DECIZIE Nr. 53 din 20 februarie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin.
(1), ale art. 80 si ale art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind
solutionarea conflictelor de munca
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 152 din 28 martie 2001
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 79 alin. (1), ale art. 80 si ale art. 81 alin. (1) din Legea
nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, exceptie ridicata de
Silvia Maldarescu in Dosarul nr. 2.819/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia
a IV-a civila.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Curtea dispune sa se faca apelul si in Dosarul nr. 272C/2000, avand ca
obiect aceeasi exceptie.
La apelul nominal, in Dosarul nr. 272C/2000 se constata lipsa partilor,
fata de care, de asemenea, procedura de citare este legal indeplinita.
Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor. Reprezentantul
Ministerului Public, in temeiul art. 164 din Codul de procedura civila, pune
concluzii de conexare a Dosarului nr. 272C/2000 la Dosarul nr. 271C/2000,
deoarece cauzele au ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate.
Curtea, in temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, raportat la art.
164 din Codul de procedura civila, dispune conexarea Dosarului nr. 272C/2000 la
Dosarul nr. 271C/2000.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, deoarece dispozitiile art. 79
alin. (1), ale art. 80 si ale art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind
solutionarea conflictelor de munca nu incalca prevederile constitutionale
cuprinse in art. 15 alin. (2), referitoare la neretroactivitatea legii civile,
in art. 21 alin. (2), referitoare la accesul liber la justitie, si nici pe cele
cuprinse in art. 24, referitoare la dreptul la aparare. Se mai arata ca,
potrivit art. 128 din Constitutie, "Impotriva hotararilor judecatoresti,
partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in
conditiile legii", iar in conformitate cu prevederile constitutionale
cuprinse in art. 125 alin. (3), "Competenta si procedura de judecata sunt
stabilite de lege". Asa fiind, prevederea unei singure cai de atac prin
dispozitiile legale criticate este conforma Legii fundamentale, care nu
garanteaza partilor exercitarea ambelor cai de atac (apel si recurs), prevazute
de Codul de procedura civila. Totodata dispozitiile legale criticate nu
contravin nici accesului liber la justitie, drept fundamental prevazut la art.
21, si nici dreptului la aparare garantat prin art. 24 din Constitutie. In
final, se considera ca textele de lege criticate nu contin dispozitii cu
caracter retroactiv, astfel incat nu contravin nici prevederilor art. 15 alin.
(2) din Constitutie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierile din 7 iunie 2000, pronuntate distinct in dosarele nr.
2.819/2000 si nr. 2.820/2000, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptiile de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 79 alin. (1), ale art. 80 si ale art. 81 alin. (1) din Legea
nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, exceptii ridicate de
Silvia Maldarescu si, respectiv, de Radu Ionita Maldarescu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii sustin ca
dispozitiile art. 79 alin. (1), ale art. 80 si ale art. 81 alin. (1) din Legea
nr. 168/1999 incalca prevederile art. 15 alin. (2), referitoare la
neretroactivitatea legii civile, ale art. 21 alin. (2), referitoare la accesul
liber la justitie, precum si ale art. 24 din Constitutie, referitoare la
dreptul la aparare. Se arata ca, intrucat, potrivit textelor de lege
contestate, singura cale de atac in materia litigiilor de munca este recursul,
sunt ingradite accesul liber la justitie si dreptul la aparare "prin
restrangerea dreptului la exercitarea unei cai de atac (apelul)". Totodata
se considera ca se incalca si dispozitiile art. 2 pct. 3 din Codul de procedura
civila, referitoare la folosirea caii de atac a recursului impotriva
hotararilor pronuntate de judecatorii. Se mai critica aceste dispozitii legale
si pentru ca, in opinia autorilor exceptiei, nu este reglementata situatia
litigiilor aflate in curs de judecata.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila, exprimandu-si opinia asupra
exceptiei de neconstitutionalitate, considera ca aceasta este neintemeiata,
deoarece "si alte litigii cu grad asemanator de dificultate beneficiaza
doar de doua grade de jurisdictie, respectiv judecata in fond si recurs. Prin
eliminarea caii de atac a apelului, partile nu sunt prejudiciate, beneficiind
de o judecata justa si corecta, considerand ca ratiunea legii a constat in
celeritatea solutionarii acestor cauze avand in vedere raporturile sociale
deduse in fapt judecatii".
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierile de sesizare a Curtii Constitutionale au fost
comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului,
pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin. (1), ale art. 80 si ale
art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 este neintemeiata. Se apreciaza ca
"legiuitorul a prevazut, in mod expres, utilizarea unei singure cai de
atac ordinare - recursul, cu termen procedural mai scurt in raport cu cel
prevazut de Codul de procedura civila, suprimand calea de atac a apelului, in
vederea asigurarii celeritatii solutionarii conflictelor de drepturi". Se
considera ca textele de lege criticate sunt constitutionale si in raport cu
prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentala, deoarece "nu contin
nici o prevedere cu caracter de retroactivitate si, in consecinta, hotararile
instantelor judecatoresti competente sa solutioneze litigii de munca raman
supuse cailor de atac si termenelor prevazute de legea sub care au fost
pronuntate, cum de altfel rezulta din dispozitiile art. IV din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 179/1999 pentru modificarea si completarea Legii nr.
92/1992 pentru organizarea judecatoreasca". Totodata se arata ca textele
de lege criticate sunt conforme si prevederilor art. 21 alin. (2) si celor ale
art. 24 din Constitutie, "intrucat accesul liber la justitie si dreptul la
aparare presupun accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste
justitia, instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor
judecatoresti fiind de competenta exclusiva a legiuitorului". Se invoca in
acest sens prevederile art. 125 alin. (3), potrivit carora "Competenta si
procedura de judecata sunt stabilite de lege", precum si ale art. 128 din
Constitutie, in temeiul carora "Impotriva hotararilor judecatoresti,
partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in
conditiile legii".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctul de vedere comunicat de Guvern,
raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
79 alin. (1), ale art. 80 si ale art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999
privind solutionarea conflictelor de munca, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, dispozitii care au urmatorul
continut:
Art. 79 alin. (1)
"Hotararile instantei de fond sunt definitive.";
Art. 80
"Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicarii hotararii
pronuntate de instanta de fond.";
Art. 81 alin. (1)
"In caz de admitere a recursului, instanta va judeca in fond
cauza."
Autorii exceptiei de neconstitutionalitate considera ca aceste dispozitii
legale contravin art. 15 alin. (2), referitor la neretroactivitatea legii
civile, art. 21 alin. (2), referitor la accesul liber la justitie, precum si
art. 24 din Constitutie, referitor la dreptul la aparare, texte care au
urmatoarea redactare:
Art. 15 alin. (2)
"Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai
favorabile.";
Art. 21 alin. (2)
"Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
Art. 24
"(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu."
Examinand exceptia, Curtea constata ca nu poate fi primita nici una dintre
criticile de neconstitutionalitate formulate de autorii exceptiei.
Astfel, in ceea ce priveste sustinerea referitoare la retroactivitatea
dispozitiilor legale criticate Curtea retine ca nu sunt incalcate prevederile
art. 15 alin. (2) din Constitutie, deoarece, pe de o parte, textele de lege
criticate nu contin o asemenea dispozitie cu caracter retroactiv, iar pe de
alta parte, "lipsa unei mentiuni cu privire la situatia litigiilor
introduse anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 168/1999 si aflate in curs
de judecata", invocata de autorii exceptiei in sustinerea acestui motiv de
neconstitutionalitate, nu este de natura sa confere un caracter retroactiv
dispozitiilor amintite, in absenta unor mentiuni exprese privind aplicarea
retroactiva a legii. Totodata Curtea constata ca, potrivit art. 90 din Legea
nr. 168/1999, aceasta lege "intra in vigoare la data de 1 ianuarie
2000", data ulterioara adoptarii legii (12 noiembrie 1999) si publicarii
sale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999.
Curtea retine ca este neintemeiata si sustinerea autorilor exceptiei
referitoare la contrarietatea textelor de lege criticate cu prevederile art. 21
alin. (2) din Constitutie, deoarece art. 79 alin. (1), art. 80 si art. 81 alin.
(1) din Legea nr. 168/1999 nu ingradesc accesul liber la justitie, ci,
dimpotriva, permit solutionarea litigiilor de munca (si anume a conflictelor de
drepturi) de catre instantele judecatoresti, prevazand doua grade de
jurisdictie (fond si recurs). Utilizarea unei singure cai de atac ordinare -
recursul -, cu termen procedural mai scurt in raport cu cel prevazut de Codul
de procedura civila si suprimarea caii de atac a apelului, prevazute de
dispozitiile legale criticate, au ca finalitate doar asigurarea celeritatii
solutionarii unor asemenea litigii, iar nu incalcarea drepturilor fundamentale
invocate. Totodata Curtea retine, din perspectiva art. 125 alin. (3) din
Constitutie, potrivit caruia "Competenta si procedura de judecata sunt
stabilite de lege", precum si a art. 128 din Constitutie, in temeiul
caruia "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si
Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii", ca
Legea fundamentala a lasat in competenta autoritatii legiuitoare [care,
potrivit art. 58 alin. (1), este Parlamentul] sa reglementeze
"competenta", "procedura", precum si "caile de
atac", in raport cu specificul domeniilor litigioase reglementate.
Invocarea, in motivarea exceptiei, a incalcarii dispozitiilor art. 2 pct. 3 din
Codul de procedura civila nu are nici o relevanta, intrucat Curtea examineaza
conformitatea acestora cu Constitutia, iar nu contrarietatea unor dispozitii
legale cu alte dispozitii de drept comun.
De altfel, Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia Plenului nr. 1
din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
69 din 16 martie 1994, ca "legiuitorul poate institui, in considerarea
unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, ca si modalitatile de
exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justitie
presupunand posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste
proceduri, in formele si in modalitatile instituite de lege. De aceea, regula
art. 21 alin. (2) din Constitutie, potrivit careia nici o lege nu poate ingradi
accesul la justitie, are ca semnificatie faptul ca legiuitorul nu poate exclude
de la exercitiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nici o categorie
sau grup social".
Aceste considerente, precum si solutia pronuntata isi pastreaza
valabilitatea si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi de
natura sa determine modificarea jurisprudentei Curtii.
Curtea mai retine ca prin textele de lege criticate nu se incalca nici
prevederile constitutionale cuprinse in art. 24, referitoare la dreptul la
aparare, deoarece exercitarea acestui drept nu este ingradita, partile avand
dreptul de a fi asistate de un avocat in tot cursul procesului, independent de
gradele de jurisdictie prevazute la art. 79 alin. (1) si art. 80 din Legea nr.
168/1999.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin.
(1), ale art. 80 si ale art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind
solutionarea conflictelor de munca, ridicate de Silvia Maldarescu in Dosarul
nr. 2.819/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila, precum si de
Radu Ionita Maldarescu in Dosarul nr. 2.820/2000 al aceleiasi instante.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 20 februarie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Marioara Prodan