Decizia Nr.53 din 05.02.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) lit. f) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 341 din 09 mai 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Daniela Ramona Mariţiu	- magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) lit. f) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bursa Română de Mărfuri“ - S.A. Bucureşti (Romanian Commodities Exchange) în Dosarul nr. 9.657/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 303D/2013.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 21 ianuarie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 4 februarie 2014 şi data de 5 februarie 2014.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 16 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 9.657/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. f) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bursa Română de Mărfuri“ - S.A. Bucureşti (Romanian Commodities Exchange).În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că, potrivit Legii fundamentale şi dreptului comunitar, politica de concurenţă are două componente, prima priveşte stabilirea regulilor precise ale mecanismului concurenţial şi de descurajare/cenzurare/sancţionare a practicilor comerciale restrictive, iar a doua priveşte crearea mecanismului de control şi sancţionare a practicilor neconforme concurenţei, ca bază şi condiţie sine qua non a economiei de piaţă. Prin Legea nr. 357/2005 legiuitorul naţional a transpus în norme legale primul imperativ, iar prin Legea nr. 21/1996 a răspuns celei de a doua obligaţii constituţionale. Prin art. 10 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 123/2012 legiuitorul naţional a derogat însă de la principiile legii concurenţei, printr-o normă contrară Legii fundamentale „şi obligaţiilor asumate prin tratat, respectiv dreptul comunitar, cu referire specială la Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice“, anulând practic mecanismul concurenţial. Prin urmare, textul de lege criticat este neconstituţional în măsura în care este înţeles în sensul statuării unui monopol pe piaţa energiei electrice în favoarea unui singur agent economic, indiferent care ar fi acesta, în detrimentul tuturor agenţilor economici prevăzuţi de Legea nr. 357/2005 care asigură în condiţii determinate concurenţa în activitatea de administrare a pieţelor de interes public.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că atât piaţa centralizată de energie electrică, cât şi piaţa de echilibrare sunt organizate pe baza unor reguli specifice, şi nu pe baza regulilor de piaţă de drept comun. În plus, rolul esenţial al pieţei de echilibrare este unul de ordine publică, respectiv realizarea echilibrului între producţie şi consum, „fără a fi necesară reducerea consumului“, ceea ce corespunde obiectivului asumat prin art. 2 lit. m) din Legea nr. 123/2012, „asigurarea siguranţei în alimentarea cu energie electrică a clienţilor finali“. Definiţiile operatorilor de pe cele două pieţe în discuţie nu restrâng sub nicio formă şansele oricăror operatori economici care îndeplinesc condiţiile de a avea acces la licenţa de administrare. Practic, chiar dacă, potrivit atribuţiilor autorităţii competente, pentru administrarea celor două pieţe se acordă câte o singură licenţă, accesul la licenţă se face în aceleaşi condiţii pentru toţi cei interesaţi. În acelaşi timp, potrivit legii este stabilit că aceste două pieţe au caracter centralizat. Prin urmare, legiuitorul a exclus ab initio posibilitatea unei concurenţe între administratorii aceleiaşi pieţe, dar, în mod evident, considerăm că nu a exclus libera concurenţă între operatorii economici interesaţi pentru a dobândi calitatea de administratori ai pieţelor centralizate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (2) şi ale art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi prevederilor art. 47 alin. (1), (3) şi (4) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, adoptat prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 6/2012, a fost solicitată opinia Consiliului Concurenţei.Consiliul Concurenţei, prin Adresa înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 4.051 din data de 30 octombrie 2013, apreciază că dispoziţiile art. 10 alin. (2) lit. f) din Legea energiei electrice şi gazelor naturale nr. 123/2012 se referă la administrarea unor pieţe conexe pieţei de energie electrică, statuând existenţa unui operator pentru intermedierea tranzacţiilor cu energie electrică pe piaţa angro şi a unui operator pentru intermedierea tranzacţiilor cu energie electrică pe piaţa de echilibrare. Activitatea celor doi operatori ce administrează pieţele centralizate menţionate anterior, respectiv OPCOM şi OPE, se desfăşoară în regim integral reglementat, fiind supravegheată şi monitorizată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, situaţia menţinându-se atât sub imperiul Legii energiei electrice nr. 13/2007, în prezent abrogată, cât şi sub imperiul Legii energiei electrice si gazelor naturale nr. 123/2012, în vigoare începând cu data de 19 septembrie 2012. Aşadar, existenţa mai multor administratori pentru fiecare dintre pieţele în discuţie implică o decizie de liberalizare, atât a pieţei de intermediere a tranzacţiilor cu energie electrică, cât şi a pieţei de echilibrare, decizie ce nu poate fi luată decât la nivelul Guvernului României, pe baza unor studii de impact. Pe cale de consecinţă, Consiliul Concurenţei apreciază că dezvoltarea unei pieţe concurenţiale pentru serviciul de intermediere a tranzacţiilor cu energie electrică trebuie să se realizeze în strânsă concordanţă cu politicile guvernamentale privind calendarul de liberalizare şi cu gradul real de deschidere a pieţei de energie electrică.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, opinia Consiliului Concurenţei, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Din analiza textului de lege dedus controlului de constituţionalitate şi a notelor scrise ale autoarei excepţiei, Curtea reţine că instanţa de judecată, din eroare, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 123/2012. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. 10 alin. (2) lit. f) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012, cu următorul conţinut: „Autoritatea competentă emite licenţe pentru: (...)f)administrarea pieţelor centralizate - se acordă o singură licenţă pentru operatorul pieţei de energie electrică şi una pentru operatorul pieţei de echilibrare.“În opinia autoarei excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 135 referitor la economia României şi art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, invocă prevederile art. 3, art. 4, art. 86, art. 98, art. 99 şi art. 154 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (în prezent Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene). Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că piaţa producerii şi comercializării de energie electrică cuprinde în principal producerea de energie în scopul comercializării către alţi operatori economici pe piaţa angro. Dispoziţiile art. 10 alin. (2) lit. f) din Legea energiei electrice şi gazelor naturale nr. 123/2012 se referă la administrarea unor pieţe conexe pieţei de energie electrică, statuând existenţa unui operator pentru intermedierea tranzacţiilor cu energie electrică pe piaţa angro şi a unui operator pentru intermedierea tranzacţiilor cu energie electrică pe piaţa de echilibrare. Potrivit art. 3 pct. 38 din Legea nr. 123/2012, operatorul pieţei de energie electrică este „persoana juridică ce asigură organizarea şi administrarea pieţelor centralizate, cu excepţia pieţei de echilibrare, în vederea tranzacţionării angro de energie electrică pe termen scurt, mediu şi lung“, iar potrivit pct. 46, partea responsabilă cu echilibrarea este reprezentată de „titularul de licenţă care îşi asumă responsabilitatea financiară pentru dezechilibrele dintre valorile notificate şi valorile măsurate de energie electrică“. Cei doi operatori îşi desfăşoară activitatea specifică pe piaţa de energie electrică şi pe cea de echilibrare, ambele pieţe având, potrivit art. 3 pct. 49 şi 51 din lege, un caracter centralizat. Curtea observă că energia electrică are nevoie de un cadru de tranzacţionare specializat, monitorizat de autorităţi competente, la nivelul unor operatori care se supun în totalitate legislaţiei specifice naţionale şi europene. Aceste condiţii sunt întrunite de operatorul de piaţă, proiectat în forma operatorului unic reglementat de către autoritatea de reglementare în domeniul energiei. Pe de altă parte, Curtea consideră că un mediu de piaţă concurenţial nu este asigurat de concurenţa între doi sau mai mulţi operatori de piaţă/burse de energie, ci de concurenţa între cât mai mulţi participanţi la piaţă. Or, operatorul pieţei de energie electrică, în calitate de administrator al mediilor de tranzacţionare centralizate, reglementate de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, nu este un actor concurent pe piaţă, ci este un arbitru care facilitează şi chiar garantează concurenţa între jucători, asigurând determinarea preţului de referinţă, precum şi semnale de preţ coerente şi consistente. Totodată, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă asupra constituţionalităţii unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, ceea ce înseamnă examinarea acestora în raport cu prevederile Constituţiei, instanţa de contencios constituţional realizând o analiză în drept. Din această perspectivă, Curtea reţine că nu are posibilitatea de a sancţiona oportunitatea sau eficienţa politicii economice adoptate de stat, aşa cum solicită autorul excepţiei (a se vedea Decizia nr. 1.010 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2013). Prin urmare, Curtea apreciază că existenţa mai multor administratori pentru fiecare dintre pieţele în discuţie implică o decizie de liberalizare, atât a pieţei de intermediere a tranzacţiilor cu energie electrică, cât şi a pieţei de echilibrare, decizie ce nu poate fi luată decât la nivelul Guvernului României, pe baza unor studii de impact. Referitor la încălcarea prevederilor art. 3, art. 4, art. 86, art. 98, art. 99 şi art. 154 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (în prezent Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene) şi, implicit, a dispoziţiilor art. 148 alin. (2) din Constituţie, Curtea a stabilit, în Decizia nr. 1.249 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, şi Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010, că nu este de competenţa sa să analizeze conformitatea unei dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene prin prisma art. 148 din Constituţie. O atare competenţă, şi anume aceea de a stabili dacă există o contrarietate între legea naţională şi Tratat, aparţine instanţei de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă şi legală, din oficiu sau la cererea părţii, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 267 din Tratat la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. În situaţia în care Curtea Constituţională s-ar considera competentă să se pronunţe asupra conformităţii legislaţiei naţionale cu cea europeană, s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdicţii între cele două instanţe, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil. De asemenea, Curtea a mai arătat că toate aceste aspecte converg spre a demonstra faptul că sarcina aplicării cu prioritate a reglementărilor dreptului european obligatorii în raport cu prevederile legislaţiei naţionale revine instanţei de judecată. Este o chestiune de aplicare a legii, şi nu de constituţionalitate. Curtea a constatat că în raporturile dintre legislaţia comunitară şi cea naţională (cu excepţia Constituţiei) se poate vorbi numai de prioritatea de aplicare a celei dintâi faţă de cealaltă, chestiune ale cărei constatare şi aplicare intră în competenţa instanţelor judecătoreşti. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială „Bursa Română de Mărfuri“ - S.A. Bucureşti (Romanian Commodities Exchange) în Dosarul nr. 9.657/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 10 alin. (2) lit. f) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 februarie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Augustin Zegrean Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu