurii penale, dispozitiile art. 91^1 - 91^6 din Codul de procedura penala au fost modificate prin Legea nr. 281/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, tocmai in scopul punerii de acord a reglementarilor interne cu reglementarile internationale pertinente.
    In legatura cu constitutionalitatea prevederilor art. 91^1 - 91^5 din Codul de procedura penala, in redactarea anterioara modificarilor aduse prin Legea nr. 281/2003, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 21 din 3 februarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 159 din 17 aprilie 2000, retinand ca acestea nu incalca dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, fiind in concordanta si cu prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Prin aceeasi decizie s-a constatat, de asemenea, ca dispozitiile mentionate respecta conditiile stabilite de Constitutie pentru restrangerea exercitiului unor drepturi.
    II. In ceea ce priveste cea de-a doua critica de neconstitutionalitate referitoare la prevederile art. 66 alin. 2, art. 67 alin. 2 si 3 si art. 68 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, nu se poate retine nici un aspect de neconstitutionalitate, deoarece consacrarea prin aceste texte a dreptului de a proba lipsa de temeinicie a probelor de vinovatie, de admitere a cererilor privind administrarea de probe, daca acestea sunt concludente si utile, precum si de interzicere a mijloacelor de constrangere in scopul de a se obtine probe, nu reprezinta si nici nu poate fi considerata o incalcare a dreptului inculpatului de a se apara. Este obligatia constitutionala a instantelor judecatoresti de a realiza justitia, obligatie prevazuta la art. 125 alin. (1) din Legea fundamentala, in cadrul careia se situeaza administrarea numai a acelor probe care sunt de natura sa duca la descoperirea adevarului. In acelasi timp nu trebuie confundata "cererea pentru administrarea unei probe", pe care o poate face oricare dintre parti, cu "administrarea probei", care se face numai de catre instanta de judecata.
    III. Dispozitiile art. 385^18 alin. 1 din Codul de procedura penala, referitoare la limitele rejudecarii in cazul casarii hotararii de instanta de recurs, nu pot fi considerate ca ar leza dreptul la un proces echitabil. Astfel, scopul recursului consta tocmai in asigurarea unui control judecatoresc al legalitatii si al aflarii adevarului in judecarea si solutionarea cauzelor penale de prima instanta si de instanta de apel, aspect de natura sa contribuie la indeplinirea exigentelor care conditioneaza intr-o societate democratica procesul echitabil.
    IV. Privitor la pretinsa neconstitutionalitate a prevederilor art. 356 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, aceasta este, de asemenea, neintemeiata. Cuprinderea expunerii privitoare la analiza probelor care au servit ca temei pentru solutionarea laturii penale a cauzei, cat si a celor care au fost inlaturate, motivarea solutiei cu privire la latura civila a cauzei, precum si analiza oricaror elemente de fapt pe care se sprijina solutia data in cauza in continutul hotararii judecatoresti garanteaza tocmai dreptul la un proces echitabil si asigura exercitarea dreptului la aparare.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^1 - 91^6, art. 66 alin. 2, art. 67 alin. 2 si 3, art. 68 alin. 1 si 2, art. 385^18 alin. 1 si art. 356 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ionel Cristian Serban in Dosarul nr. 5.829/2003 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 7 decembrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu