DECIZIE Nr. 528 din 11 octombrie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin.
1, art. 57 alin. 1 si ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1037 din 22 noiembrie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Nicoleta Grigorescu - procuror
Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 55 alin. 1, art. 57 alin. 1 si ale art. 60 alin. 1 din Codul
de procedura penala, exceptie ridicata de Mircea Popa in Dosarul nr. 6.995/2004
al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 29 septembrie 2005 si au
fost consemnate in incheierea din acea data, cand Curtea a amanat pronuntarea
pentru data de 4 octombrie 2005, pentru a se depune concluzii scrise. La data
de 4 octombrie 2005, avand in vedere imposibilitatea constituirii legale a
completului de judecata, Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 11
octombrie 2005.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 4 aprilie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 6.995/2004,
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55
alin. 1, art. 57 alin. 1 si ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedura penala.
Exceptia a fost ridicata de Mircea Popa intr-o cauza ce are ca obiect
solutionarea unei cereri de stramutare.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile de lege criticate incalca principiul egalitatii cetatenilor in
fata legii, deoarece acest principiu constitutional "vine in contradictie
cu caracterul secret al informatiilor solicitate spre lamurirea instantei de
judecata, intrucat instanta poate proceda discretionar si discriminator fata de
interesele uneia din parti, de vreme ce informatiile respective nu sunt
dezvaluite acesteia". De asemenea, sunt incalcate si principiul liberului
acces la justitie, si dreptul la un proces echitabil prin pronuntarea hotararii
ce solutioneaza cererea de stramutare pe baza unor informatii secrete.
"Procesul nu poate fi echitabil, in masura in care partile nu au
posibilitatea efectiva, reala de a cunoaste toate probele si aspectele de fapt
pe baza carora instanta de judecata isi formeaza convingerea." Astfel, dreptul
la aparare, "care presupune in mod esential cunoasterea tuturor
elementelor care vor fi avute in vedere de catre instanta de judecata in
pronuntarea hotararii, este violat flagrant prin impunerea caracterului secret
al unora din elementele luate in considerare la deliberare".
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala apreciaza ca exceptia
de neconstitutionalitate este neintemeiata. Dispozitiile legale privitoare la
procedura de informare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in vederea solutionarii
cererii de stramutare a judecarii cauzei penale, nu numai ca nu aduc atingere
dreptului la aparare sau dreptului partii la un proces echitabil, dar sunt
destinate sa asigure conditiile pentru exercitarea deplina a acestor drepturi,
permitand instantei lamurirea asupra motivelor si temeiniciei cererii de
stramutare. Informatiile obtinute in cadrul acestei proceduri nu privesc
solutionarea in fond a procesului penal, astfel incat faptul ca nu sunt
accesibile partilor nu este de natura sa aduca atingere drepturilor invocate de
autorul exceptiei de neconstitutionalitate. Mai mult, stramutarea este o
procedura speciala, de stabilire a competentei teritoriale a instantei de
judecata, menita tocmai sa asigure conditiile unui proces echitabil, in care toate
partile sa dispuna de aceleasi mijloace de aparare si sa aiba posibilitatea
sa-si exercite dreptul la aparare in mod efectiv si eficient.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele
de vedere cu privire la exceptia ridicata.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In acest sens arata ca, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat
ca dispozitiile art. 55 - 61 din sectiunea a II-a, cu denumirea
"Stramutarea judecarii cauzei penale", din cap. II titlul II
"Competenta" al partii generale a Codului de procedura penala
respecta normele care definesc un proces echitabil, precum si principiul
asigurarii dreptului la aparare. De asemenea, Curtea Constitutionala a mai
statuat, in jurisprudenta sa, ca dispozitiile de lege criticate nu numai ca nu
aduc atingere dreptului la aparare sau dreptului partii la un proces echitabil,
dar sunt destinate sa asigure conditiile pentru exercitarea deplina a acestor
drepturi, permitand instantei lamurirea asupra motivelor si temeiniciei cererii
de stramutare. Informatiile obtinute in cadrul acestei proceduri nu privesc
solutionarea in fond a procesului penal, astfel incat faptul ca nu sunt
accesibile partilor nu este de natura sa aduca atingere drepturilor invocate de
autorul exceptiei de neconstitutionalitate. Stramutarea este o procedura
speciala, de stabilire a competentei teritoriale a instantei de judecata,
menita tocmai sa asigure conditiile unui proces echitabil, in care toate
partile sa dispuna de aceleasi mijloace de aparare si sa aiba posibilitatea
sa-si exercite dreptul la aparare in mod efectiv si eficient. In cadrul acestei
proceduri, exigentele art. 24 alin. (1) din Constitutie si cele ale art. 6
paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale sunt indeplinite, intrucat partile au posibilitatea sa comunice
Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in mod nemijlocit, informatii si dovezi
cu privire la imprejurarile procesului si sa isi prezinte pozitia fata de
admisibilitatea si temeinicia cererii de stramutare. In ceea ce priveste
dispozitiile art. 60 alin. 1 din Codul de procedura penala, prin Decizia nr.
82/2001 Curtea Constitutionala a statuat ca principiul constitutional al
liberului acces la justitie, prevazut la art. 21, nu are semnificatia ca acest
drept trebuie asigurat la toate structurile judecatoresti - judecatorii,
tribunale, curti de apel, Inalta Curte de Casatie si Justitie - si in privinta
tuturor cailor de atac prevazute de lege. In aceste conditii, prin lege pot fi
instituite reguli deosebite in considerarea unor situatii diferite. In consecinta,
este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili regula potrivit careia
hotararea de stramutare nu este supusa nici unei cai de atac, deoarece prin
aceasta instanta nu se pronunta asupra fondului, iar exercitarea unor cai de
atac ar prelungi nejustificat judecarea definitiva a cauzelor.
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata. In acest sens, facand referire la jurisprudenta Curtii
Constitutionale, arata ca stramutarea nu este o procedura de solutionare in
fond a procesului, ci constituie o procedura speciala, de stabilire a
competentei teritoriale a instantei de judecata, menita tocmai sa asigure
desfasurarea normala a procesului, fiind pe deplin respectate conditiile unui
proces echitabil. De asemenea, faptul ca admiterea sau respingerea cererii de
stramutare se dispune de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, fara
aratarea motivelor, contribuie la indeplinirea solutionarii cauzei deduse
judecatii intr-un termen rezonabil. In realitate, faptele asupra carora este
chemata sa se pronunte instanta competenta sa judece cererea de stramutare nu
tin de pricina insasi, ci de asigurarea conditiilor pe care le implica normele
procedurale, respectiv nepartinirea si obiectivitatea in solutionarea cauzei, conditii
care vizeaza toate partile in proces, indiferent de calitatea lor procesuala.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55
alin. 1, art. 57 alin. 1 si ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedura penala
fata de prevederile art. 24 alin. (1) din Constitutie, arata, facand referire
la Decizia Curtii Constitutionale nr. 92/1996, ca dreptul la aparare nu este
incalcat, intrucat acesta se realizeaza cu prilejul judecarii pe fond a cauzei
si al solutionarii cailor de atac. Mai mult, art. 59 alin. 2 din Codul de
procedura penala prevede ca, atunci "cand partile se infatiseaza, se
asculta si concluziile acestora". In consecinta, de vreme ce nu se judeca
fondul cauzei, nu se poate sustine ca interesele justitiabililor ar fi prejudiciate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile
partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2,
3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
55 alin. 1, art. 57 alin. 1 si ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedura
penala. Textele de lege criticate au urmatorul continut:
- Art. 55 alin. 1: "Curtea Suprema de Justitie stramuta judecarea unei
cauze de la instanta competenta la o alta instanta egala in grad, in cazul in
care, apreciind temeinicia motivelor de stramutare, considera ca prin aceasta
se asigura desfasurarea normala a procesului.";
- Art. 57 alin. 1: "Presedintele Curtii Supreme de Justitie cere,
pentru lamurirea instantei, informatii de la presedintele instantei ierarhic
superioare celei la care se afla cauza a carei stramutare se cere,
comunicandu-i totodata termenul fixat pentru judecarea cererii de
stramutare.";
- Art. 60 alin. 1: "Curtea Suprema de Justitie dispune, fara aratarea
motivelor, admiterea sau respingerea cererii."
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale autorul
exceptiei invoca incalcarea prevederilor art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) si
(2), art. 21 alin. (2) si (3), art. 24, art. 53 si ale art. 124 din
Constitutie, care au urmatorul continut:
- Art. 1 alin. (5): "In Romania, respectarea Constitutiei, a
suprematiei sale si a legilor este obligatorie.";
- Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si
a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21 alin. (2) si (3): "(2) Nici o lege nu poate ingradi
exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate
democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertatii.";
- Art. 124: "(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
(2) Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.
(3) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prin
Decizia nr. 237 din 5 iunie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 539 din 28 iulie 2003, a retinut ca dispozitiile art. 55 - 61 din
sectiunea a II-a, cu denumirea "Stramutarea judecarii cauzei penale",
din cap. II titlul II (Competenta) al partii generale a Codului de procedura
penala respecta normele care definesc un proces echitabil, precum si principiul
asigurarii dreptului la aparare. In acest sens, Curtea a observat ca
stramutarea nu este o procedura de solutionare in fond a procesului, ci
constituie o procedura speciala, de stabilire a competentei teritoriale a
instantei de judecata, menita tocmai sa asigure conditiile unui proces
echitabil, in care partile sa dispuna de aceleasi mijloace de aparare si sa
aiba posibilitatea sa isi exercite dreptul la aparare in mod efectiv si
eficient. In cadrul acestei proceduri, exigentele art. 24 alin. (1) din
Constitutie sunt indeplinite, intrucat partile au posibilitatea sa comunice
Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in mod nemijlocit, informatii si dovezi
cu privire la imprejurarile procesului si sa isi prezinte pozitia fata de
admisibilitatea si temeinicia cererii de stramutare. De asemenea, prin Decizia
nr. 156 din 30 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 322 din 14 aprilie 2004, avand ca obiect exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 57 alin. 1 si art. 60 alin. 1 din Codul de procedura
penala, Curtea a statuat ca dispozitiile legale privitoare la procedura de
informare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in vederea solutionarii
cererii de stramutare a judecarii cauzei penale, nu numai ca nu aduc atingere
dreptului la aparare sau dreptului inculpatului la un proces echitabil, dar
sunt destinate sa asigure conditiile pentru exercitarea deplina a acestor
drepturi, permitand instantei lamurirea asupra motivelor si temeiniciei cererii
de stramutare. Informatiile obtinute in cadrul acestei proceduri nu privesc
solutionarea in fond a procesului penal, astfel incat faptul ca nu sunt
accesibile partilor nu este de natura sa aduca atingere drepturilor invocate de
autorul exceptiei de neconstitutionalitate.
Solutia adoptata si considerentele deciziilor citate sunt valabile si in
prezenta cauza, intrucat nu au aparut elemente noi de natura sa determine
reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.
In ceea ce priveste pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 53 din
Constitutie, Curtea retine ca acestea sunt aplicabile numai in ipoteza in care
exista o restrangere a exercitarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale
cetatenilor, restrangere care, astfel cum s-a aratat anterior, nu s-a
constatat.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. 1,
art. 57 alin. 1 si ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie
ridicata de Mircea Popa in Dosarul nr. 6.995/2004 al Inaltei Curti de Casatie
si Justitie - Sectia penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 11 octombrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu