DECIZIE   Nr. 531 din 9 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 363 alin. 1 si 3 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 338 din 21 mai 2009

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Ion Predescu                          -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Augustin Zegrean                   -judecător

Iuliana Nedelcu                      - procuror

Marieta Safta                          - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Nicolaevîn Dosarul nr. 51/99/2008 al Curţii de Apel laşi - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că normele criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din  11  decembrie 2008, pronunţată în

Dosarul nr. 51/99/2008, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Nicolaev.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă egalitatea în drepturi, deoarece reglementează termene diferite pentru diferite categorii de persoane participante în procesul penal. Se încalcă şi accesul liber la justiţie, deoarece, în situaţia unui inculpat fără cunoştinţe de specialitate, asistat de un apărător din oficiu (care şi-a încheiat mandatul, în fapt, după soluţionarea cauzei în fond, în condiţiile în care de regulă avocaţii din oficiu sunt desemnaţi de barourile de avocaţi în fiecare fază de judecare a unui proces) şi căruia nu i s-a comunicat dreptul de a ataca soluţia instanţei într-un anumit termen, normele criticate determină, practic, o imposibilitate obiectivă de a valorifica în favoarea acestuia calea de atac. Se arată că se încalcă astfel şi dispoziţiile art. 31 din Legea fundamentală, care stabileşte obligaţia autorităţilor publice de a asigura informarea corectă a cetăţenilor asupra problemelor de interes personal, într-o interpretare largă asimilând instanţa de judecată noţiunii de autoritate publică.

Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală apreciază că normele criticate nu contravin liberului acces la justiţie şi nici dreptului la apărare, câtă vreme nu este îngrădit în niciun fel dreptul inculpatului de a formula calea de atac în termenul legal.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 363 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură penală, potrivit cărora „Termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu -dispune altfel. [...] Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare. Pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv."

Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 - Universalitatea, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 - Dreptul la apărare şi ale art. 31 - Dreptul la informaţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 363 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură penală, reţinând că acestea nu încalcă egalitatea în drepturi, liberul acces la justiţie, dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil. In acest sens sunt Decizia nr. 114 din 24 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 21 aprilie 2005, şi Decizia nr. 636 din 24 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.137 din 15 decembrie 2005, prin care Curtea, pentru considerentele acolo reţinute, a respins excepţiile de neconstituţionalitate invocate. Intrucât nu au intervenit elemente noi, cele statuate anterior de Curte îşi păstrează valabilitatea.

In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 31 din Constituţie, privind obligaţia autorităţilor publice de a asigura informarea corectă a cetăţenilor asupra problemelor de interes personal, se constată că nu au incidenţă în cauză.

De altfel, criticile autorului excepţiei vizează aspecte de fapt, legate de modul în care i-a fost asigurată apărarea şi de modul în care instanţa şi-a îndeplinit obligaţiile procedurale în cauză. In raport de aceste împrejurări particulare se solicită, practic, modificarea soluţiei legislative criticate, în sensul de a se stabili acelaşi moment de la care curge termenul de apel pentru toţi participanţii la procesul penal. Or, acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituţie, potrivit căruia „Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării", fiind în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Nicolaev în Dosarul nr. 51/99/2008 al Curţii de Apel laşi - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof.univ.dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta