DECIZIE Nr. 530 din 13 octombrie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 655, art.
657 si art. 658 din Codul civil, precum si a celor ale art. 111, art. 118 alin.
1 si 2 si ale art. 156 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1040 din 23 noiembrie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 655, art. 657 si art. 658 din Codul civil, precum si a celor
ale art. 111, art. 118 alin. 1 si 2 si ale art. 156 alin. 1 si 2 din Codul de
procedura civila, exceptie ridicata de Marian Petrisor Volintiru in Dosarul nr.
7.209/civ/2004 al Curtii de Apel Craiova - Sectia civila.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Cauza este in stare de judecata.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
In acest sens, arata ca dispozitiile art. 655 pct. 2 si 3 din Codul civil
nu au legatura cu solutionarea cauzei, iar in ceea ce priveste dispozitiile
art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civila, acestea au fost abrogate,
astfel incat exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii este
inadmisibila. Referitor la critica de neconstitutionalitate a celorlalte
dispozitii legale, Ministerul Public considera ca acestea nu contravin
prevederilor constitutionale invocate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea nr. 10 din 9 martie 2005, pronuntata in Dosarul nr.
7.209/civ/2004, Curtea de Apel Craiova - Sectia civila a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 655,
art. 657 si art. 658 din Codul civil, precum si ale art. 111, art. 118 alin. 1
si 2 si ale art. 156 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, exceptie
ridicata de Marian Petrisor Volintiru intr-o cauza civila ce are ca obiect o
actiune in constatare.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine
ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale
art. 16, art. 20 raportat la art. 17 pct. 2 din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului, art. 21 raportat la art. 7, 8 si 10 din Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, art. 24 alin. (1) si (2), art. 44 alin. (1) si
(2), art. 46, art. 53 alin. (1) si (2), art. 124, precum si art. 6 paragraful 1
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale. In acest sens arata ca dispozitiile art. 655 din Codul civil,
potrivit carora sunt nedemni de a succede si, prin urmare, sunt exclusi de la
succesiune, intre altii, condamnatul "care a omorat pe defunct",
instituie o discriminare arbitrara intre subiectii de drept participanti la raporturile
juridice civile succesorale, subiecti care, in ipoteza mostenirii legale, ar
trebui sa se afle intr-o pozitie de egalitate juridica generata de vocatia
succesorala concreta. Asa fiind, arata ca art. 655 din Codul civil, restrangand
exercitiul unui drept garantat constitutional, si anume dreptul la mostenire,
intr-un mod lipsit de orice necesitate intr-o societate democratica, in afara
ipotezelor prevazute de art. 53 alin. (1) din Constitutie, inlatura, practic,
aceasta garantie constitutionala. De asemenea, sustine ca dispozitiile art. 657
si 658 din Codul civil sunt neconstitutionale, intrucat instituie acelasi regim
de discriminare arbitrara si opereaza o restrangere straina unei ordini de
drept democratice si garantiei constitutionale a dreptului la mostenire, creand
astfel o situatie vadita de inegalitate in fata legii. Referitor la art. 111
din Codul de procedura civila, care consacra inadmisibilitatea unei cereri in
constatare daca partea poate cere realizarea dreptului, autorul exceptiei sustine
ca aceste dispozitii legale incalca prevederile constitutionale ale art. 21,
raportate la art. 7, 8 si 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului,
intrucat orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor,
a libertatilor si a intereselor sale legitime, iar principiul disponibilitatii
permite persoanei sa aleaga actiunea pe care o considera potrivita in acest
scop, fara a i se impune o anume cale si a-i interzice o alta. In ceea ce
priveste dispozitiile art. 118 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila,
autorul exceptiei sustine ca acestea sunt neconstitutionale, intrucat contravin
prevederilor art. 16, art. 21 alin. (1), (2) si (3), art. 24 alin. (1), art. 53
alin. (1) si (2) din Constitutie, precum si ale art. 6 paragraful 1 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si
ale art. 8 si 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului. In acest sens,
arata ca instituirea obligativitatii formularii intampinarii sub sanctiunea
decaderii paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii,
in afara de cele de ordine publica, incalca garantiile constitutionale ale
dreptului la aparare, accesului la justitie in cadrul unui proces echitabil si
instituie o restrangere a exercitiului dreptului la aparare, nejustificata de
ipotezele prevazute de art. 53 alin. (1) din Constitutie. Totodata, apreciaza
ca limitarile abuzive instituite prin art. 118 alin. 1 si 2 din Codul de
procedura civila sunt de natura a instaura "un formalism excesiv si
pagubos", care aduce restrangeri exercitarii dreptului la aparare,
nejustificate intr-o societate democratica. De altfel, aceste dispozitii
procedurale creeaza discriminari si inegalitate intre justitiabili, carora ar
trebui sa li se aplice in mod egal. Pe de alta parte, sanctiunea decaderii care
opereaza conform alin. 2 al art. 118 din acelasi cod este foarte impovaratoare,
de natura a crea o discriminare grava in defavoarea paratului in proces, astfel
incat dreptul de aparare devine practic lipsit de continut, drastic restrans,
iar aflarea adevarului in cauza este periclitata in considerarea unor exigente
formale. In sfarsit, autorul exceptiei sustine ca, intrucat art. 156 alin. 1
din Codul de procedura civila prevede ca instanta poate acorda doar un singur
termen pentru lipsa de aparare, temeinic motivata, dreptul constitutional la
aparare al paratului, "aflat intr-o situatie de privare de
libertate", este incalcat, el neputand beneficia, prin ipoteza, de
asistenta aparatorului sau chiar daca acesta lipseste motivat la al doilea
termen, operand astfel o restrangere nepermisa a dreptului la aparare. In
opinia autorului exceptiei, nici prevederile alin. 2 al art. 156 din acelasi
cod nu asigura garantarea constitutionala a dreptului la aparare, deoarece, pe de
o parte, acesta se refera doar la ipoteza refuzului acordarii chiar si unicei
amanari posibile pentru lipsa de aparare temeinic motivata, iar pe de alta
parte, incalca atat normele constitutionale ale art. 24 alin. (1) si (2), cat
si pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale. Astfel, chiar daca art. 124 din
Constitutie prevede ca judecatorul se supune doar legii, legea nu poate ingadui
optiunea magistratului spre o ipoteza de incalcare a unei garantii
constitutionale, intrucat pentru realizarea dreptului la aparare este necesara
garantarea efectiva si reala a unei protectii in cazul lipsei de aparare
temeinic justificate, astfel incat solutionarea legala si temeinica a cauzei sa
nu fie afectata.
Curtea de Apel Craiova - Sectia civila apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate invocata este neintemeiata. In acest sens, arata ca, in
ceea ce priveste dispozitiile art. 655, 657 si 658 din Codul civil, prin
raportare la art. 46 din Constitutie, trebuie avut in vedere ca, pentru a
mosteni, in temeiul legii, persoana in cauza trebuie sa indeplineasca o serie
de conditii, si anume sa aiba capacitate succesorala, vocatie succesorala si sa
nu fie nedemna de a mosteni. Persoana care nu indeplineste aceste conditii nu
se poate prevala de calitatea de mostenitor si, ca atare, nu poate beneficia de
dreptul de mostenire. Or, prin prevederile art. 46, Constitutia garanteaza un
drept de mostenire existent, adica dreptul pe care il au persoanele ce indeplinesc
calitatea de mostenitor. Cu privire la art. 111, art. 118 alin. 1 si 2 si art.
156 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, aceste prevederi procedurale
reglementeaza modul de desfasurare a procesului civil, conform principiilor
egalitatii partilor si dreptului de aparare, inclusiv posibilitatea pe care o
are orice persoana de a se adresa instantei pentru recunoasterea unui drept al
sau.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In acest sens, in ceea ce priveste contrarietatea art. 118 alin. 2 din Codul de
procedura civila cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, arata ca
obligativitatea depunerii intampinarii este impusa de nevoia fireasca ca
partile sa cunoasca inca de la inceput pretentiile si apararile lor reciproce,
precum si mijloacele de dovada, iar despre aceasta sa fie informat si
judecatorul, chiar inainte de inceperea dezbaterilor, asigurandu-se astfel
egalitatea de mijloace, de "arme" intre reclamant si parat.
Sanctiunea decaderii intervine insa daca intampinarea nu a fost depusa in
termenul prevazut de art. 114^1 alin. 2 din Codul de procedura civila, adica cu
5 zile inainte de termenul fixat pentru judecata, astfel incat instanta nu este
indreptatita sa acorde un termen pentru depunerea intampinarii. Instituirea
unui termen procedural este pe deplin justificata de asigurarea unei durate
rezonabile a procesului dedus judecatii, sanctiunea decaderii nefiind de natura
a vatama in vreun fel drepturile constitutionale ale paratului. Asa fiind, prin
reglementarea cuprinsa in art. 118 alin. 2 din Codul de procedura civila,
legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal
diferit, impus de existenta unor situatii procesuale diferite. Cat priveste
critica de neconstitutionalitate a art. 118 alin. 2 din Codul de procedura
civila, in raport cu prevederile art. 21 din Constitutie, arata ca textul
criticat nu reprezinta o ingradire a accesului la justitie, ci, dimpotriva,
reprezinta o garantie a aplicarii principiilor fundamentale ale procesului
civil, a respectarii drepturilor si obligatiilor procesuale ale partilor. De
asemenea, Guvernul apreciaza ca nu poate fi primita nici sustinerea privind
infrangerea art. 53 din Constitutie, intrucat reglementarea de catre legiuitor
a conditiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv
prin instituirea unor termene, nu constituie o restrangere a exercitiului
acestuia. Referitor la sustinerea privind infrangerea dispozitiilor art. 6 paragraful
1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, raportate la prevederile art. 20 din Constitutie, arata ca
dispozitiile textului legal mentionat nu le aduc atingere, ci, dimpotriva,
stabilesc cadrul juridic pentru valorificarea legitima a accesului liber la
justitie.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat, prin numeroase hotarari,
ca dreptul de acces la o instanta nu este absolut, putand fi supus limitarilor,
astfel incat nu poate fi primita critica potrivit careia institutia
intampinarii contravine dreptului la un proces echitabil. In sfarsit, in ceea
ce priveste constitutionalitatea art. 156 alin. 2 din Codul de procedura
civila, Guvernul invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr.
38/2002.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 655, 657 si 658 din Codul
civil, precum si cele ale art. 111, art. 118 alin. 1 si 2 si art. 156 alin. 1
si 2 din Codul de procedura civila sunt constitutionale.
In acest sens, arata ca nu poate fi retinuta critica de
neconstitutionalitate a art. 111, art. 118 alin. 1 si 2 si a art. 156 alin. 1
si 2 din Codul de procedura civila fata de art. 21 din Constitutie, intrucat,
instituind obligativitatea intampinarii, textele de lege criticate asigura
echilibrul procesual al partilor in litigiu si contribuie la urgentarea
solutionarii cauzei si la prevenirea exercitarii abuzive sau cu intarziere a
drepturilor procesuale, fara a ingradi accesul la justitie. In ceea ce priveste
critica de neconstitutionalitate a acelorasi dispozitii legale din Codul de
procedura civila fata de art. 24 din Constitutie, arata ca aceste dispozitii
legale nu aduc atingere prevederilor constitutionale privind dreptul la
aparare, ci ofera suficiente garantii care sa asigure exercitarea acestuia. De
asemenea, apreciaza ca nu poate fi retinuta nici critica de
neconstitutionalitate a art. 655, art. 657 si art. 658 din Codul civil fata de
art. 46 si 53 din Constitutie, intrucat aceste dispozitii legale, care
stabilesc conditiile in care o persoana poate veni la mostenire, aduc o
restrangere a exercitiului dreptului la mostenire, in deplina concordanta cu
art. 53 din Constitutie. In plus, exercitarea unui drept de catre titularul sau
nu poate avea loc decat intr-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu
respectarea anumitor exigente, care dau expresie ordinii de drept.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din
Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a
fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
655, art. 657 si art. 658 din Codul civil, precum si ale art. 111, art. 118
alin. 1 si 2 si ale art. 156 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila.
Dispozitiile legale criticate din Codul civil au urmatorul continut:
Art. 655: "Sunt nedemni de a succede si prin urmare exclusi de la
succesiune:
1. Condamnatul pentru ca a omorat sau a incercat sa omoare pe defunct.
2. Acela care a facut in contra defunctului o acuzatie capitala, declarata
de judecata calomnioasa.
3. Mostenitorul major care, avand cunostinta de omorul defunctului, nu a
denuntat aceasta justitiei.";
Art. 657: "Mostenitorul departat de la succesiune ca nedemn este
obligat a intoarce toate fructele si veniturile a caror folosinta a avut-o de
la deschiderea succesiunii.";
Art. 658: "Copiii nedemnului viind la succesiune, in virtutea
dreptului lor propriu, fara ajutorul reprezentarii, nu sint departati pentru
greseala tatalui lor; acesta insa nu poate nici intr-un caz reclama uzufructul
bunurilor succesiunii, pe care legea il acorda tatilor si mamelor asupra
bunurilor copiilor lor.";
Dispozitiile legale criticate din Codul de procedura civila au urmatorul
continut:
Art. 111: "Partea care are interes poate sa faca cerere pentru
constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita
daca partea poate cere realizarea dreptului.";
Art. 118 alin. 1 si 2: "Intampinarea este obligatorie, afara de
cazurile in care legea prevede in mod expres altfel.
Nedepunerea intampinarii in termenul prevazut de lege atrage decaderea
paratului din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii, in afara
celor de ordine publica.";
Art. 156 alin. 1 si 2: "Instanta va putea da un singur termen pentru
lipsa de aparare, temeinic motivata.
Cand instanta refuza amanarea judecatii pentru acest motiv, va amana, la
cererea partii, pronuntarea in vederea depunerii de concluzii scrise."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate contravin
prevederilor constitutionale ale art. 16, ale art. 20 raportat la art. 17 pct.
2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, ale art. 21 raportat la art.
7, 8 si 10 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, ale art. 24 alin.
(1) si (2), art. 44 alin. (1) si (2), art. 46, art. 53 alin. (1) si (2), art.
124, precum si ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, fata de
obiectul cauzei, si anume solutionarea unei actiuni in constatare a
nedemnitatii paratului, in temeiul art. 655 pct. 1 din Codul civil, constatarea
calitatii de unic mostenitor a reclamantei si compunerea masei succesorale,
invocarea in acest context a neconstitutionalitatii art. 655 pct. 2 si 3 este
lipsita de relevanta.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a art. 111 din Codul
de procedura civila, Curtea observa ca argumentarea acesteia, din punctul de
vedere si in interesul exclusiv al reclamantei, lipseste de interes si, deci,
de legitimare procesuala pe autorul exceptiei, care are calitatea de parat in
dosarul de fond.
De asemenea, Curtea constata ca, ulterior sesizarii sale, alin. 2 al art.
118 din Codul de procedura civila a fost abrogat prin art. I pct. 22 din Legea
nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila, astfel incat
exceptia a ramas fara obiect. Aceeasi concluzie se impune si cu privire la
alin. 1 al aceluiasi articol, a carui neconstitutionalitate este dedusa
exclusiv prin prisma criticii referitoare la alin. 2, in prezent abrogat.
Asa fiind, exceptia de neconstitutionalitate a textelor de lege mai sus
mentionate este inadmisibila, Curtea urmand a examina pe fond doar
constitutionalitatea dispozitiilor art. 655 pct. 1, ale art. 657 si art. 658
din Codul civil, precum si ale art. 156 alin. 1 si 2 din Codul de procedura
civila.
Cu privire la dispozitiile art. 655 pct. 1 din Codul civil, Curtea constata
ca nu poate fi retinuta nici una dintre criticile formulate. In acest sens,
arata ca autorul unei infractiuni de omor nu poate pretinde un statut juridic
egal cu al celorlalti cetateni, din randul carora s-a autoexclus prin fapta sa,
astfel incat nedemnitatea instituita in ceea ce il priveste nu contravine
prevederilor art. 16 si 20 din Constitutie. De asemenea, textul legal criticat
nu contine nici o interdictie sau restrangere in ceea ce priveste accesul liber
la justitie si nici dreptul la aparare si, ca atare, nu contravine prevederilor
art. 21 si 24 din Legea fundamentala.
Dreptul la mostenire, constituind o entitate juridica distincta de dreptul
de proprietate, nu se poate sustine ca anihilarea acestuia, prin reglementarea
criticata, ar constitui o incalcare a prevederilor constitutionale ale art. 44
alin. (1) si (2), asa cum afirma autorul exceptiei. Aceasta deoarece dreptul la
mostenire implica indeplinirea a trei conditii, si anume: capacitate
succesorala, vocatie succesorala si pe aceea de a nu fi nedemn, astfel incat
existenta unei cauze de nedemnitate in personam antreneaza pierderea dreptului
la mostenire.
Asa fiind, reglementarea legala dedusa controlului nu contravine
prevederilor art. 46 din Constitutie, pentru simplul motiv ca, in situatia
avuta in vedere de norma legala, norma constitutionala nu este incidenta,
intrucat garantia pe care o instituie se refera exclusiv la drepturi de
mostenire legal existente. Ar fi, de altfel, profund imoral ca legea sa
recunoasca autorului infractiunii de omor dreptul de mostenire asupra masei
succesorale a propriei sale victime. Ca atare, pentru motivele infatisate,
Curtea apreciaza ca nu poate fi retinuta nici pretinsa incalcare a art. 53 si
124 din Constitutie.
Mai mult, considerentele de mai sus demonstreaza in egala masura lipsa de
temei a criticilor de neconstitutionalitate cu referire la art. 657 si art. 658
din Codul civil, care reglementeaza efectele juridice ale nedemnitatii.
In ceea ce priveste art. 156 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila,
Curtea constata ca aceste dispozitii au mai facut obiectul controlului de
constitutionalitate. Astfel, prin decizii precum Decizia nr. 38 din 6 februarie
2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 173 din 13
martie 2002, si Decizia nr. 337 din 16 septembrie 2004, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 929 din 12 octombrie 2004, Curtea
Constitutionala a respins exceptia ca fiind neintemeiata.
Cu acel prilej s-a retinut ca legitimitatea constitutionala a interpretarii
legii de catre judecator deriva din dispozitiile art. 124 alin. (3), potrivit
carora "Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii". Organul
legislativ, emitent de norme juridice, poate sa fie mai restrictiv, obligandu-l
pe judecator sa fie mai apropiat de lege. Acelasi legiuitor poate insa prefera,
tinand seama de diversitatea si complexitatea relatiilor sociale, o redactare
generala a legii, fara a intra in detalii, impunand judecatorului sa determine
semnificatia concreta a normei legale in raport cu datele spetei pe care o
solutioneaza. In consecinta, raportandu-se la aceasta categorie de critici,
Curtea a constatat ca instituirea prin lege a unei modalitati sau a alteia de
reglementare a procedurii de judecata in solutionarea cauzelor civile este o
optiune a legiuitorului, in conformitate cu dispozitiile art. 126 alin. (2),
potrivit carora "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de
judecata sunt prevazute numai prin lege".
Intrucat nu au aparut imprejurari noi care sa determine schimbarea
jurisprudentei Curtii Constitutionale in aceasta materie, atat solutia adoptata
in deciziile mentionate, cat si considerentele pe care acestea se intemeiaza
isi mentin valabilitatea si in cauza de fata.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum
si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 655 pct. 2 si 3 din Codul civil, precum si ale art. 111 si
ale art. 118 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de
Marian Petrisor Volintiru in Dosarul nr. 7.209/civ/2004 al Curtii de Apel
Craiova - Sectia civila.
2. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 655 pct. 1, art. 657 si art. 658 din Codul civil, precum si
ale art. 156 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de
acelasi autor in acelasi dosar.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 13 octombrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora