Decizia Nr.531 din 14.07.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 204/2013 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 101/2011 privind reglementarea condiţiilor pentru vânzarea imobilelor, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“, a imobilelor proprietatea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“, precum şi pentru modificarea unor acte normative
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 637 din 21 august 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Ioniţa Cochinţu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 204/2013 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 101/2011 privind reglementarea condiţiilor pentru vânzarea imobilelor, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“, a imobilelor proprietatea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“, precum şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Alexandra Cristina Gheorghiu în Dosarul nr. 15.997/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 75D/2015.2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Monica Livescu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului ales al autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată. În continuare susţine că se pune problema constituţionalităţii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2013 şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 101/2011, care nu au fost cenzurate cu ocazia adoptării legii de aprobare a acestora, respectiv Legea nr. 204/2013, având în vedere că nu există acele raţiuni care stau la baza adoptării ordonanţelor de urgenţă, astfel cum sunt prevăzute la art. 115 alin. (4) din Constituţie. Totodată, menţionează că sunt încălcate prevederile art. 53 din Constituţie, ca urmare a neîntrunirii condiţiilor referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi; dispoziţiile criticate sunt contrare şi art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, din perspectiva unei inegalităţi create între persoanele care au primit bunuri în compensare, dintre cele aflate în administrarea/proprietatea „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“, şi cele care nu au această posibilitate.4. În continuare susţine că notificarea a fost formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, iar prin modalitatea în care s-a schimbat o situaţie născută sub imperiul acestei legi se anihilează un drept recunoscut, ceea ce este contrar principiului neretroactivităţii. Totodată, referitor la dreptul la un proces echitabil arată că dreptul de acces liber la justiţie poate fi extins şi la modalitatea în care este condus procesul, în raport de previzibilitate, de egalitatea de arme în raport cu statul, schimbarea regulilor jocului în cauze unde statul este parte, iar intervenţia legislativului duce la încălcarea independenţei justiţiei. Referitor la art. 44 din Constituţie menţionează că, odată recunoscut dreptul de notificare prin Legea nr. 10/2001, aceasta reprezintă o recunoaştere a dreptului asupra unui bun. În acest context face referire la Legea nr. 165/2013, susţinând că această lege este incertă, iar prin aplicarea acesteia în cauza de faţă se încalcă dreptul de proprietate, precum şi principiul securităţii juridice. În susţinerea celor precizate mai sus menţionează jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.5. În final, solicită Curţii să aprecieze că excepţia de neconstituţionalitate este justificată, precum şi admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată.6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care prezintă atât evoluţia cauzei deduse judecăţii, cât şi dinamica legislativă a actelor normative criticate. În acest context arată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2013 nu sunt retroactive, întrucât sunt adoptate anterior promovării acţiunii de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. Referitor la celelalte prevederi constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate arată că, în ceea ce priveşte preeminenţa dispoziţiilor convenţionale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că intervenţia legislativului poate să privească o procedură jurisdicţională aflată în curs de derulare, la care însuşi statul este parte, sens în care face trimitere la doctrina în materie.7. În continuare arată că Legea nr. 10/2001 se completează cu Legea nr. 165/2013, cu privire la care Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat, spre exemplu prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, şi Hotărârea din 13 mai 2014, pronunţată în Cauza Constantin Rotescu împotriva României, prin care a statuat că această lege stabileşte diverse proceduri puse la dispoziţia solicitanţilor care doresc soluţionarea cererilor de restituire, mecanism care oferă o serie de căi de atac eficiente.8. În subsidiar, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:9. Prin Decizia civilă nr. 555 A din 11 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 15.997/3/2013 (457/2014), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 204/2013 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 101/2011 privind reglementarea condiţiilor pentru vânzarea imobilelor, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“, a imobilelor proprietatea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“, precum şi pentru modificarea unor acte normative, ca urmare a admiterii apelului formulat împotriva încheierii pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Alexandra Cristina Gheorghiu într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece, prin includerea în lista anexă la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 101/2011 privind reglementarea condiţiilor pentru vânzarea unor imobile, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“, a imobilelor proprietatea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“, pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile, pentru reglementarea cheltuielilor de cazare în unele situaţii speciale, precum şi pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu completări prin Legea nr. 382/2013, a bunurilor administrate de Regia Autonomă „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“, se face „dovada deplină că aceste bunuri nu erau necesare unităţii notificate, că erau încadrabile în noţiunea de bunuri disponibile în accepţiunea art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 şi puteau fi incluse în lista imobilelor disponibile, pentru a face obiectul atribuirii de bunuri în compensare“. De asemenea arată că o astfel de lege, care a anihilat posibilitatea atribuirii de bunuri în compensare, este de natură să aducă atingere dreptului de proprietate născut prin efectul Legii nr. 10/2001. Astfel, în situaţia în care instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate ar respinge cererea de atribuire de bunuri în compensare pe considerentul inexistenţei unor imobile disponibile, ce pot fi atribuite în compensare, s-ar ajunge doar la stabilirea unor măsuri reparatorii în „puncte“, prevăzute de Legea nr. 165/2013, care nu vor putea fi valorificate decât în condiţiile acestei legi. Or, perspectiva de aplicare a Legii nr. 165/2013 este incertă, iar mecanismul de despăgubire prevăzut de aceasta nu este în concordanţă cu cerinţele Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României.11. Raportat la cele prezentate mai sus, în dezvoltarea excepţiei de neconstituţionalitate, arată că neconstituţionalitatea dispoziţiilor Legii nr. 204/2013, în raport cu art. 16 din Constituţia României, se impune a fi analizată prin prisma efectelor concrete pe care le produce asupra justului echilibru dintre părţile aflate pe poziţii contradictorii în cadrul litigiului. Or, prin excluderea din patrimoniul Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“ a bunurilor menţionate în „lista anexă“ la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2013, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 204/2013, sa creat o situaţie de inegalitate în drepturi şi grave diferenţe de tratament între persoanele fizice aflate în situaţia reclamantei, a căror notificare nu a fost soluţionată din culpa entităţii cu soluţionarea notificării, şi persoanele care anterior au primit, din patrimoniul aceleiaşi Regii, bunuri în compensare.12. Referitor la neconstituţionalitatea dispoziţiilor Legii nr. 204/2013, în raport cu art. 15 alin. (2) şi art. 78 din Constituţie, menţionând jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la principiul neretroactivităţii, arată că legea criticată modifică situaţia imobilelor disponibile, ce puteau face obiectul atribuirii prin compensare în temeiul art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, care prevede obligaţia entităţii învestite cu soluţionarea notificării de a acorda bunuri în compensare. Astfel, aplicarea Legii nr. 204/2013 litigiilor aflate în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a acesteia ar încălca principiul tempus regit actum, potrivit căruia actele şi faptele juridice se supun legii aplicabile la data la care s-au născut, or, dreptul subiectiv născut sub imperiul Legii nr. 10/2001 este dreptul de a obţine cu prioritate restituirea în natură a bunurilor notificate sau de a obţine bunuri în compensare, în situaţia în care nu ar fi posibilă restituirea în natură.13. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 204/2013, în raport cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (aplicabil în baza art. 20 din Constituţie), susţine că sunt neconstituţionale dispoziţiile criticate, în măsura în care se aplică situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare, respectiv acţiunilor introduse înainte de această dată, prin aceea că încalcă în mod flagrant dreptul de acces la instanţă, întrucât acest drept nu se limitează la posibilitatea introducerii unei acţiuni, ci aplicarea sa poate fi extinsă şi la modul în care este condus procesul respectiv.14. Invocând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, arată că principiul preeminenţei dreptului şi noţiunea de proces echitabil, consacrate de art. 6 din Convenţie, se opun ingerinţei puterii legiuitoare în administrarea justiţiei, în scopul de a influenţa deznodământul judiciar al litigiului, iar intervenţia legislativă în procesele în care participă statul este o formă a inegalităţii de arme. În acest context susţine că autorităţile au depăşit marja de apreciere stabilită prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României.15. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea prevederilor criticate, faţă de art. 11 din Constituţie, prin raportare la tratatele Uniunii Europene, menţionând jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, învederează că, în conformitate cu normele tratatelor Uniunii Europene, principiul securităţii juridice trebuie garantat de statele membre ale Uniunii Europene tuturor cetăţenilor, ceea ce implică neretroactivitatea actelor juridice, în vederea protejării libertăţilor individuale, neretroactivitatea fiind o consecinţă directă a respectării principiului legalităţii. Or, prin Legea nr. 204/2013 s-a modificat esenţial regimul juridic al imobilelor aflate în proprietatea statului şi în administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“, ce puteau face obiectul atribuirii în compensaţie potrivit Legii nr. 10/2001.16. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 204/2013, prin raportare la art. 44 din Constituţie şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie (aplicabil prin prisma art. 20 din Constituţie), având în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie referitoare la noţiunile de „bunuri“, „valoare patrimonială“, „speranţă legitimă“, susţine că speranţa legitimă de a obţine un bun (în compensare sau prin echivalent) reprezintă o extindere a aplicării art. 1 al Primului Protocol adiţional la Convenţie şi asupra aplicării unor bunuri care nu se află în patrimoniul reclamantului, dar acesta are un drept de a obţine proprietatea asupra lor, recunoscut de legislaţia statului respectiv.17. De asemenea susţine că aplicarea dispoziţiilor criticate unui proces pendinte, cu consecinţa lipsirii de eficienţă juridică a dispoziţiilor din Legea nr. 10/2001, pentru persoanele care au formulat acţiuni în temeiul acestei legi, ar conduce la înlăturarea caracterului previzibil şi accesibil al legii. Or, o astfel de aplicare ar putea fi asimilată intervenţiei legislativului în timpul procedurii juridice, fiind încălcată şi condiţia independenţei instanţei, respectiv contravine prevederilor art. 124 din Constituţie. Invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la ingerinţa în dreptul oricărei persoane la un tribunal independent faţă de legislativ.18. În acest context apreciază că sunt încălcate şi prevederile art. 53 din Constituţie, nefiind întrunite niciuna dintre condiţiile prevăzute de textul constituţional referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale.19. În final, susţine neconstituţionalitatea Legii nr. 204/2013 în raport cu art. 115 alin. (4) din Constituţie, ca urmare a faptului că raţiunile adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 101/2011, confirmate prin legea de aprobare, nu se încadrează în situaţiile extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată.20. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 101/2011 nu oferă posibilitatea instanţei de a se pronunţa în sensul acordării în compensare a unui teren aflat pe listele anexe ale acestui act normativ. Astfel, posibilitatea dată de legiuitor entităţii îndrituite să analizeze includerea bunurilor în categoria celor disponibile poate conduce la golirea patrimoniului unităţii deţinătoare, prin vânzarea unor asemenea bunuri care ar putea fi oferite, în condiţiile Legii nr. 10/2001, în compensare, ca o măsură alternativă la restituirea în natură a bunului preluat abuziv, în cazul în care aceasta nu mai este posibilă. În acest context arată că s-ar ajunge la respingerea cererii de atribuire de bunuri în compensare pe considerentul inexistenţei unor imobile disponibile ce pot fi atribuite în compensare şi stabilirea unor măsuri reparatorii în puncte prevăzute de Legea nr. 165/2013. Or, legiuitorul, prin Legea nr. 10/2001, a prevăzut o ierarhie a despăgubirilor, lăsată la dispoziţia persoanei îndreptăţite, respectiv restituirea în natură ca regulă principală, acordarea de despăgubiri în echivalent în compensare cu alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de puncte compensatoare, în situaţiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptăţită.21. De asemenea apreciază că se creează o inegalitate în drepturi şi o diferenţă de tratament juridic între persoane aflate în situaţia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate şi cele care, anterior, au primit bunuri în compensare, iar prin intervenţia legislativului, prin care se modifică esenţial regimul juridic al imobilelor aflate în proprietatea statului şi în administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“ ce puteau face obiectul atribuirii prin compensare, are loc o ingerinţă în dreptul oricărei persoane la un tribunal independent, întrucât prin actul normativ criticat este influenţată soluţionarea litigiilor în care statul este parte.22. În final, apreciază că prevederile criticate au fost adoptate fără a fi întrunite condiţiile prevăzute de textul constituţional referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.23. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.24. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:25. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.26. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 204/2013 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 101/2011 privind reglementarea condiţiilor pentru vânzarea imobilelor, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“, a imobilelor proprietatea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“, precum şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 2 iulie 2013.27. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) potrivit căruia părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) teza a doua referitor la stabilirea prin lege a conţinutului şi limitelor dreptului de proprietate, art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 78 privind intrarea în vigoare a legii, art. 115 alin. (4) care reglementează condiţiile în care pot fi adoptate ordonanţe de urgenţă şi art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei. De asemenea sunt menţionate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 referitor la protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie.28. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea, verificând condiţiile cumulative de admisibilitate a cererii privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate, reglementate de dispoziţiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, constată că excepţia de neconstituţionalitate este ridicată de către o parte din proces în faţa unei instanţe de judecată, prevederile criticate reprezintă o lege în vigoare şi care nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară.29. În schimb, în ceea ce priveşte condiţia ca textul supus controlului de constituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, Curtea constată că, în prezenta cauză, prin cererea dedusă judecăţii de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa a fost învestită cu soluţionarea notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, în sensul stabilirii calităţii de persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul ce face obiectul solicitării, restituirea în natură a imobilului notificat, iar, în măsura în care nu poate fi restituit în natură, atribuirea de bunuri în compensare sau, în subsidiar, acordarea altor măsuri compensatorii sub formă de puncte, potrivit Legii nr. 165/2013.30. Curtea observă că Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în temeiul căreia s-a formulat acţiunea în prezenta cauză, reglementează dreptul la măsuri reparatorii, în natură sau prin echivalent, iar în ceea ce priveşte natura măsurilor reparatorii prin echivalent, Legea nr. 10/2001 nu prevede decât că acestea pot consta în compensarea cu alte bunuri sau cu despăgubiri care vor fi acordate în condiţiile legii speciale, sens în care a fost adoptată Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi, ulterior, Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.31. Or, Legea nr. 204/2013, astfel cum reiese chiar din titlul acesteia, aprobă, cu modificări şi completări, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 101/2011 privind reglementarea condiţiilor pentru vânzarea imobilelor, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“, a imobilelor proprietatea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“, precum şi pentru modificarea unor acte normative, fără a avea o incidenţă directă cu privire la modul de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate.32. Faţă de cele prezentate mai sus, Curtea reţine că prevederile criticate, în acest context, nu au legătură cu soluţionarea cauzei, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 204/2013 este inadmisibilă.33. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 204/2013 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 101/2011 privind reglementarea condiţiilor pentru vânzarea imobilelor, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“, a imobilelor proprietatea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat“, precum şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Alexandra Cristina Gheorghiu în Dosarul nr. 15.997/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 14 iulie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu