DECIZIE Nr.
529 din 13 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor bunuri preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 495 din 2 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu -
procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor bunuri preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,
excepţie ridicată de Margareta Wening, Monica Stach Nasta, Maria Dorothea
Nasta, prin mandatar, în Dosarul nr. 5.812/30/2006 al Tribunalului Timiş -
Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 11 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 5.812/30/2006 Tribunalul
Timiş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor bunuri preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Margareta Wening, Monica Stach Nasta, Maria
Dorothea Nasta, prin mandatar.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile Legii nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi
unele măsuri adiacente, care au modificat parţial conţinutul art. 20 alin. (1),
în vechea numerotare a legii speciale, respectiv art. 21 alin. (1) în
numerotarea sa după republicare, prin introducerea
sintagmei „sau de orice altă persoană juridică de
drept public", au exceptat de la obligaţia de
restituire în natură a imobilelor preluate abuziv persoana juridică deţinătoare
care s-a privatizat între timp. Consideră că modificările aduse art. 21 alin.
(1) au permis ca o notificare adresată unei persoane juridice private, iniţial
valabilă în raport cu textul de lege nemodificat, să devină ulterior
nevalabilă, ceea ce înseamnă că dispoziţiile Legii nr. 247/2005 retroactivează.
Susţin, de asemenea, că textul de lege criticat contravine şi art. 16 alin. (1)
şi (2) din Constituţie, întrucât creează o discriminare nejustificată, nelegală
şi imorală, deoarece în toate celelalte ipoteze Legea nr. 10/2001 protejează pe
solicitanţii imobilelor preluate abuziv, exceptându-i doar pe cei care se
găsesc în situaţia fortuită de a afla că societăţile comerciale deţinătoare au fost
privatizate între timp. Totodată, consideră că prevederile criticate sunt
contrare şi dispoziţiilor imperative ale art. 9 din acelaşi act normativ,
potrivit cărora „imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui
se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data
cererii de restituire şi libere de orice sarcini".
Tribunalul Timiş - Secţia civilă apreciază că, în raport cu dispoziţiile
constituţionale ale art. 15 şi 16, excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată. Consideră că autorii excepţiei pornesc de la o interpretare
greşită a textului de lege criticat, dedusă din împrejurarea că, înainte de
modificarea art. 21 alin. (1) prin Legea nr. 247/2005, vechiul text al art. 20
alin. (1) conţinea sintagma „orice persoană juridică". Apreciază că o
astfel de interpretare este evident contrazisă prin analiza sistematică a
întregului act normativ cu caracter reparatoriu. Consideră că modificarea adusă
prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 nu
schimbă în niciun fel situaţia juridică creată prin vechea reglementare, scopul
urmărit de legiuitorul din 2005 nefiind acela de a micşora sfera persoanelor
juridice ce au calitatea de unităţi deţinătoare obligate la restituirea în
natură a imobilelor preluate abuziv, ci de a explicita, de a face mai clară şi
mai uşor de aplicat dispoziţia legală cuprinsă în textul de lege criticat.
Arată că nu se poate susţine că art. 21 alin. (1) retroactivează, întrucât prin
modificarea legislativă la care fac referire autorii excepţiei nu a intervenit
vreo modificare a situaţiei juridice a persoanelor îndreptăţite la măsurile
reparatorii, în raport cu momentul la care cererea lor a fost soluţionată. Cât
priveşte neconcordanţa între textul
de lege criticat şi prevederile art. 9 din Legea nr. 10/2001, invocată de către
autori, consideră că acest aspect excedează competenţei instanţei de contencios
constituţional.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea
nr. 10/2001 este neîntemeiată. Face referire la Decizia nr. 151/2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2007, prin
care Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Totodată, constată că
autorul critică prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 din
perspectiva modului de interpretare şi aplicare a prevederilor legale privind
restituirea imobilelor, aspect care excedează competenţei instanţei de
contencios constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798
din 2 septembrie 2005, potrivit cărora „(1)
Imobilele - terenuri şi
construcţii - preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data
intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau
companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a
administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar,
de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept
public, vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau,
după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii
deţinătoare."
Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt
cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa
legii şi a autorităţilor publice şi ale art. 15 alin. (1) şi (2) privind
principiile universalităţii şi neretroactivităţii legii.
Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea
constată că sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează.
Textul de lege examinat nu instituie tratament juridic
diferit pentru anumite categorii de cetăţeni aflate în situaţii identice, ci
are în vedere situaţia concretă a bunurilor preluate. Din acest text de lege
rezultă doar că legiuitorul a considerat, fără a încălca vreo dispoziţie constituţională, că în prezent se poate
reglementa restituirea către foştii proprietari a imobilelor preluate abuziv
care sunt deţinute la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, de o regie
autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care
statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este
acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă
persoană juridică de drept public.
In ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei că,
datorită modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, textul de lege criticat
este retroactiv, Curtea constată că aceste susţineri nu sunt întemeiate. Aşa
cum s-a statuat prin Decizia nr. 253 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 11 aprilie 2006, o eventuală
diferenţă de tratament juridic rezultată în urma modificării legii nu
reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de succesiune în timp a
legii, ce se aplică numai pentru viitor. Astfel, ori de câte ori o lege nouă
modifică dispoziţiile legale anterioare cu privire la
anumite raporturi sociale, toate efectele produse
înainte de intrarea ei în vigoare, nu mai pot fi modificate ca urmare a
adoptării noii reglementări. Legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor
situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după
intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de raporturile
juridice nou-create. De altfel, a considera întemeiată o atare critică ar însemna
să negăm posibilitatea oricărei modificări a legislaţiei în vigoare.
Considerentele acestei decizii
sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de
natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Şi, în fine, invocarea încălcării prevederilor art. 9
din Legea nr. 10/2001 nu poate fi primită, deoarece Curtea Constituţională, în
exercitarea controlului de constituţionalitate, nu examinează dispoziţiile de
lege criticate decât prin raportare la dispoziţiile constituţionale şi cele
cuprinse în convenţii şi tratate la care România este parte, şi nu prin
raportare la alte reglementări din legislaţia internă.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor bunuri preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Margareta Wening, Monica Stach Nasta, Maria Dorothea
Nasta, prin mandatar, în Dosarul nr. 5.812/30/2006 al Tribunalului Timiş -
Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu