DECIZIE Nr.
529 din 9 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 2 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 353 din 26 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 2 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Voicu Zdrenghea în Dosarul nr. 4.832/2/2008 al
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii
în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 2 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 4.832/2/2008, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Voicu Zdrenghea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat este neconstituţional,
deoarece a înlăturat norma juridică anterioară, care permitea adresarea
plângerii penale direct instanţei de judecată. Se încalcă astfel liberul acces
la justiţie, deoarece Legea fundamentală, folosind conceptul de justiţie, se
referă la autoritatea judecătorească, iar nu la Ministerul Public. Se arată în
acest sens că, în cauză, cercetările efectuate de organele de cercetare penală
au exclus principiul dreptului la un proces echitabil.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile din Constituţie invocate
de autorul excepţiei. Actuala reglementare nu îngrădeşte liberul acces la
justiţie, ci, dimpotrivă, uşurează activitatea instanţei de judecată, în sensul
că pune la dispoziţia acesteia materialul de cercetare penală întocmit de către
organul de cercetare penală sau procuror.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, arătând că acestea nu sunt de
natură să ducă la concluzia că inculpaţii din aceste cauze au mai puţine
drepturi sau mai puţine garanţii procesuale decât în situaţia în care plângerea
penală s-ar fi adresat direct instanţei de judecată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art.1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, având
următorul cuprins: „Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare
penală sau procurorului, potrivit legii."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 1 alin. (3) privind statul de drept şi ale art. 21 privind accesul liber
la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi
respinsă.
Dispoziţiile art. 279 alin. 2 din Codul de procedură
penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, nu îngrădesc
liberul acces liber la justiţie, întrucât nu opresc părţile interesate de a
apela la instanţele judecătoreşti, de a fi apărate şi de a se prevala de toate
garanţiile procesuale care condiţionează un proces echitabil. In acelaşi sens
Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 924 din
14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50
din 23 ianuarie 2007, ale cărei considerente de principiu îşi menţin
valabilitatea.
De altfel, în prezenta cauză, ridicarea excepţiei de
neconstituţionalitate a fost determinată de nemulţumirea autorului excepţiei
privitoare la activitatea organelor de cercetare penală, aspect care excedează
competenţei Curţii Constituţionale.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 279 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Voicu Zdrenghea în Dosarul nr. 4.832/2/2008 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta