DECIZIE Nr.
531 din 9 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 363 alin. 1 si 3 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 338 din 21 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 1 şi 3 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Nicolaevîn Dosarul nr. 51/99/2008
al Curţii de Apel laşi - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că normele criticate
nu încalcă prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 11 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 51/99/2008, Curtea de Apel Iaşi - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 363 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Adrian Nicolaev.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă
egalitatea în drepturi, deoarece reglementează termene diferite pentru diferite
categorii de persoane participante în procesul penal. Se încalcă şi accesul
liber la justiţie, deoarece, în situaţia unui inculpat fără cunoştinţe de
specialitate, asistat de un apărător din oficiu (care şi-a încheiat mandatul,
în fapt, după soluţionarea cauzei în fond, în condiţiile în care de regulă
avocaţii din oficiu sunt desemnaţi de barourile de avocaţi în fiecare fază de
judecare a unui proces) şi căruia nu i s-a comunicat dreptul de a ataca soluţia
instanţei într-un anumit termen, normele criticate determină, practic, o
imposibilitate obiectivă de a valorifica în favoarea acestuia calea de atac. Se
arată că se încalcă astfel şi dispoziţiile art. 31 din Legea fundamentală, care
stabileşte obligaţia autorităţilor publice de a asigura informarea corectă a
cetăţenilor asupra problemelor de interes personal, într-o interpretare largă
asimilând instanţa de judecată noţiunii de autoritate publică.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală apreciază că normele criticate nu contravin liberului acces la
justiţie şi nici dreptului la apărare, câtă vreme nu este îngrădit în niciun
fel dreptul inculpatului de a formula calea de atac în termenul legal.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
Face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 363 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură penală,
potrivit cărora „Termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu -dispune
altfel. [...] Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la
pronunţare, termenul curge de la pronunţare. Pentru părţile care au lipsit atât
la dezbateri, cât şi la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori
pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist
concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, ori pentru
inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut
medical-educativ, care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la
comunicarea copiei de pe dispozitiv."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 15 - Universalitatea, ale art. 16 - Egalitatea
în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un
proces echitabil, ale art. 24 - Dreptul la apărare şi ale art. 31 - Dreptul
la informaţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa
asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 363 alin. 1 şi 3 din Codul de
procedură penală, reţinând că acestea nu încalcă egalitatea în drepturi,
liberul acces la justiţie, dreptul la apărare şi dreptul la un proces
echitabil. In acest sens sunt Decizia nr. 114 din 24 februarie 2005, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 21 aprilie 2005, şi
Decizia nr. 636 din 24 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.137 din 15 decembrie 2005, prin care Curtea, pentru
considerentele acolo reţinute, a respins excepţiile de neconstituţionalitate
invocate. Intrucât nu au intervenit elemente noi, cele statuate anterior de
Curte îşi păstrează valabilitatea.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 31 din
Constituţie, privind obligaţia autorităţilor publice de a asigura informarea
corectă a cetăţenilor asupra problemelor de interes personal, se constată că nu
au incidenţă în cauză.
De altfel, criticile autorului excepţiei vizează
aspecte de fapt, legate de modul în care i-a fost asigurată apărarea şi de
modul în care instanţa şi-a îndeplinit obligaţiile procedurale în cauză. In
raport de aceste împrejurări particulare se solicită, practic, modificarea
soluţiei legislative criticate, în sensul de a se stabili acelaşi moment de la
care curge termenul de apel pentru toţi participanţii la procesul penal. Or,
acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu transformarea instanţei de
contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni
art. 61 din Constituţie, potrivit căruia „Parlamentul este [...] unica
autoritate legiuitoare a ţării", fiind în contradicţie şi cu dispoziţiile
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea
Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile
supuse controlului".
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 1 şi 3 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Nicolaev în Dosarul nr.
51/99/2008 al Curţii de Apel laşi - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta