DECIZIE Nr.
535 din 31 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanta Guvernului
nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 428 din 27 iunie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă
- procuror
Florentina Geangu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului
nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Seimar Alim" - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 15.571/55/2006
al Judecătoriei Arad.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin
prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 6 februarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 15.571/55/2006, Judecătoria Arad a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8
alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de
plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Seimar Alim" -
S.R.L. din Arad.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că reglementarea criticată este
neconstituţională în raport cu dispoziţiile art. 16, 21 şi 129 din Constituţie,
întrucât creează discriminări între creditor şi debitor, în sensul că debitorul
nu mai beneficiază de nicio cale de atac, şi limitează accesul debitorului la
exerciţiul căilor de atac şi implicit la verificarea soluţiei instanţei de fond
sub aspectul temeiniciei şi legalităţii.
Judecătoria Arad apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece reglementările
cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reprezintă o procedură specială de
judecată, simplificată şi accelerată pentru realizarea creanţelor certe,
lichide şi exigibile care pot fi dovedite ca atare prin înscrisuri, procedură
care oferă ambelor părţi posibilitatea de a-şi exercita drepturile în aceleaşi
condiţii, fără a se institui vreo discriminare. Dacă în cursul procedurii
somaţiei de plată se folosesc ca dovadă numai înscrisurile, când se sesizează
instanţa judecătorească, după caz, de către creditor cu acţiunea de drept comun
sau de către debitor cu cerere în anulare sau de oricare dintre aceştia cu
contestaţie la executare, în apărare se vor putea folosi toate mijloacele de
probă. Astfel, dispoziţiile criticate sunt în deplină concordanţă cu
prevederile Constituţiei.
Avocatul Poporului arată
că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate raportată la art. 16
din Constituţie, deoarece dispoziţiile criticate reglementează o procedură
specială, simplificată şi accelerată pentru recuperarea creanţelor al căror
caracter cert, lichid şi exigibil rezultă din înscrisuri. Mijloacele
procedurale specifice puse la îndemâna părţilor, deşi diferă de normele
generale ale procedurii civile, sunt aplicabile oricărei persoane aflate în
situaţiile menţionate în ipoteza normei legale, fără a fi încălcat principiul
fundamental al egalităţii în drepturi.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate
raportată la art. 21 şi 129 din Constituţie, se arată că scopul emiterii
Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 a fost tocmai instituirea unei proceduri speciale
şi accelerate, pentru a asigura recuperarea într-un termen cât mai scurt a
creanţelor, fără a se încălca în nici un fel accesul liber la justiţie şi la
folosirea căilor de atac.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somaţiei de plată, astfel cum au fost modificate prin art. IV pct. 3 din Legea nr. 195/2004, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, potrivit cărora „Hotărârea prin care a
fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă".
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 referitoare
la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la
justiţie şi art. 129 privind folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei potrivit cărora dispoziţiile
art. 8 alin (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 sunt neconstituţionale, în
sensul că ordonanţa care va conţine somaţia de plată poate fi atacată numai cu
o acţiune în anulare, iar nu prin recurs, sunt neîntemeiate. Astfel, prin
Decizia nr. 270 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 538 din 25 iulie
2003, Curtea a statuat că specificul domeniului supus reglementării a impus
adoptarea unor soluţii diferite faţă de cele din dreptul comun, una dintre
acestea constituindu-o consacrarea cererii în anulare, care reprezintă evident
o cale de atac împotriva ordonanţei. Imprejurarea că legiuitorul a instituit o
cale de atac cu o fizionomie juridică diferită de aceea a căilor de atac de
drept comun nu relevă nici un aspect de neconstituţionalitate, fiind în deplină
concordanţă cu prevederile art. 129 din Constituţie. Legiuitorul ordinar este
deplin îndreptăţit ca, în considerarea anumitor particularităţi, să opteze
pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât cea de drept comun, o
asemenea concluzie rezultând de altfel şi din redactarea adoptată de
legiuitorul constituţional, potrivit căreia stabilirea regimului juridic al
căilor de atac este de competenţa exclusivă a legiuitorului ordinar, care,
potrivit atribuţiilor prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituţie,
stabileşte competenţa şi procedura de judecată, evident cu condiţia ca nicio
normă de procedură să nu contravină vreunei dispoziţii constituţionale.
De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat
asupra constituţionalităţii Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, atât în ansamblul
său, cât şi asupra dispoziţiilor art. 8, statuând că acestea sunt
constituţionale, de exemplu, prin Decizia nr. 173 din 6 mai 2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 18 iunie 2003, Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, sau Decizia nr. 198 din 13 mai 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 435 din 19 iunie 2003.
Atât considerentele, cât şi soluţiile pronunţate în
deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu
au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a
jurisprudenţei Curţii.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Seimar
Alim" - S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 15.571/55/2006 al Judecătoriei
Arad.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu