DECIZIE Nr. 53
din 31 ianuarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2 si ale art. 30 alin. 1 si
2 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 141 din 25 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi ale art. 30 alin.1 şi
2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile
Cornel în Dosarul nr. 1.454/303/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a
civilă.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei de
neconstituţionalitate, lipsă fiind cealaltă parte, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, Ilie Gheorghe Vasile
Cornel solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost
formulată, arătând că dispoziţiile criticate din Codul de procedură civilă
creează discriminări şi restrâng accesul liber la justiţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că prin dispoziţiile
criticate legiuitorul a urmărit să respecte echitatea procesului, prin
asigurarea imparţialităţii judecătorului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Incheierea din 15 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.454/303/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28
alin. 2 şi ale art. 30 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în dosarul
cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt
neconstituţionale, deoarece nu permit recuzarea tuturor judecătorilor unei
instanţe.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile criticate cuprind norme de procedură
pe care legiuitorul este competent să le adopte în baza art. 126 alin. (2) din
Constituţie. Prin modificarea art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă
legiuitorul a urmărit să restrângă posibilitatea de tergiversare a soluţionării
cauzelor civile, iar nu să limiteze accesul liber la justiţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu referire la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi ale art. 30 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură
civilă, având următorul cuprins:
- Art. 28 alin. 2: „Nu se
pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia.";
- Art. 30 alin. 1 şi 2: „Recuzarea judecătorului se
hotărăşte de instanţa respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să intre cel
recuzat.
In cazul când din pricina recuzării nu se poate
alcătui completul de judecată, cererea de recuzare se judecă de instanţa
ierarhic superioară."
Excepţia de neconstituţionalitate este raportată la
prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii şi ale
art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi la cele ale art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a pronunţat în numeroase cazuri asupra unor excepţii de neconstituţionalitate
similare cu cea din cauza de faţă, respingându-le ca fiind neîntemeiate. De
exemplu, prin Decizia nr. 197/2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 271 din 24
aprilie 2007, Curtea a reţinut că instituţia recuzării în procesele judiciare
se justifică prin imperativul asigurării unei judecăţi imparţiale, în care
părţile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului, cauzată de
legătura de rudenie sau afinitate cu una dintre părţi, interesul personal pe
care îl are în soluţionarea cauzei deduse judecăţii sau alte asemenea
împrejurări, expres prevăzute de lege. Recuzarea nu poate fi, în consecinţă,
decât individuală, şi nu colectivă, şi nici nu poate conduce, în sistemul
nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instanţe de a judeca
procesele cu care au fost învestiţi în condiţiile legii.
Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat că, prin
reglementările criticate, legiuitorul nu a înţeles să restrângă accesul liber
la justiţie sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine,
indispensabil exercitării, în condiţii optime, a acestor drepturi
constituţionale. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea
loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea
anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării
cauzelor deduse judecăţii.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele
acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 30 alin. 1 şi 2
din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea, referindu-se la
situaţia recuzării unuia sau a mai multor judecători, stabilesc, în mod firesc,
că în cazul în care nu se poate alcătui completul de judecată cererea de recuzare
se judecă de instanţa ierarhic superioară. Insă principala critică adusă de
autorul excepţiei de neconstituţionalitate textelor atacate vizează
imposibilitatea recuzării tuturor judecătorilor unei instanţe sau ai unei
secţii a acesteia. Prin urmare, susţinerile referitoare la
neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 30 alin. 1 şi 2 din Codul de
procedură civilă sunt nefondate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi ale art. 30 alin. 1 şi 2 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul
nr. 1.454/303/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean