DECIZIE Nr. 523 din 11 octombrie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160^2
alin. 3 si ale art. 160^10 alin. 1 lit. b) si alin. 3 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 998 din 10 noiembrie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Marinela Minca - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 160^2 alin. 3 si ale art. 160^10 alin. 1 lit. b) si alin. 3
din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Fazekas Miklos in Dosarul
nr. 3.346/2005 al Judecatoriei Satu Mare.
La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fata de care procedura de
citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata, deoarece revocarea masurii liberarii
provizorii nu reprezinta o sanctiune pentru o noua fapta penala, ci o
consecinta a imprejurarii ca inculpatul nu a respectat conditiile prevazute de
lege. Practic, prin revocarea liberarii se ajunge la situatia initiala, nefiind
vorba de emiterea unui nou mandat de arestare preventiva, deoarece nu existenta
vinovatiei pentru o noua fapta penala determina revocarea masurii preventive,
ci schimbarea conditiilor care au fost avute in vedere la data dispunerii
liberarii provizorii.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 30 iunie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 3.346/2005,
Judecatoria Satu Mare a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate
a prevederilor art. 160^2 alin. 3 si ale art. 160^10 alin. 1 lit. b) si alin. 3
din Codul de procedura penala.
Exceptia a fost ridicata de Fazekas Miklos in dosarul cu numarul de mai
sus, avand ca obiect solutionarea unei propuneri de revocare a liberarii
provizorii sub control judiciar.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine
ca dispozitiile art. 160^2 alin. 3 din Codul de procedura penala sunt
neconstitutionale in masura in care durata liberarii provizorii sub control
judiciar nu are o limita de timp determinata si nu este supusa controlului
judecatoresc la aceleasi intervale de timp ca si masura arestarii preventive. A
interpreta textul de lege atacat in sensul ca masura liberarii provizorii sub
control judiciar dureaza pana la solutionarea definitiva a cauzei ar insemna sa
se lase lipsit de protectie dreptul la libera circulatie, deoarece obligatiile
impuse sunt chiar mai drastice decat masurile preventive prevazute de art. 145
si art. 145^1 din Codul de procedura penala, avand in vedere ca acestea din
urma sunt supuse controlului judecatoresc din 30 in 30 de zile.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 160^10 alin. 1 lit. b) din Codul de
procedura penala, autorul arata ca acestea incalca prevederile constitutionale
ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumtia de nevinovatie, deoarece, in
situatia in care invinuitul sau inculpatul savarseste o noua infractiune,
instanta sesizata cu revocarea liberarii nu are competenta de a se pronunta asupra
acesteia din urma, cu toate ca exista totusi posibilitatea ca organul de
urmarire penala sau instanta de judecata sa faca aplicarea art. 11 din Codul de
procedura penala pentru aceasta noua fapta.
Dispozitiile art. 160^10 alin. 3 din Codul de procedura penala aduc
atingere prevederilor constitutionale ale art. 23 alin. (13), deoarece ofera
instantei posibilitatea emiterii unui nou mandat de arestare preventiva pentru
simpla nerespectare a obligatiilor prevazute de art. 160^2 alin. 3 din acelasi
cod, fara ca invinuitul sau inculpatul sa fi savarsit o noua infractiune. Chiar
si in varianta comiterii unei noi fapte penale este posibil ca aceasta din urma
sa nu indeplineasca conditiile si cazurile prevazute de art. 148 din Codul de
procedura penala, ajungandu-se astfel la situatia emiterii unui mandat de
arestare in lipsa unei fapte penale.
Judecatoria Satu Mare opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, deoarece masura liberarii provizorii sub control judiciar nu face
parte din categoria masurilor preventive enumerate de art. 136 alin. 1 din
Codul de procedura penala si, spre deosebire de masura arestarii preventive,
invinuitul sau inculpatul nu este privat de libertate.
De asemenea, dispozitiile art. 160^10 alin. 1 lit. b) din Codul de
procedura penala nu incalca prezumtia de nevinovatie, deoarece instanta are
posibilitatea revocarii liberarii provizorii doar cand exista probe ca
invinuitul cu rea-credinta nu isi indeplineste obligatiile ce ii revin.
Nici alin. 3 al art. 160^10 din Codul de procedura penala nu contravine
art. 23 alin. (13) din Constitutie, deoarece reglementeaza, in situatia
nerespectarii obligatiilor impuse de art. 160^2 alin. 3 si art. 160^4 alin. 2
din acelasi cod, posibilitatea revenirii la masura arestarii preventive, care a
fost inlocuita la cerere cu liberarea provizorie, revenire care vizeaza insa
infractiunea pentru care s-a emis initial mandatul de privare de libertate, si
nu noua fapta comisa.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a
fost comunicata presedintilor celor doua Camere al Parlamentului, Guvernului si
Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei
de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
deoarece, daca in cazul privarii de libertate constituantul roman a dorit sa
impuna cat mai riguros in Legea fundamentala conditiile in care se poate
dispune, pentru alte masuri luate de organul judiciar in cursul procesului
penal a lasat la aprecierea legiuitorului reglementarea modului si a
conditiilor prin care acestea se pot dispune, cata vreme sunt respectate
cerintele art. 53 din Constitutie. Prin urmare, reglementarea diferita in Codul
de procedura penala a conditiilor de arestare preventiva, fata de cea
referitoare la liberarea provizorie, nu reprezinta o incalcare a prevederilor
constitutionale, intrucat si masurile sunt diferite.
De asemenea, revocarea masurii liberarii provizorii pentru savarsirea unei
noi infractiuni nu reprezinta o sanctionare a faptuitorului pentru noua fapta
penala comisa, ci o simpla constatare ca persoana care initial fusese arestata
preventiv si ulterior liberata provizoriu nu a indeplinit conditiile in baza
carora fusese dispusa liberarea. Prin emiterea unui nou mandat de arestare se
revine practic la situatia anterioara dispunerii liberarii si nu se poate pune
in discutie emiterea unui mandat privativ de libertate pentru noua infractiune.
In sfarsit, prevederile art. 160^10 alin. 3 din Codul de procedura penala
nu ridica problema dispunerii unui mandat de arestare in afara cadrului
procesual penal.
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, deoarece dreptul constitutional al persoanei arestate preventiv
de a cere punerea sa in libertate provizorie sub control judiciar sau pe
cautiune nu se poate realiza decat in conditiile prevazute de Codul de
procedura penala. Restrangerea exercitiului drepturilor constitutionale
mentionate se face in baza prevederilor art. 53, care impun necesitatea
asigurarii desfasurarii instructiei penale.
Nu se poate sustine ca prevederile art. 160^10 alin. 1 lit. b) din Codul de
procedura penala incalca prezumtia de nevinovatie, deoarece nu existenta vinovatiei
inculpatului pentru savarsirea unei noi infractiuni determina revocarea
liberarii, ci schimbarea conditiilor care au fost avute in vedere la data
dispunerii ei, situatie de natura sa justifice temerea ca, datorita
comportamentului infractional, acesta ar putea comite si alte fapte penale.
Astfel, revocarea liberarii provizorii nu reprezinta o prejudecare a cauzei si
nu aduce atingere art. 23 alin. (11) din Constitutie.
De asemenea, asa cum orice persoana arestata are dreptul constitutional de
a cere punerea in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune,
tot asa si neindeplinirea conditiilor legale impuse de Codul de procedura
penala justifica revocarea masurii liberarii.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia
de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
160^2 alin. 3 si ale art. 160^10 alin. 1 lit. b) si alin. 3 din Codul de
procedura penala, cu urmatorul continut:
Art. 160^2 alin. 3 - Conditiile liberarii:
"Organul judiciar dispune ca, pe timpul liberarii provizorii,
inculpatul sa respecte una sau mai multe din urmatoarele obligatii:
a) sa nu depaseasca limita teritoriala fixata decat in conditiile stabilite
de organul judiciar;
b) sa comunice organului judiciar orice schimbare de domiciliu sau
resedinta;
c) sa nu mearga in locuri anume stabilite;
d) sa se prezinte la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la instanta
de judecata ori de cate ori este chemat;
e) sa nu intre in legatura cu anumite persoane determinate;
f) sa nu conduca nici un autovehicul sau anumite autovehicule;
g) sa nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la
savarsirea faptei."
Art. 160^10 alin. 1 lit. b) si alin. 3 - Revocarea liberarii:
"Liberarea provizorie poate fi revocata daca: [...]
b) invinuitul sau inculpatul nu indeplineste, cu rea-credinta, obligatiile
ce-i revin potrivit art. 160^2 alin. 3 si art. 160^4 alin. 2 sau incearca sa
zadarniceasca aflarea adevarului ori savarseste din nou, cu intentie, o
infractiune pentru care este urmarit sau judecat. [...]
In caz de revocare a liberarii provizorii, instanta dispune arestarea
preventiva a invinuitului sau inculpatului si emite un nou mandat de
arestare."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile
legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 23 referitoare
la Libertatea individuala, ale art. 25 referitoare la Libera circulatie, precum
si ale art. 53 referitoare la Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al
unor libertati.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca nu poate fi
primita sustinerea autorului exceptiei, in sensul ca pe calea masurii liberarii
provizorii se ajunge sa i se restranga libertatea individuala, dreptul sau la
libera circulatie si alte drepturi, caci masura liberarii provizorii prevazute
de art. 160^1 si urmatoarele din Codul de procedura penala nu este o masura
restrictiva de drepturi, ci, dimpotriva, o masura prin care inculpatul arestat
preventiv este pus in libertate, in conditiile legii.
Astfel, conditiile liberarii prevazute de art. 160^2 alin. 3 din Codul de
procedura penala, care formeaza obiectul exceptiei, nu instituie o stare de
restrangere a libertatii inculpatului, suplimentara in raport cu starea
rezultata din arestarea preventiva a acestuia, ci instituie, la cererea
acestuia, o alternativa restrictiva, evident mai usoara, indispensabila bunei
desfasurari a procesului penal. Restrangerea, in formele prevazute de textul de
lege amintit, are, asadar, caracterul unei obligatii asumate de inculpat in
schimbul liberarii sale, iar nu al unei masuri de constrangere impuse de stat
impotriva vointei acestuia.
In ceea ce priveste critica referitoare la prevederile art. 160^10 alin. 1
lit. b) si alin. 3 din Codul de procedura penala, Curtea constata ca asupra
constitutionalitatii acestora s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 40 din 16
martie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 216 din
17 mai 1999, prilej cu care a statuat ca acestea sunt constitutionale. Astfel,
posibilitatea organului de urmarire penala sau, dupa caz, a instantei de
judecata de a revoca masura liberarii provizorii se interpreteaza in legatura
cu dispozitiile art. 160^2 alin. 2 si ale art. 160^4 alin. 3, care prevad,
printre altele, ca liberarea provizorie nu se acorda in cazul in care exista
date ce justifica temerea ca inculpatul va savarsi o alta infractiune ori va
incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau
experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de proba. Pe cale de
consecinta este firesc ca aceasta conditie negativa, prevazuta de lege pentru
acordarea liberarii provizorii a inculpatului arestat preventiv, sa fie ceruta,
deopotriva, si pentru mentinerea ei. Cu alte cuvinte, daca prin neindeplinirea
ei se impiedica acordarea liberarii provizorii sub control judiciar sau pe
cautiune, existenta ulterioara a acesteia in comportamentul inculpatului
liberat provizoriu justifica revocarea masurii.
Potrivit art. 148 lit. d) din Codul de procedura penala, masura arestarii
inculpatului poate fi luata daca "sunt date suficiente ca inculpatul a
incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea vreunui martor
sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin
alte asemenea fapte", iar conform lit. e) a aceluiasi articol, daca
"inculpatul a comis din nou o infractiune ori din datele existente rezulta
necesitatea impiedicarii savarsirii unei alte infractiuni". Aceste
conditii legale de arestare a inculpatului corespund cazurilor de revocare a
liberarii provizorii din textul atacat, fiind totodata o aplicare a
dispozitiilor art. 23 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora arestarea unei
persoane este permisa numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege. Prin
urmare, este firesc ca o identitate cauzala sa produca efecte identice.
Invocarea principiului constitutional al prezumtiei de nevinovatie nu are
nici o legatura cu prevederile legale criticate. Potrivit art. 23 alin. (11)
din Constitutie, "Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti
de condamnare, persoana este considerata nevinovata." Nu insa existenta
vinovatiei inculpatului pentru savarsirea unei noi infractiuni determina
revocarea masurii preventive, ci schimbarea conditiilor care au fost avute in
vedere la data dispunerii liberarii provizorii, situatie de natura sa justifice
temerea ca, datorita comportamentului infractional, acesta ar putea comite si
alte fapte penale.
Deoarece pana in prezent nu au intervenit elemente noi care sa determine
schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, considerentele deciziei mai
sus amintite isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.
In sfarsit, Curtea constata ca prevederile art. 25 din Legea fundamentala,
referitoare la Libera circulatie, nu au incidenta in cauza.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160^2 alin.
3 si ale art. 160^10 alin. 1 lit. b) si alin. 3 din Codul de procedura penala,
exceptie ridicata de Fazekas Miklos in Dosarul nr. 3.346/2005 al Judecatoriei
Satu Mare.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 11 octombrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru