DECIZIE Nr.
536 din 9 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 363 alin. 3 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 334 din 20 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Dumitru Mateiaş în Dosarul nr. 1.161/271/2006 al
Tribunalului Bihor -Secţia penală.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă că autorul excepţiei a
depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită admiterea
excepţiei de neconstitutionalitate.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate, arătând că se solicită
modificarea texului de lege ce face obiectul acesteia, aspect care nu intră în
competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 12 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.161/271/2006, Tribunalul Bihor -Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor
art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Dumitru Mateiaş.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt
neconstituţionale în măsura în care nu includ minorii în categoriile de
persoane pentru care termenul de apel curge de la comunicarea copiei de pe
dispozitivul hotărârii judecătoreşti.
Tribunalul Bihor - Secţia penală apreciază că textul de lege criticat este contrar Legii
fundamentale, în măsura în care nu prevede obligativitatea comunicării
hotărârilor judecătoreşti ulterior pronunţării acestora şi inculpaţilor minori,
atunci când aceştia au lipsit de la dezbateri.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
Arată totodată că pretinsa neconstitutionalitate a acestuia este determinată de
o omisiune legislativă, care nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii
Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală,
potrivit cărora: „Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la
pronunţare, termenul curge de la pronunţare. Pentru părţile care au lipsit atât
la dezbateri, cât si la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori
pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist
concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, ori pentru
inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ,
care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe
dispozitiv."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi ale
art. 49 alin. (1) privind protecţia copiilor şi tinerilor.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că ceea ce se solicită în realitate, în
motivarea acesteia, este completarea textului de lege criticat, în sensul
includerii minorilor în categoria persoanelor pentru care termenul de apel
curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii judecătoreşti, iar
nu de la pronunţarea hotărârii. Curtea Constituţională a reţinut în mod
constant că acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu transformarea
instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar
contraveni art. 61 din Constituţie, potrivit căruia „Parlamentul este [... ]
unica autoritate legiuitoare a ţării", fiind în contradicţie şi cu
dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea
Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile
supuse controlului".
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Dumitru Matei aş în Dosarul nr. 1.161/271/2006 al
Tribunalului Bihor - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta