Decizia Nr.53 din 17.02.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) teza întâi din Legea concurenţei nr. 21/1996
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 369 din 27 mai 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Fabian Niculae	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) teza întâi din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Inspet“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.290/2/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.151D/2014.2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei, domnul avocat Valeriu Stoica, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, iar pentru partea Consiliul Concurenţei, doamna Iulia Dăsculţu din cadrul Direcţiei juridic-contencios, cu delegaţie depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care arată că procedura prevăzută de dispoziţiile legale criticate este asemănătoare cu procedura percheziţiei. În aceste condiţii, părţile trebuie citate. De asemenea, se solicită admiterea excepţiei.4. În continuare, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Concurenţei, care arată că, potrivit Deciziei nr. 6 din 12 ianuarie 2010 a Curţii Constituţionale, activitatea desfăşurată de inspectorii instituţiei nu poate fi considerată o activitate adiacentă noţiunii de percheziţie. Aceste inspecţii au drept scop obţinerea datelor şi a informaţiilor necesare în situaţia existenţei unor suspiciuni. Datele care se copiază sunt obţinute ca urmare a unei autorizări a instanţei. Copiile se realizează având în vedere că e nevoie de cantitatea mare de date şi timpul necesar pentru studierea lor în condiţiile în care nu Consiliul Concurenţei doreşte blocarea activităţii societăţii respective.5. Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că activitatea inspectorilor Consiliului Concurenţei se circumscrie necesităţii de combatere a încălcării legii. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:6. Prin Încheierea din 4 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 6.290/2/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) teza întâi din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie invocată de Societatea Comercială „Inspet“ - S.A. din Bucureşti într-un dosar având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei încheieri a Curţii de Apel Bucureşti.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât judecata se realizează fără citarea părţilor. Litigiile de dreptul concurenţei reprezintă acuzaţii în materie penală şi dreptul persoanei acuzate de a fi prezentă la şedinţa de judecată este unul din elementele fundamentale ale caracterului echitabil al procesului. În ceea ce priveşte procesul civil, deşi statele se bucură de o anumită marjă de apreciere cu privire la citarea părţilor, totuşi, prevederea legală criticată apare ca fiind nejustificată. Astfel, se încalcă principiul egalităţii armelor, deoarece autoritatea de concurenţă depune o cerere de autorizare a inspecţiei, iar instanţa se pronunţă fără a asculta şi partea cealaltă, iar în cazul în care aceasta din urmă este nemulţumită, poate face contestaţie, însă aceasta nu este suspensivă de executare.8. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt justificate în virtutea art. 126 alin. (2) din Constituţie, întrucât legiuitorul, având competenţa exclusivă în acest sens, poate dispune ca anumite proceduri să nu se supună regulilor de citare, în considerarea caracterului specific al acestora sau în scopul asigurării celerităţii. În plus, soluţionarea cererii de autorizare judiciară fără citarea părţilor se justifică prin faptul că aceasta nu presupune analiza unor chestiuni de fond într-un litigiu, fiind o procedură ce vizează buna desfăşurare a activităţii desfăşurate de Consiliul Concurenţei în virtutea atribuţiilor stabilite prin lege.9. De asemenea, se constată, pe de o parte, că investigaţia nu este declanşată „în contradictoriu“ cu o anumită societate, procedura desfăşurându-se în ceea ce priveşte indiciile cu privire la o posibilă faptă prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 21/1996, iar pe de altă parte, că legea prevede posibilitatea contestării încheierii prin care s-a încuviinţat cererea de autorizare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie întro procedură contencioasă, în care contestatoarea poate exercita toate drepturile procesuale prevăzute de lege.10. Referitor la susţinerile autoarei excepţiei, potrivit cărora inspecţia inopinată realizată de Consiliul Concurenţei trebuie asimilată unei acuzaţii în materie penală, instanţa supremă apreciază ca acestea nu pot fi primite, normele de procedură fiind de strictă interpretare.11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 38 alin. (2) teza întâi din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 3 aprilie 2014, dispoziţii care au următorul cuprins: „Cererea de autorizare se judecă în camera de consiliu, fără citarea părţilor.“15. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. Totodată, sunt invocate şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că autoarea acesteia este nemulţumită de faptul că procedura prevăzută de dispoziţiile legale criticate se desfăşoară fără citarea părţilor, ceea ce ar duce la încălcarea principiului egalităţii armelor în procesul civil.17. Curtea reţine faptul că procedura prevăzută de art. 38 alin. (1) şi (2) este una necontencioasă. Astfel, art. 38 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 prevede că inspectorii de concurenţă pot proceda la inspecţii doar în baza unui ordin emis de către preşedintele Consiliului Concurenţei şi cu autorizarea judiciară dată prin încheiere de către preşedintele Curţii de Apel Bucureşti sau de către un judecător delegat de acesta. O copie certificată a ordinului de inspecţie şi a autorizaţiei judiciare se comunică obligatoriu persoanei supuse inspecţiei înainte de începerea acesteia.18. Practic, inspectorii de concurenţă desfăşoară o activitate de investigaţie atunci când există indicii privind săvârşirea unor fapte contrare legii. Dispoziţiile legale criticate nu pun în discuţie fondul cauzei sau temeinicia vreunor acuzaţii, ci, pe baza lor, se procedează la autorizarea unor inspecţii. Astfel, potrivit art. 38 alin. (5) din lege, oricare ar fi împrejurările, inspecţia se desfăşoară între orele 8,00 şi 18,00 şi trebuie efectuată în prezenţa persoanei la care se efectuează inspecţia sau a reprezentantului său. Inspecţia poate continua şi după ora 18,00 numai cu acordul persoanei la care se efectuează inspecţia sau a reprezentantului său.19. Condiţiile de exercitare a dreptului de acces liber la justiţie, precum şi căile de atac sunt prevăzute de norme juridice procedurale. Or, conform dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, iar art. 129 din Legea fundamentală prevede că, „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“.20. În aceste condiţii, se constată că textul criticat constituie o normă procedurală care reglementează soluţionarea cererii de încuviinţare a unei inspecţii, aşadar fără analizarea fondului litigiului de către instanţa de judecată, întrucât în discuţie este o chestiune prealabilă soluţionării acesteia. Or soluţionarea unor asemenea chestiuni trebuie să fie guvernată de principiul celerităţii, care ar putea fi grav afectat prin aplicarea în materie a principiilor oralităţii, contradictorialităţii şi a obligativităţii citării părţilor.21. Curtea mai reţine că legea oferă suficiente garanţii pentru evitarea arbitrariului şi protecţia drepturilor. Astfel, art. 38 alin. (7) din Legea concurenţei nr. 21/1996 prevede că partea interesată are posibilitatea de a formula contestaţie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen de 48 de ore, împotriva încheierii preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti sau a judecătorului delegat de acesta, încheiere prevăzută de art. 38 alin. (2) din Legea concurenţei nr. 21/1996. Termenul în care poate fi atacată încheierea pentru Consiliul Concurenţei curge de la momentul comunicării acesteia, potrivit prevederilor alin. (2) al art. 38 din aceeaşi lege. În ceea ce priveşte persoana supusă inspecţiei, termenul în care poate fi atacată încheierea curge de la momentul comunicării acesteia, potrivit prevederilor alin. (1) al art. 38. Contestaţia nu este suspensivă de executare.22. Curtea observă, aşadar, că dispoziţiile legale criticate asigură un just echilibru între interesele părţilor: pe de o parte, strângerea de informaţii cu privire la activitatea unei persoane bănuite de încălcarea normelor privind concurenţa loială şi, implicit, apărarea interesului public, iar, pe de altă parte, apărarea drepturilor şi a libertăţilor persoanei inspectate. Astfel, operatorul economic supus procedurii de inspecţie poate formula contestaţie în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar inspecţia se desfăşoară în prezenţa sa sau a reprezentantului său.23. Ulterior, în faţa instanţei de judecată, în cadrul dezbaterii pe fond a acţiunii formulate de operatorul economic împotriva deciziei Consiliului Concurenţei de constatare a încălcării regulilor concurenţei, el va fi citat şi va avea posibilitatea să administreze, cu încuviinţarea instanţei de judecată, toate probele considerate utile, pertinente şi concludente pentru stabilirea adevărului judiciar.24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată de Societatea Comercială „Inspet“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.290/2/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 38 alin. (2) teza întâi din Legea concurenţei nr. 21/1996 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 17 februarie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae