DECIZIE Nr.
534 din 9 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 1 alin. 2 raportat la art. 146
din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 384 din 5 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2151 alin. 2 din Codul
penal raportat la art. 146 din acelaşi cod, excepţie ridicată de Radu Cozaciuc
în Dosarul nr. 5.005/285/2008 al judecătoriei Rădăuţi.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii
în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 25 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 5.005/285/2008, Judecătoria Rădăuţi a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2151
alin. 2 din Codul penal raportat la art. 146 din acelaşi cod, excepţie
ridicată de Radu Cozaciuc.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederea expresă a unei anumite sume de
bani în funcţie de care se stabileşte agravanta la infracţiunea de delapidare
încalcă principiile constituţionale. Astfel, pentru a se stabili fără dubiu
prejudiciul trebuie să se administreze un vast probatoriu şi, de multe ori, după
administrarea tuturor probelor, se determină un prejudiciu mult mai mic decât
cel indicat de partea civilă. In plus, stabilirea unei sume de bani în funcţie
de care se prevede agravanta unei infracţiuni nu ţine cont întotdeauna de
realităţile sociale dintr-un anumit moment. Trebuie să se aibă în vedere
inflaţia, creşterea economică, veniturile care se pot realiza, astfel încât se
ajunge în situaţia în care o sumă de bani ce constituie „consecinţe deosebit de
grave" să fie echivalentul câtorva salarii.
Judecătoria Rădăuţi apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză este neîntemeiată,
arătând că textele de lege criticate nu intră în contradicţie cu principiile
constituţionale invocate. Faptul că legiuitorul a înţeles să stabilească drept criteriu
pentru evaluarea gradului de pericol social al unei infracţiuni, pe cel
valoric, nu înseamnă că prin aceasta ar fi încălcate dispoziţiile
constituţionale şi că în atare situaţie inculpatul nu ar beneficia de un proces
echitabil sau că nu s-ar bucura de prezumţia de nevinovăţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 146 şi art. 2151 alin. 2 din Codul
penal, având următorul cuprins:
- art. 146 (Consecinţe deosebit de grave): „Prin consecinţe
deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau
o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice
sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145, ori altei persoane
juridice sau fizice.";
- art. 2151 (Delapidarea) alin. 2: „In
cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este
închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."
Se susţine că aceste dispoziţii legale încalcă
dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind supremaţia
Constituţiei şi a legilor, în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces
echitabil, în art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie şi în art. 23
alin. (12) privind legalitatea pedepsei.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că, în esenţă, critica autorului excepţiei
vizează norma cu caracter explicativ cuprinsă în art. 146 din Codul penal, în
raport cu care este reglementată agravanta infracţiunii de delapidare prevăzută
de art. 215 alin. 2; în opinia sa, criteriul valoric avut în vedere de
legiuitor pentru a defini sintagma „consecinţe deosebit de grave" este
inadecvat şi în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale invocate.
In jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 50 din
26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188
de 28 februarie 2006, Curtea a statuat că reglementarea cuprinsă în art. 146
din Codul penal este necesară cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut
consecinţele deosebit de grave ca element circumstanţial în conţinutul agravant
al mai multor infracţiuni, cum ar fi, spre exemplu, furtul calificat, tâlhăria,
înşelăciunea, delapidarea sau distrugerea calificată. Susţinerile referitoare
la caracterul inadecvat al criteriului valoric care determină înţelesul
expresiei consecinţe deosebit de grave, deşi pot fi reale în condiţii de
devalorizare a monedei naţionale, nu pot fi reţinute. Modificarea conţinutului
unei norme juridice, în sensul adaptării ei la realităţile sociale, este o
prerogativă exclusivă a autorităţii legislative în lumina dispoziţiilor art. 61
alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Parlamentul este organul
reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a
ţării". Curtea Constituţională, potrivit competenţei sale înscrise în
art. 146 din Constituţie şi în Legea nr. 47/1992, verifică, în cadrul
controlului de constituţionalitate a legilor, conformitatea acestora cu
dispoziţiile constituţionale, fără a putea modifica sau completa prevederea
legală supusă controlului. De aceea, Curtea Constituţională nu se poate
substitui Parlamentului pentru modificarea limitei valorice prevăzute la art.
146 din Codul penal sau pentru a aprecia dacă aceasta corespunde realităţilor
sociale existente la un moment dat.
Pentru argumentele reţinute în cuprinsul aceleiaşi
decizii, Curtea a statuat că acest text de lege nu încalcă dispoziţiile art. 21
alin. (3) din Constituţie privind dreptul la un proces echitabil şi nici pe
cele ale art. 23 alin. (11) din Constituţie, privind prezumţia de nevinovăţie.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, motivele care au fundamentat
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din
Codul de procedură penală sunt valabile şi în prezenta cauză, în care aceste
dispoziţii legale sunt raportate la cele ale art. 2151 alin. 2 din
Codul penal.
Nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare art. 1
alin. (5) şi art. 23 alin. (12) din Constituţie, deoarece textele de lege
criticate sunt în deplină concordanţă cu regula constituţională potrivit căreia
nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în
temeiul legii.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2151 alin. 2 din Codul penal raportat la art. 146
din acelaşi cod, excepţie ridicată de Radu Cozaciuc în Dosarul nr.
5.005/285/2008 al Judecătoriei Rădăuţi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta