DECIZIE Nr.
530 din 9 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 430 din 24 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii,
excepţie ridicată de Ion Ionescu în Dosarul nr. 18.841/3/CA/2008, de Paraschiv
Hotnog în Dosarul nr. 36.397/3/2008, de Mihai Gherasim în Dosarul nr.
18.542/3/CA/2008, de Petru Ciubotariu în Dosarul nr. 22.894/3/2008 şi de
Dumitru Dumitrescu în Dosarul nr. 26.605/3/CA/2008, toate aflate pe rolul
Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă Consiliul Naţional pentru
Studierea Arhivelor Securităţii, prin consilierul juridic Mihai Alexandru
Ionescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că în
Dosarul nr. 2.603D/2008 a fost depusă o cerere din partea avocatului autorului
excepţiei, Paraschiv Hotnog, prin care solicită Curţii Constituţionale
acordarea unui nou termen de judecată, întrucât se află în imposibilitate de a
se prezenta în faţa acestei instanţe, fiind obligat să răspundă în două dosare
aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti.
Reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea
Arhivelor Securităţii se opune cererii de amânare.
De asemenea, reprezentantul Ministerului Public
solicită respingerea cererii formulate.
Deliberând, Curtea Constituţională respinge cererea de
amânare, deoarece autorul cererii nu a învederat motive temeinice care să
justifice acordarea unui nou termen, neprezentând nicio dovadă a
imposibilităţii de prezentare.
In continuare, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.597D/2008, nr. 2.603D/2008,
nr. 78D/2009, nr. 79D/2009 şi nr. 80D/2009, Curtea pune în discuţie, din
oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea
Arhivelor Securităţii este de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt
îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.603D/2008, nr. 78D/2009,
nr. 79D/2009 şi nr. 80D/2009 la Dosarul nr. 2.597D/2008, care a fost primul
înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Consilierul juridic prezent solicită respingerea
excepţiei astfel: ca neîntemeiată, pentru dispoziţiile care privesc
deconspirarea Securităţii, invocându-se în susţinerea acestei soluţii Decizia
Curţii Constituţionale nr. 218/2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 255 din 17 aprilie 2007, şi ca inadmisibilă, pentru
restul dispoziţiilor criticate, întrucât acestea nu au legătură cu soluţionarea
cauzelor în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate.
In ceea ce priveşte competenţa exclusivă a Curţii de Apel
Bucureşti în judecarea contestaţiilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 24/2008, aceasta este justificată de împrejurarea că autoritatea
care introduce acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau
de colaborator al acesteia, şi anume Consiliul Naţional pentru Studierea
Arhivelor Securităţii, este o instituţie organizată la nivel central, iar
legiuitorul poate adopta reglementări procedurale speciale în considerarea unor
situaţii speciale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 11 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 18.841/3/CA/2008, prin Incheierea din 19 noiembrie 2008, pronunţată
în Dosarul nr. 36.397/3/2008, prin Incheierea din 31 octombrie 2008, pronunţată
în Dosarul nr. 18.542/3/CA/2008, prin Incheierea din 14 noiembrie 2008,
pronunţată în Dosarul nr. 22.894/3/2008, şi prin Incheierea din 19 noiembrie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 26.605/3/CA/2008, Tribunalul Bucureşti -
Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la
propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Ion
Ionescu, Paraschiv Hotnog, Mihai Gherasim, Petru Ciubotariu, respectiv de
Dumitru Dumitrescu.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorii consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008
nu urmăreşte doar scopul deconspirării Securităţii, ci promovează răspunderea
morală, juridică şi politică a persoanelor care au fost angajate cu diferite
funcţii în Securitate, urmărind îndepărtarea lor din funcţiile actuale sau
împiedicarea de fi alese sau numite în anumite funcţii. Definind înţelesul unor
termeni şi expresii, ordonanţa creează premisele unei forme de răspundere
morală şi juridică pentru simpla participare la activităţile serviciilor de
informaţii, fără stabilirea vinovăţiei în acte de încălcare a drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Autorii consideră că o întreagă categorie socială, cu
drepturi şi libertăţi, urmează a fi pusă în afara legii şi a respectului
concetăţenilor pentru simplul fapt că profesia avută în trecut, pe care au
servit-o până la pensionare, îi transformă în paria, marginalizaţi, puşi la
stâlpul infamiei. Or, acţiunile în justiţie, prin care se tinde la pronunţarea
unui verdict de apartenenţă la o structură militară şi de muncă în sprijinul
serviciilor de informaţii sau contrainformaţii, nu fac altceva decât să
culpabilizeze această categorie de persoane pentru munca depusă sub jurământ
militar şi ordine militare ierarhice.
Mai mult, se arată în argumentarea excepţiei că
dispoziţiile art. 1 alin. (7) din ordonanţă, care prevăd posibilitatea
persoanei - subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de
Securitate - să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor
acesteia care au contribuit cu informaţii la completarea dosarelor şi să
solicite verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţeri sau
subofiţeri care au contribuit la instrumentarea dosarelor, sunt
neconstituţionale, deoarece îngrădesc dreptul cetăţeanului de a-şi proteja
viaţa intimă, familială şi privată, precum şi dreptul acestuia de a dispune de
el însuşi în condiţiile impuse de art. 26 din Constituţie.
Astfel, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti
care să ateste calitatea de lucrător al Securităţii se produce o gravă
încălcare a vieţii private a persoanelor cercetate, prevederile ordonanţei
contravenind şi dispoziţiilor art. 16 şi art. 21 alin. (3) din Constituţie,
care prevăd dreptul la un proces judecat în condiţii de egalitate, care implică
justificarea unui interes actual şi efectiv în realizarea unui demers în faţa
instanţei de judecată.
Pe de altă parte, deşi prin art. 13 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor
Securităţii este definit ca autoritate administrativă autonomă cu personalitate
juridică; definiţia este insuficientă pentru a stabili natura juridică a
acestei instituţii, în condiţiile în care ea nu este nominalizată în
Constituţie şi nici nu poate fi încadrată în una dintre autorităţile publice cu
statut constituţional. Prin urmare, dispoziţiile ordonanţei privitoare la
natura, atribuţiile şi procedura de funcţionare a Consiliului sunt contrare
prevederilor art. 116 şi 117 din Constituţie.
Autorii mai consideră că abilitarea unei singure
instanţe, competentă să soluţioneze la nivel naţional un singur fel de acţiuni
- constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al
acesteia, împotriva unei singure categorii de subiecţi - persoanele care au
lucrat sau au colaborat cu Securitatea, nu poate avea altă semnificaţie decât
aceea a înfiinţării unei instanţe extraordinare. Dispoziţiile art. 11 alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 îngrădesc liberul acces la
justiţie, întrucât toţi subiecţii pasivi, indiferent de domiciliul lor, sunt
constrânşi să se judece în faţa unei instanţe unice, care funcţionează în raza
teritorială a autorităţii abilitate să declanşeze această procedură.
In fine, autorii apreciază că dispoziţiile ordonanţei,
în ansamblul său, încalcă principiile fundamentale specifice statului de drept.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal apreciază excepţia ca
fiind neîntemeiată, întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu
cuprinde dispoziţii contrare prevederilor constituţionale invocate, ci doar
stabileşte o categorie de persoane referitoare la care opinia publică are
dreptul de a obţine informaţii prin intermediul procedurii reglementate legal.
Stabilirea competenţei de soluţionare a cererilor
privind constatarea calităţii de colaborator sau lucrător al Securităţii în
favoarea Tribunalului Bucureşti nu are semnificaţia instituirii unei instanţe
extraordinare, întrucât, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, Justiţia
se realizează prin Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte
instanţe judecătoreşti stabilite de lege", iar judecătorii instanţei
menţionate fac parte din instanţele judecătoreşti prevăzute de lege,
îndeplinind cerinţele de independenţă şi de imparţialitate impuse de
prevederile Constituţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Cu privire la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate,
din încheierile de sesizare rezultă că acesta îl constituie prevederile
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul
dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008.
Insă, cu toate că autorii excepţiei au invocat
neconstitu-ţionalitatea dispoziţiilor ordonanţei în ansamblul ei, din analiza
motivelor care susţin criticile formulate, precum şi a obiectului dosarelor
instanţei de fond Curtea constată că au fost motivate şi au legătură cu
soluţionarea respectivelor cauze doar dispoziţiile art. 1 alin. (7), art. 2
lit. a), art. 10, 11 şi 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008.
Cu privire la restul prevederilor, acestea fie nu au legătură cu judecarea
litigiilor în faţa Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal, fie critica ce le-a vizat nu a fost argumentată de
către autorii excepţiei de neconstituţionalitate.
Prin urmare, analiza pe fond a excepţiilor de
neconstituţionalitate se va restrânge la dispoziţiile menţionate, care au
următorul conţinut:
- Art. 1 alin. (7): „Persoana, subiect al unui dosar
din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să
afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care
au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita
verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau
subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este
aceeaşi şi pentru lucrătorii Securităţii identificaţi în urma verificărilor din
oficiu, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.";
- Art. 2 lit. a): „In înţelesul prezentei ordonanţe
de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
a) lucrător al
Securităţii - orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de
subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate,
inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care
a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului;";
-Art. 10: „(1) Notele de constatare şi adeverinţele
emise de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
se comunică persoanelor verificate, precum şi persoanelor care au solicitat
verificarea, în cazul verificării la cerere, prin scrisoare recomandată cu
confirmare de primire.
(2) Adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art.
9 se publică de îndată pe pagina proprie de internet a Consiliului Naţional
pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi pot fi contestate la Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de către orice
persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor.";
- Art. 11: „(1) Acţiunea în constatarea calităţii de
lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia se introduce la Secţia
de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, fiind scutită
de taxă de timbru.
(2) Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti poate fi
atacată cu recurs, în condiţiile legii.
(3) La dosarul cauzei se depun copii certificate de
pe documentele aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor
Securităţii, documentele originale putând fi consultate la arhiva Consiliului
Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.";
- Art. 13: „(1) Consiliul Naţional pentru Studierea
Arhivelor Securităţii este autoritate administrativă autonomă cu personalitate
juridică, instituţie publică finanţată integral de la bugetul de stat, aflată
sub controlul Parlamentului. Anual sau la cererea Parlamentului, Consiliul
Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii prezintă rapoarte.
(2) Sediul Consiliului Naţional pentru Studierea
Arhivelor Securităţii este în municipiul Bucureşti.
(3) Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor
Securităţi, funcţionează la nivel naţional, ca structură unică.
(4) Bugetul Consiliului Naţional pentru Studierea
Arhivelor Securităţii se aprobă în condiţiile legislaţiei privind finanţele
publice."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (2), art. 16, art. 20 alin. (2), art. 21,24,
26, 37, 38, 53, 116, 117, 124, 126, precum şi în art. 6 şi 13 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi în art. 17 din
Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Curtea reţine că preambulul Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 24/2008 defineşte scopul reglementării ca fiind „continuarea,
într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a activităţilor exercitate de
regimul comunist", care a exercitat, în special prin intermediul
Securităţii, „o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, a
drepturilor şi a libertăţilor lor fundamentale". Aceasta îndreptăţeşte
accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, prin consemnarea
publică a abuzurilor, şi contribuie la o mai bună înţelegere a prezentului şi
la o proiectare adecvată a viitorului societăţii româneşti.
Scopul ordonanţei, enunţat în aceşti termeni, răspunde
unor exigenţe politice ale societăţii româneşti şi dreptului la informaţie
consacrat prin art. 31 din Constituţia României.
In considerarea celor enunţate în preambul, art. 1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 reglementează accesul cetăţenilor
români sau străini care după 1945 au avut cetăţenie română, precum şi al
cetăţenilor unei ţări membre a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau
ai unui stat membru al Uniunii Europene la propriul dosar întocmit de
Securitate, precum şi la alte documente şi informaţii care privesc propria
persoană, în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informaţiilor
care privesc siguranţa naţională, precum şi dreptul acestor persoane de a afla
identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia care au
contribuit cu informaţii la completarea dosarului. Mai mult, în temeiul art. 1
alin. (7) din ordonanţă, persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a
fost urmărită de Securitate, are dreptul de a solicita verificarea calităţii de
lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la
instrumentarea dosarului.
Potrivit art. 2 lit. a) din ordonanţă, se circumscrie
noţiunii de „lucrător al Securităţii" acea persoană care, având
calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu
atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-
1989, a desfăşurat activităţi prin care „a suprimat sau îngrădit drepturi şi
libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar
comuniste".
Aşa fiind, Curtea observă că Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 24/2008 urmăreşte scopul de deconspirare, enunţat în preambul, a
persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului întocmit de
Securitate, prin consemnarea publică - publicarea în Monitorul Oficial al
României, Partea a III-a, şi punerea la dispoziţia mijloacelor de informare în
masă de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în
temeiul art. 12 alin. (1) din ordonanţă - a celor care ocupă demnităţile sau
funcţiile enumerate în art. 3, precum şi a celor care îşi manifestă intenţia de
a candida pentru alegerea sau numirea în aceste demnităţi sau funcţii.
Sub acest aspect, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
24/2008 operează o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil
persoanelor constatate ca fiind „lucrătoare ale Securităţii" fată de
prevederile Legii nr. 187/1999, declarată neconstituţională prin Decizia nr. 51
din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
95 din 6 februarie 2008. Astfel, reglementarea anterioară nu a urmărit
doardeconspirarea persoanelor care au participat la activitatea de poliţie
politică comunistă, ci a promovat răspunderea juridică şi politică a acestora,
cu scopul îndepărtării lor din anumite funcţii, şi împiedicarea lor de a
candida pentru alegerea sau numirea în acele funcţii. Mai mult, aşa cum a
reţinut Curtea Constituţională prin decizia menţionată, legea crea premisele
unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla
participare la activitatea serviciilor de informaţii, fără vinovăţie şi fără
existenţa unei fapte de încălcare a drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Curtea constată că prevederile art. 2 lit. a) din
ordonanţă definesc noţiunea de „lucrător al Securităţii" şi
explicitează în concret semnificaţia termenului. Astfel, deţin calitatea de
lucrători ai Securităţii persoanele care, pe de o parte, au fost încadrate ca ofiţeri
sau subofiţeri ai Securităţii sau ai Miliţiei cu atribuţii pe linie de
Securitate, inclusiv ofiţeri sub acoperire, în perioada 1945-1989, şi care, pe
de altă parte, au desfăşurat activităţi prin care au suprimat sau au îngrădit
drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii
totalitar comuniste.
Intrunirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute
de textul de lege criticat este constatată de instanţa judecătorească - Secţia
de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în baza
copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Naţional
pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Aşa fiind, în condiţiile în care acţiunea în
constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă
de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, potrivit art. 11 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, Curtea reţine că dispoziţiile
procedurale criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces
echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci constituie o
garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie
şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. Astfel, procedura de judecată respectă principiile
fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea şi dreptul
la apărare, părţile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile
prevăzute de legea procesual civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra
problemelor de fapt şi de drept.
In ceea ce priveşte competenţa unei singure instanţe de
a soluţiona cauzele având ca obiect constatarea calităţii de lucrător sau
colaborator al Securităţii, şi anume Secţia de contencios administrativ şi fiscal
a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea reţine că, potrivit art. 126 alin. (1) şi
(2) din Constituţie, justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a
căror competenţă este stabilită numai prin lege. Or, dispoziţiile art. 11 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 satisfac pe deplin exigenţele
constituţionale invocate, inclusiv cele prevăzute de art. 126 alin. (5)
referitoare la interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare.
In fine, referitor la critica prevederilor art. 13 din
ordonanţă, Curtea reţine că autorităţile publice din România sunt de natură
constituţională sau extraconstituţională, în funcţie de fundamentarea
existenţei lor legale. Aşa fiind, pe lângă autorităţile administrative autonome
definite expres de Constituţie - Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului,
Curtea de Conturi, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi Consiliul Economic şi
Social, există şi alte autorităţi a căror legitimitate izvorăşte din lege. Aceasta
nu înseamnă însă că înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea lor ar fi lipsite
de fundament constituţional, ci, dimpotrivă, ele îşi întemeiază existenţa pe
dispoziţiile art. 116 alin. (2) şi art. 117 alin. (3) din Legea fundamentală.
Având în vedere argumentele prezentate, Curtea nu poate
reţine temeinicia criticilor autorilor excepţiei faţă de niciuna dintre
prevederile constituţionale invocate.
Prin urmare, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147
alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (7), art. 2 lit. a), art.
10, art. 11 şi art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008
privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie
ridicată de Ion Ionescu în Dosarul nr. 18.841/3/CA/2008, de Paraschiv Hotnog în
Dosarul nr. 36.397/3/2008, de Mihai Gherasim în Dosarul nr. 18.542/3/CA/2008,
de Petru Ciubotariu în Dosarul nr. 22.894/3/2008 şi de Dumitru Dumitrescu în
Dosarul nr. 26.605/3/CA/2008, toate aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti -
Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate cu privire la restul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 24/2008, excepţie ridicată de aceiaşi autori în dosarele
aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu