DECIZIE Nr.
532 din 13 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr.
18/1991
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 526 din 11 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr.
18/1991, excepţie ridicată de Ernest Markovits în Dosarul nr. 8.275/337/2006 al
Judecătoriei Zalău.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 17 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 8.275/337/2006, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Ernest Markovits.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat
este neconstituţional, întrucât îngrădeşte posibilitatea cetăţenilor străini de
a-şi apăra dreptul de proprietate şi de a beneficia de plenitudinea acestui
drept.
Judecătoria Zalău apreciază
că textul de lege criticat este constituţional.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că scopul
Legii nr. 18/1991 a
fost acela de a statornici măsuri reparatorii în interesul foştilor
proprietari, în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 potrivit
cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile criticate sunt constituţionale, nefiind contrare dispoziţiilor
art. 44 alin. (2)-(4) din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie
1998, text de lege care are următorul cuprins: „Cetăţenii români cu
domiciliul în străinătate, precum şi foştii cetăţeni români care şi-au
redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu domiciliul
în ţară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru
suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestieră,
prevăzute la art. 45, care le-au aparţinut în proprietate, dar numai până la
limita prevăzută la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru
terenurile agricole, şi nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu
destinaţie forestieră, în termenul, cu procedura si în condiţiile prevăzute la
art. 9 alin. (3)-(9)."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 44 alin. (2)-(4) privind garantarea şi ocrotirea
proprietăţii private.
Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai
pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 48 din Legea nr.
18/1991 în cauze având o motivare similară celei din prezentul dosar. Astfel,
prin Decizia nr. 153 din 21 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 172 din 6 martie 2008, respingând excepţia, Curtea a
reţinut că dispoziţiile Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului
de proprietate sau constituirea acestuia, în favoarea foştilor cooperatori, a
moştenitorilor acestora şi a altor persoane care, la data intrării în vigoare a
legii, nu aveau calitatea de proprietari asupra terenurilor ce constituie
fondul funciar al României.
Dreptul de proprietate al acestor persoane este
reconstituit sau, după caz, constituit, în temeiul şi în condiţiile legii. In
acest context, legea prevede categoriile de persoane îndreptăţite a formula
cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, dispoziţiile art. 48
stabilind posibilitatea de a solicita reconstituirea şi de către cetăţenii
români cu domiciliul în străinătate, precum şi de foştii cetăţeni români care
şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au stabilit sau nu
domiciliul în ţară. Aşadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii -
proprietatea funciară - şi scopul declarat al acesteia - retrocedarea către
foştii proprietari sau moştenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra
terenurilor preluate de cooperativele agricole de producţie sau de către stat
-, reglementarea condiţiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub
aspectul persoanelor îndreptăţite, constituie opţiunea legiuitorului.
Condiţionarea exercitării dreptului de a formula cerere de reconstituire a
dreptului de proprietate asupra terenurilor de calitatea de cetăţean român
reprezintă o astfel de opţiune, ce este pe deplin constituţională.
Astfel, dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza a doua din
Constituţie, deşi nu mai prevăd in terminis interdicţia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor
de către cetăţenii străini şi apatrizi, nu o înlătură, ci doar precizează
cazurile şi condiţiile în care aceştia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de
aplicare a acestei incapacităţi speciale.
Potrivit normei constituţionale, una dintre
modalităţile de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de
către cetăţenii străini sau apatrizi este moştenirea legală, ceea ce presupune
că aceştia pot dobândi terenuri în condiţiile dreptului comun (art. 650 şi
următoarele din Codul civil), Legea nr. 18/1991 fiind o lege specială ce are ca
destinatari doar pe cetăţenii români.
Pe de altă parte, legea are ca scop reconstituirea dreptului
de proprietate în favoarea unor persoane care, la data intrării în vigoare a
legii, nu aveau calitatea de proprietari. Prin urmare, nu se pot invoca, în
aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991, garantarea şi ocrotirea
constituţională a dreptului de proprietate în persoana reclamanţilor, câtă
vreme aceştia nu sunt titulari ai acestui drept ce urmează a se naşte ulterior.
Considerentele care au justificat adoptarea acestei
soluţii îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât se impune menţinerea
ei.
Pentru motivele expuse mai sus,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată
de Ernest Markovits în Dosarul nr. 8.275/337/2006 al Judecătoriei Zalău.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu