DECIZIE Nr.
522 din 31 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 461 din 9 iulie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie
ridicată de Mihai Pârv în Dosarul nr. 1.004/210/2006 al Judecătoriei Chişineu
Criş.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei,
lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Magistratul-asistent referă cu privire la cererea de
amânare a judecăţii în vederea angajării unui apărător, formulată de partea
Zsolt Czaran.
Partea prezentă lasă la aprecierea Curţii
Constituţionale amânarea judecării cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
cererii de amânare.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a
judecării cauzei, formulată de partea Zsolt Czaran.
Cauza fiind în stare de
judecată, partea prezentă solicită admiterea excepţiei pentru aceleaşi motive
pe care Ie-a invocat în faţa instanţei de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca inadmisibilă, întrucât neconstituţionalitatea
textului de lege criticat este dedusă din interpretarea şi aplicarea legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 decembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.004/210/2006, Judecătoria Chişineu Criş a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 din
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de
Mihai Pârv într-un proces civil având ca obiect obligaţia de a face.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 14 din Legea nr. 10/2001
contravine principiului constituţional al ne retroactivităţii legii, întrucât
contractul prin care Consiliul popular al comunei Sepreuş i-a concesionat un
teren a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar
la data încheierii acestui contract fostul proprietar nu revendicase terenul.
In opinia autorului excepţiei, prin reglementarea cuprinsă în textul criticat,
legiuitorul a avut în vedere doar acele situaţii în care contractele de
concesiune au fost încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/20001,
precum şi acele contracte în care preţul concesiunii nu s-a achitat integral,
renegocierea urmând a se face doar pentru tranşele rămase neachitate.
Judecătoria Chişineu Criş apreciază că ultima teză a textului de lege criticat, care prevede
„[...] cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste
contracte au fost încheiate potrivit legii", este neconstituţională,
contravenind prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. In acest sens
arată că art. 14 din Legea nr. 10/2001 ar urma să se aplice şi contractelor de
concesiune încheiate înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, dând astfel
posibilitatea noului proprietar să renegocieze clauzele contractului şi să
modifice astfel raportul juridic încheiat anterior restituirii în natură a
imobilului, care în momentul încheierii contractului de concesiune era în proprietatea altuia.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu
privire la principiul neretroactivităţii legii.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, invocând, de asemenea,
jurisprudenţa Curţii cu privire la prevederile de lege criticate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului,
susţinerile părţii prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 14
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, având următoarea redactare: „Dacă
imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege
sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locaţiune,
concesiune, locaţie de gestiune sau asociere în participatiune, noul proprietar
se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deţinătoare, cu
renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii."
Textul constituţional considerat a fi încălcat este cel
al art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că, potrivit textului de lege criticat, în cazul în care un imobil
restituit prin procedurile administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001 sau
prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locaţiune,
concesiune, locaţie de gestiune sau asociere în participatiune, noul proprietar
se subrogă în drepturile statului sau ale persoanei juridice deţinătoare, cu
renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost
încheiate potrivit legii.
Autorul excepţiei, în calitate de concesionar,
consideră că acest text contravine dispoziţiilor art. 15 alin (2) din
Constituţie, referitor la principiul neretroactivităţii legii, întrucât
prevederile criticate sunt aplicabile şi contractului de concesiune pe care l-a
încheiat cu Consiliul local al comunei Sepreuş înainte de intrarea în vigoare a
Legii nr. 10/2001. Or, la această dată, el îşi îndeplinise obligaţiile asumate
prin contractul de concesiune, respectiv edificarea unei construcţii şi plata
preţului concesiunii.
Cu privire la principiul neretroactivităţii legii,
Curtea, prin Decizia nr. 409 din 4 noiembrie 2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 27 noiembrie 2003, a statuat că, ori de câte ori o lege
nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate
efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat
înainte de intrarea în vigoare a noii legi, nu mai pot fi modificate ca urmare
a adoptării acestei legi, respectându-se suveranitatea legii anterioare. A
decide că prin dispoziţiile sale legea nouă ar putea desfiinţa sau modifica
situaţii juridice anterioare, existente ca o consecinţă a actelor normative
care nu mai sunt în vigoare, ar însemna să se încalce principiul constituţional
al neretroactivităţii legii civile. Legea nouă însă este aplicabilă de îndată
tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge
după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile
juridice formate după abrogarea legii vechi.
Raportând cele arătate cu titlu principial la norma
dedusă controlului, Curtea constată că textul de lege criticat nu conţine nicio reglementare care ar putea duce la
concluzia că ar fi aplicabil şi situaţiilor juridice anterioare intrării în
vigoare a acestei legi. Determinarea situaţiilor juridice care rămân supuse
vechii reglementări, precum şi a celor care vor fi guvernate de noua
reglementare nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci de succesiune
în timp a legilor (tempus regitactum).
Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a statuat
în mod constant că aspectele privind aplicarea şi interpretarea legii sunt de
competenţa instanţelor judecătoreşti. Aşadar, neconstituţionalitatea textului
de lege criticat este dedusă din modul de aplicare a prevederilor legale în
cauză. Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „(2)
Sunt neconstituţionale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă
dispoziţiile sau principiile Constituţiei."
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Mihai Pârv în Dosarul nr.
1.004/210/2006 al Judecătoriei Chişineu Criş.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Măria Bratu