DECIZIE Nr.
525 din 31 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1.303 teza intai din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 479 din 17 iulie 2007
Ion Predescu -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Kozsokar Gabor -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Mihaela Senia Costinescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.303 teza întâi din Codul civil,
excepţie ridicată de Gheorghe
Bâldea şi Gabriela Bâldea în Dosarul nr. 629/221/2006 al Judecătoriei Deva.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentatul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 4 decembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 629/221/2006, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.303 teza
întâi din Codul civil, excepţie ridicată de
Gheorghe Bâldea şi Gabriela Bâldea.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că dispoziţiile criticate încalcă prevederile
constituţionale referitoare la garantarea proprietăţii private, prin aceea că
fac posibilă anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu
respectarea reglementărilor legale în vigoare, fapt ce afectează grav
securitatea circuitului civil. Mai mult, raţiunile sociale care au impus
instituirea acestei reguli au dispărut, astfel încât textul de lege a căzut în
desuetudine.
Pe de altă parte, autorul excepţiei susţine că
dispoziţiile art. 1.303 din Codul civil vin în contradicţie cu o serie de alte
prevederi din cod.
Judecătoria Deva apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile
art. 1.303 din Codul civil stabilesc condiţiile în care dreptul de proprietate
poate fi transmis în mod valabil prin intermediul instrumentului juridic
reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare şi nu sunt de natură să aducă
atingere acestui drept.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
dispoziţiile criticate dau expresie dreptului de proprietate consacrat de art.
44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, ocrotind proprietatea privată şi pe
titularul acestui drept, oferind posibilitatea părţilor din contract, precum şi
persoanelor asupra cărora acesta îşi produce efecte juridice posibilitatea de a
se adresa instanţei de judecată pentru aprecierea seriozităţii preţului din
contract.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1.303 teza întâi din Codul civil, potrivit cărora „Preţul
vânzării trebuie să fie serios şi determinat de părţi".
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 şi ale art. 136 alin.
(5) care consacră dreptul de proprietate privată, precum şi ale art. 135 alin.
(1) şi (2) privind economia României.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că dispoziţiile legale criticate consacră una dintre condiţiile
esenţiale pe care trebuie să le îndeplinească preţul, ca obiect al prestaţiei
cumpărătorului în cadrul contractului de vânzare-cumpărare, respectiv
seriozitatea preţului, care trebuie să corespundă valorii lucrului vândut. Dacă
există o disproporţie evidentă, preţul fiind derizoriu, acesta nu poate
constitui obiectul obligaţiei cumpărătorului şi deci o cauză suficientă a
obligaţiei asumate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate. Intr-un
atare context, contractul încheiat între părţi este nul absolut, cel puţin ca
vânzare-cumpărare, întrucât îi lipseşte un element esenţial asupra căruia
trebuie să se realizeze acordul de voinţă.
Pe de altă parte, seriozitatea preţului fiind o
chestiune de fapt, îndeplinirea sau neîndeplinirea acestei condiţii esenţiale a
obiectului contractului de vânzare-cumpărare este lăsată la aprecierea
instanţei sesizate cu acţiunea în anulare a contractului.
In considerarea celor arătate, apreciem excepţia de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată, dispoziţiile art. 1.303 teza întâi din
Codul civil constituind expresia prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua din
Constituţie, potrivit căruia „conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt
stabilite de lege", ca şi celor ale art. 136 alin. (5) care consacră
caracterul inviolabil al proprietăţii private, „în condiţiile legii".
Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este,
aşadar, competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor
dreptului de proprietate, în aşa fel încât interesul particular să nu vină în
coliziune cu interesele generale sau cu interesele legitime ale altor subiecte
de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea
acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constată că,
prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea
expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale
constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1.303 teza întâi din Codul civil, excepţie ridicată de
Gheorghe Bâldea şi Gabriela Bâldea în Dosarul nr. 629/221/2006 al Judecătoriei
Deva.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu