DECIZIE Nr. 529 din 11 octombrie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei
Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale
institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1025 din 18 noiembrie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Claudia Margareta Nita - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor
de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, exceptie
ridicata de Veronica Danaila, Nicoleta Gabor, Liviu Vasiliu si altii in Dosarul
nr. 3.965/2004 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia civila. Dezbaterile au
avut loc in sedinta publica din 15 septembrie 2005 si au fost consemnate in
incheierea din acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera,
a dispus amanarea pronuntarii la data de 22 septembrie 2005, la 4 octombrie
2005 si apoi la data de 11 octombrie 2005.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din Sedinta din Camera de Consiliu din 28 ianuarie 2005,
pronuntata in Dosarul nr. 3.965/2004, Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia civila
a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale
institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii. Exceptia a fost
ridicata de Veronica Danaila, Nicoleta Gabor, Liviu Vasiliu si altii in dosarul
cu numarul de mai sus, avand ca obiect solutionarea recursului impotriva
deciziei civile de respingere a unei cereri de incuviintare a executarii silite
asupra bunurilor mobile apartinand Ministerului Justitiei.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca
Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 incalca prevederile art. 16 alin. (2), art. 44
alin. (1) si (2) teza intai din Constitutie si ale art. 6 paragraful 1 prima
fraza din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, deoarece ordonanta "instituie o procedura speciala, in
considerarea calitatii de debitor a institutiilor publice, procedura ce
inlatura dreptul creditorului de a urmari silit bunurile apartinand domeniului
privat al statului, desi acestea sunt supuse regimului de drept comun".
Astfel, se confera statului privilegiul de a amana aprobarea sumelor din
bugetele institutiilor publice necesare executarii obligatiilor de plata fata
de creditori, deoarece, potrivit dispozitiilor din ordonanta criticata,
executarea silita a obligatiilor de plata ale institutiilor publice "se
poate face numai asupra resurselor banesti ale institutiei, dar nu si asupra
bunurilor mobile (altele decat resursele banesti) sau imobile, proprietate
privata a debitorului". In plus, includerea acestor sume in bugetul de venituri
si cheltuieli al institutiei publice ramane la discretia ordonatorului
principal de credite bugetare, acesta fiind singurul abilitat sa intreprinda
masurile la care se refera art. 2 din ordonanta si sa dispuna efectuarea platii
catre trezorerie.
Se apreciaza ca, in realitate si in pofida titlului sau generic, Ordonanta
Guvernului nr. 22/2002 reglementeaza "numai situatia speciala a executarii
de buna voie sau silite prin poprire a obligatiilor stabilite prin titluri
executorii, atunci cand debitorul este o institutie publica". Singurele
limite pe care ordonanta criticata le prevede constau in aceea ca executarea nu
se poate face asupra oricaror resurse banesti ale institutiei publice, ci numai
asupra resurselor alocate de la buget in acest scop. Din cuprinsul
dispozitiilor cuprinse in Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 nu rezulta
interdictia pentru creditori ca, in faza de executare silita impotriva
institutiilor publice, sa poata uza de toate procedurile executionale prevazute
de dreptul comun, care, in lipsa unei norme exprese dintr-o lege speciala,
devin aplicabile. In acest sens este amintita si interpretarea pe care Guvernul
Romaniei a oferit-o in cadrul punctului de vedere solicitat de Curtea
Constitutionala cu prilejul solutionarii, prin Decizia nr. 202 din 4 iulie
2002, a unei exceptii de neconstitutionalitate avand un obiect identic cu cel
al cauzei de fata, potrivit careia "textul ordonantei nu contine nici o
referire la interdictia executarii asupra bunurilor din patrimoniul institutiilor
publice apartinand domeniului privat, care raman supuse in continuare
dispozitiilor de drept comun privind executarea silita".
In concluzie, se considera ca Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 contravine
art. 16 alin. (2) din Constitutie, deoarece singurele limite pe care aceasta le
stabileste constau in aceea ca executarea nu se poate face asupra oricaror
resurse banesti ale institutiei publice, ci numai asupra resurselor alocate de
la buget in acest scop, prin grija ordonatorului principal de credite, fara a
se preciza ca executarea silita este interzisa si asupra bunurilor imobile sau
mobile apartinand domeniului privat al respectivei institutii publice.
De asemenea, interpretarea data ordonantei criticate, in sensul ca prin
acest act normativ s-ar fi derogat de la institutia executarii silite, astfel
cum este aceasta reglementata de Codul de procedura civila, incalca prevederile
art. 44 alin. (1) din Constitutie, deoarece aceasta interpretare "nu face
altceva decat sa permita institutiei statului - ca subiect de drept - sa
execute sau nu, dupa bunul plac al ordonatorului principal de credite bugetare,
o obligatie de plata." A considera ca obligatiile de plata ale
institutiilor publice nu se pot executa decat prin poprire inseamna a
transforma aceste texte de lege intr-o restrictie adusa insesi institutiei
executarii silite ar insemna o limitare arbitrara a "garantiei"
creditorului, atunci cand debitor este statul.
Prin inlaturarea posibilitatii de executare silita mobiliara sau
imobiliara, pentru unicul motiv ca debitorul obligatiei este o institutie
publica, ar insemna ca proprietatea sa privata este insesizabila. Or, o astfel
de concluzie, permisa de interpretarea textelor normative cuprinse in ordonanta
criticata, contravine dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Constitutie. Devenind
insesizabila, proprietatea privata a institutiei publice nu mai are nevoie de
ocrotire din partea statului, ea neputand fi afectata de un proces de executare
silita, asa cum este afectata o proprietate privata, care nu apartine
institutiilor publice.
Totodata, se arata ca "a se considera ca obligatiile de plata ale
institutiilor publice nu se pot executa decat prin poprire, prin trezoreria
statului, in limita creditelor bugetare si a destinatiilor aprobate potrivit legii,
prin operatiunile de plati dispuse de operatorii de credit", este contrar
si art. 6 paragraful 1 prima fraza din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, in ceea ce priveste dreptul la un proces
echitabil.
In fine, lipsa unor reglementari din ordonanta, in sensul instituirii unui
termen inauntrul caruia ordonatorii principali de credite sa-si indeplineasca
obligatia prevazuta la art. 2, precum si a unei sanctiuni in cazul
nerespectarii acestei obligatii duce la posibilitatea amanarii sine die a
realizarii efective a dreptului de creanta asupra institutiei publice,
contravenind astfel dreptului la un proces echitabil.
Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia civila apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este intemeiata.
In acest sens se arata ca obligarea unui creditor de a-si incasa creanta in
limitele mentionarii respectivei creante in bugetul de venituri si cheltuieli
al institutiei publice, in conditiile in care la data aprobarii bugetului nu
pot fi cunoscute toate creantele ce urmeaza a fi executate, reprezinta o
interferenta in respectarea principiului constitutional al egalitatii in
drepturi a persoanelor fizice si juridice.
Cele trei conditii cumulative, necesare pentru ca o creanta sa fie urmaribila
(certa, lichida si exigibila), pot sa nu existe la data aprobarii bugetului de
venituri si cheltuieli al institutiei publice, astfel incat creditorul este pus
in situatia aplicarii unui tratament discriminatoriu sub aspectul realizarii
drepturilor sale.
In final, se sustine ca Legea fundamentala nu recunoaste statului mai multe
drepturi decat au cetatenii sai, iar dispozitiile art. 44 alin. (1) din
Constitutie nu trebuie interpretate in sens limitativ si in defavoarea
cetatenilor unui stat.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele
de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
asa cum s-a stabilit prin numeroase decizii ale Curtii Constitutionale
pronuntate in cauze avand ca obiect al exceptiei dispozitiile Ordonantei Guvernului
nr. 22/2002 (spre exemplu, Decizia nr. 255/2003, Decizia nr. 326/2002 si
Decizia nr. 202/2002).
Se mentioneaza ca, in deplina concordanta cu dispozitiile art. 136 alin.
(1) din Constitutie, Legea nr. 72/1996 privind finantele publice, cu modificarile
ulterioare, a stabilit reguli cu caracter general privind utilizarea de catre
institutiile publice a sumelor alocate de la bugetul de stat, in vederea
acoperirii cheltuielilor impuse de functionarea acestora.
Astfel, desi prin textele de lege criticate se instituie anumite limite ale
executarii, in sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricaror resurse
banesti ale institutiilor publice, ci numai asupra celor alocate de la buget in
acest scop, aceasta nu impiedica executarea silita a obligatiilor de plata ale
institutiilor publice, de vreme ce, potrivit art. 2 din Ordonanta Guvernului
nr. 22/2002, este instituita obligatia pentru ordonatorii de credite de a lua
"toate masurile ce se impun, inclusiv virari de credite bugetare, (...)
pentru efectuarea platii sumelor stabilite prin titluri executorii".
Dispozitiile legale criticate nu pot fi considerate ca instituind o
discriminare a creditorului in favoarea statului, ci ca o norma de protectie de
interes general, fiind de neconceput ca, pe calea executarii silite a unui
titlu executoriu, sa se ajunga la lipsirea unei institutii publice de resursele
financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decat cele stabilite prin
titlul executoriu. De altfel, o asemenea masura de protectie a debitorului nu
este singulara in legislatia executionala, art. 406 din Codul de procedura
civila instituind, spre exemplu, exceptarea de la urmarirea silita a unor
bunuri ale debitorului si ale familiei acestuia.
Textele de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 44 din
Constitutie, referitoare la ocrotirea proprietatii, deoarece, asa cum s-a
aratat mai sus, art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 impune
ordonatorilor de credite obligatia de a lua toate masurile pentru asigurarea in
bugetele proprii a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea platii
sumelor stabilite prin titluri executorii.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile Ordonantei Guvernului nr.
22/2002 sunt constitutionale.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate fata de prevederile
art. 16 din Constitutie, se arata ca aceasta nu poate fi retinuta. Asa cum s-a
aratat si in Decizia Curtii Constitutionale nr. 161/2003, Ordonanta Guvernului
nr. 22/2002 instituie, in materia executarii creantelor fata de institutiile
publice, un regim derogatoriu de la dreptul comun. Astfel, instituirea unor
limite in executarea silita a sumelor datorate de institutiile publice in baza
unor titluri executorii nu constituie o discriminare a creditorului in favoarea
statului, ci reprezinta o masura de protectie de interes general, menita sa
previna lipsirea unei institutii publice de resursele sale financiare destinate
acoperirii altor cheltuieli decat cele stabilite prin titlul executoriu.
Dispozitiile de lege criticate sunt in deplina concordanta si cu
prevederile art. 44 alin. (1) din Constitutie. Articolul 2 din Ordonanta
Guvernului nr. 22/2002, care prevede obligatia ordonatorilor de credite de a
lua toate masurile ce se impun pentru a asigura, in bugetele proprii si ale institutiilor
subordonate, creditele bugetare necesare efectuarii platii sumelor stabilite
prin titluri executorii, nu numai ca nu impiedica executarea silita a
obligatiilor de plata ale institutiilor publice, ci, dimpotriva, fac posibila
aceasta executare. Mai mult, art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie
consacra dreptul legiuitorului de a stabili continutul si limitele dreptului de
proprietate si al creantelor asupra statului, ceea ce dispozitiile de lege
criticate pun in practica.
In final, sunt invocate si deciziile nr. 244/2003 si nr. 444/2003, prin
care Curtea Constitutionala a retinut ca dispozitiile de lege criticate, desi
afecteaza celeritatea procedurii, nu contravin Legii fundamentale, care,
garantand creantele asupra statului, nu precizeaza ca aceasta presupune
executarea lor de indata. Urmarind gasirea resurselor necesare pentru
executarea obligatiilor, acestea nu fac decat, dimpotriva, sa dea expresie
obligatiei constitutionale a garantarii creantelor asupra statului.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile
partilor, concluziile procurorului si dispozitiile de lege criticate, raportate
la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile
Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale
institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, aprobata
cu modificari prin Legea nr. 288/2002, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 344 din 23 mai 2002. Aceste dispozitii au urmatorul
continut:
"Art. 1. - Executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice
in temeiul titlurilor executorii se realizeaza din sumele aprobate prin
bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de
plata respectiva.
Art. 2. - Ordonatorii principali de credite bugetare au obligatia sa
dispuna toate masurile ce se impun, inclusiv virari de credite bugetare, in
conditiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale institutiilor
din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea platii sumelor
stabilite prin titluri executorii.
Art. 3. - In procesul executarii silite a sumelor datorate de catre
institutiile publice in baza unor titluri executorii trezoreria statului poate
efectua numai operatiuni privind plati dispuse de catre ordonatorii de credite,
in limita creditelor bugetare si a destinatiilor aprobate potrivit legii.
Art. 4. - Persoanele care efectueaza operatiuni de plati prin trezoreria
statului, cu incalcarea prevederilor prezentei ordonante, sunt pedepsite
potrivit legii."
Autorii sustin ca prevederile legale mentionate incalca dispozitiile art.
16 alin. (2) si ale art. 41 alin. (1) si (2) teza intai din Constitutie,
acestea din urma devenind, in urma revizuirii si republicarii Legii
fundamentale, art. 44 alin. (1) si (2) teza intai. Prevederile constitutionale
invocate au urmatorul cuprins:
- Art. 16 alin. (2): "(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 44 alin. (1) si (2) teza intai: "(1) Dreptul de proprietate,
precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele
acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege,
indiferent de titular. (...)".
De asemenea, autorii exceptiei invoca si incalcarea dispozitiilor art. 6
paragraful 1 prima fraza din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, al caror continut este urmatorul: "Orice
persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un
termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala,
instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si
obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii
in materie penala indreptate impotriva sa. (...)".
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala retine
urmatoarele:
Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 a mai fost supusa controlului Curtii
Constitutionale, care, prin numeroase decizii, de exemplu: deciziile nr. 48 din
12 februarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
151 din 20 februarie 2004, nr. 255 din 17 iunie 2003, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 455 din 26 iunie 2003, nr. 326 din 26
noiembrie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 156
din 11 martie 2003, si nr. 202 din 4 iulie 2002, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 805 din 6 noiembrie 2002, a statuat ca dispozitiile
acestui act normativ sunt in concordanta cu prevederile constitutionale si
internationale invocate ca fiind incalcate si in prezenta cauza.
Astfel, Curtea a constatat ca "ordonanta a carei constitutionalitate
este contestata are o evidenta finalitate de protectie a patrimoniului
institutiilor publice, ca o premisa indispensabila a derularii in conditii
optime a activitatii acestora si, prin aceasta, a indeplinirii atributiilor ce
le revin ca parte integranta a mecanismului statului. Curtea retine ca ar fi
disproportionat si inechitabil a recunoaste creditorilor institutiilor publice
dreptul de a-si valorifica creantele impotriva acestora in conditiile dreptului
comun, cu consecinta perturbarii grave a activitatii care constituie insasi
ratiunea de a fi a unor asemenea institutii".
In jurisprudenta sa constanta, Curtea a retinut, de asemenea, ca prin
dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 22/2002 au fost reglementate conditiile
in care se realizeaza executarea obligatiilor de plata ale institutiilor
publice, stabilite prin titluri executorii, cu respectarea principiilor
prevazute in Constitutie si in Legea nr. 500/2002 privind finantele publice.
Astfel, in deplina concordanta cu art. 137 alin. (1) din Constitutie, potrivit
caruia "Formarea, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor
financiare ale [...] institutiilor publice sunt reglementate prin lege",
Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, a stabilit reguli cu caracter
general privind utilizarea de catre institutiile publice a sumelor alocate de
la bugetul de stat, in vederea acoperirii cheltuielilor impuse de functionarea
acestora. Desi prin dispozitiile legale criticate se instituie anumite limite
ale executarii, in sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricaror resurse
banesti ale institutiilor publice, ci numai asupra celor alocate de la buget in
acest scop, aceasta nu impiedica executarea silita a obligatiilor de plata ale
institutiilor publice, de vreme ce, potrivit art. 2 din Ordonanta Guvernului
nr. 22/2002, este instituita obligatia pentru ordonatorii de credite de a lua "toate
masurile ce se impun, inclusiv virari de credite bugetare, [...] pentru
efectuarea platii sumelor stabilite prin titluri executorii". In acest
context, dispozitiile legale criticate nu pot fi considerate ca instituind o
discriminare a creditorului in favoarea statului, ci ca o norma de protectie de
interes general, fiind de neconceput ca pe calea executarii silite a unui titlu
executoriu sa se ajunga la lipsirea unei institutii publice de resursele
financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decat cele stabilite prin
titlul executoriu. De altfel, o asemenea masura de protectie a debitorului nu
este singulara in legislatia executionala, fiind amintite in acest sens
prevederile art. 406 din Codul de procedura civila, prin care se prevede
exceptarea de la urmarirea silita a unor bunuri ale debitorului si ale familiei
acestuia.
Curtea a statuat, totodata, ca instituirea anumitor restrictii, impuse de
ratiuni evidente, in valorificarea dreptului creditorului nu inseamna negarea
posibilitatii acestuia de a si-l realiza, tot asa cum instituirea unor termene
pentru introducerea unei actiuni sau pentru exercitarea cailor de atac nu
semnifica restrangerea accesului liber la justitie. Atata vreme cat prevederile
art. 44 alin. (1) din Constitutie, prin care se garanteaza creantele asupra
statului, nu precizeaza ca aceasta presupune executarea lor de indata,
conditiile instituite in aceasta materie prin ordonanta, chiar daca afecteaza
celeritatea procedurii, nu contravin Constitutiei, ci, urmarind gasirea resurselor
necesare pentru executarea obligatiilor, cu respectarea exigentelor impuse de
constituirea si executarea bugetului, nu fac decat sa dea expresie obligatiei
constitutionale a garantarii obligatiilor asupra statului.
Referitor la criticile de neconstitutionalitate privind lipsa unui termen
legal inauntrul caruia ordonatorii principali de credite sa fie obligati sa-si
indeplineasca atributiile prevazute de art. 2 din ordonanta, precum si a unei
sanctiuni pentru nerespectarea acestei obligatii, Curtea constata ca nici
acestea nu pot fi retinute. Aceasta deoarece, dincolo de utilitatea evidenta a
instituirii unui asemenea termen necesar pentru eficienta procedurii de
executare a obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin
titluri executorii, cat si a unor sanctiuni, acestea reprezinta omisiuni de
reglementare din partea legiuitorului ce excedeaza competentei Curtii
Constitutionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se
pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost
sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
In ceea ce priveste dificultatile create in legatura cu executarea
obligatiilor de plata ale institutiilor publice, ca si derogarea sau neconcordanta
regulilor de executare a acestor obligatii cu normele din dreptul comun, Curtea
observa ca acestea nu constituie probleme de constitutionalitate, legiuitorul
fiind in drept, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, sa
stabileasca reguli de procedura distincte pentru situatii speciale.
Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine
reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale in materie, atat solutia,
cat si considerentele din deciziile amintite isi mentin valabilitatea si in
prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei
Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale
institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, exceptie ridicata de
Veronica Danaila, Nicoleta Gabor, Liviu Vasiliu si altii in Dosarul nr.
3.965/2004 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 11 octombrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Nita