DECIZIE Nr.
530 din 27 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 337 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 664 din 2 august 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Mihai Scutaru în Dosarul nr. 4.030/2005 al Judecătoriei
Oneşti.
La apelul nominal răspunde pentru Mihai Scutaru, avocat
Nicolae Constantin, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei
solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost
formulată, reiterând argumentele expuse în faţa instanţei de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate
de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 27 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 4.030/2005, Judecătoria Oneşti a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 337 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Mihai Scutaru în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege
criticat încalcă liberul acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil,
precum şi normele constituţionale privind înfăptuirea justiţiei, întrucât lasă
la latitudinea procurorului extinderea procesului penal cu privire la alte
persoane, indiferent de probele administrate în timpul cercetării
judecătoreşti. In opinia autorului excepţiei, refuzul procurorului de a
solicita extinderea procesului penal şi la alte persoane decât cele indicate în
actul de sesizare a instanţei echivalează cu „triumful arbitrariului" şi
„încălcarea principiilor de dreptate şi echitate ce trebuie să caracterizeze
activitatea tuturor organelor care contribuie la înfăptuirea justiţiei",
judecătorul având doar sarcina „de a confirma judecata deja făcută de procuror
prin emiterea rechizitoriului".
Judecătoria Oneşti apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece o cauză penală
se judecă în limitele actului de sesizare, iar persoana nemulţumită de
soluţiile adoptate de organele judiciare are la dispoziţie toate căile de atac
prevăzute de lege pentru a le contesta.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece în cazul în care
persoana cu privire la care s-a extins procesul penal consideră că îi sunt
încălcate interesele legitime se poate adresa instanţei contestând soluţia
dată. Prin urmare, accesul liber la justiţie nu este cu nimic afectat, ci, dimpotrivă,
persoanei în cauză îi sunt aplicabile toate drepturile procedurale şi
procesuale recunoscute fiecărei părţi, indiferent de momentul în care a intrat
în proces. De asemenea, dispoziţiile art. 337 din Codul de procedură penală nu
contravin prevederilor art. 124 din Legea fundamentală, întrucât înfăptuirea
justiţiei în numele legii are, în speţă, semnificaţia judecării cauzei penale
în limitele actului de sesizare. Or, persoana nemulţumită de soluţiile adoptate
de organele judiciare are la dispoziţie suficiente modalităţi de contestare a
acestora, folosind căile de atac. Prevederile constituţionale ale art. 20 nu
au, în opinia Guvernului, relevanţă în soluţionarea excepţiei.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece Ministerul
Public, potrivit rolului său în activitatea judiciară, reprezintă interesele
generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, sens în care este singurul
îndreptăţit să ceară extinderea procesului penal, aşa cum este singurul care
întocmeşte actul de acuzare în cazurile în care acţiunea penală se pune în
mişcare din oficiu. Această simetrie juridică respectă principiul liberului
acces la justiţie, întrucât împotriva măsurilor şi a actelor efectuate de
procuror, potrivit art. 278 din Codul de procedură penală, se poate formula
plângere în justiţie, respectându-se astfel accesul liber la justiţie al
oricărei persoane. Dispoziţiile legale criticate sunt, în opinia Avocatului
Poporului, în deplină concordanţă cu regulile constituţionale privind
înfăptuirea justiţiei, iar prevederile art. 20 din Legea fundamentală nu au
incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 337 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane, potrivit căruia: „In cursul judecăţii, când se descoperă date cu
privire la participarea şi a unei alte persoane la săvârşirea faptei prevăzute
de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârşirea
unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură
cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu
privire la acea persoană.
Dacă instanţa găseşte cererea întemeiată, o admite
şi procedează potrivit dispoziţiilor art. 336, care se aplică în mod
corespunzător."
Autorul excepţiei susţine că prin textul de lege
criticat sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 20 referitoare la Tratatele
internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind Accesul liber la
justiţie şi ale art. 124 privind Infăptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că art. 337 din Codul de procedură penală a mai fost supus controlului
de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea
fundamentală invocate în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin
Decizia nr. 257 din 17 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 653 din 20 iulie
2004, Curtea a reţinut, pentru considerentele acolo arătate, că art. 337 din
Codul de procedură penală nu încalcă liberul acces la justiţie, dreptul la un
proces echitabil şi nici normele constituţionale privind înfăptuirea justiţiei.
Intrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea
jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin decizia menţionată îşi păstrează
valabilitatea.
De altfel, în prezenta cauză, autorul excepţiei este
nemulţumit de refuzul reprezentantului Ministerului Public de a cere extinderea
procesului penal cu privire la o altă persoană decât cea indicată în actul de
sesizare a instanţei. Consideră că astfel îi este încălcat accesul liber la
justiţie, câtă vreme art. 337 din Codul de procedură penală lasă la latitudinea
procurorului cererea de extindere a procesului penal cu privire la alte
persoane, instanţa de judecată neputând să dispună o astfel de măsură decât la
iniţiativa acestuia. Curtea constată că aceste critici nu pot fi reţinute
întrucât, în situaţia în care procurorul nu formulează o asemenea cerere,
partea interesată poate sesiza, după caz, fie organele de urmărire penală, fie
instanţa de judecată, în temeiul art. 221 (Modurile
de sesizare), respectiv art. 279 (Organele cărora li se adresează plângerea) din Codul de procedură penală. Se asigură astfel accesul liber la
justiţie şi, în mod corespunzător, toate garanţiile ce caracterizează un proces
echitabil, inclusiv sub aspectul asigurării dreptului la apărare şi a
îndeplinirii exigenţelor privind înfăptuirea justiţiei.
In legătură cu invocarea încălcării dispoziţiilor art.
20 din Legea fundamentală, referitoare la tratatele internaţionale privind
drepturile omului, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză,
deoarece nu s-a făcut referire la nicio normă din vreun tratat internaţional
pretins a fi încălcată prin textul de lege criticat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Mihai Scutaru în Dosarul nr. 4.030/2005 al Judecătoriei Oneşti. Definitivă şi
general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta