DECIZIE Nr. 522 din 11 octombrie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282^1
alin. 1 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 993 din 9 noiembrie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedura civila, exceptie
ridicata de Felicia Baratu in Dosarul nr. 1.463/2005 al Tribunalului Bucuresti
- Sectia a IV-a civila.
La apelul nominal raspunde partea Dinu Tovaru, personal si asistat de
avocatul Steliana Serban, cu imputernicire avocatiala la dosar, lipsind
celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Avand cuvantul, aparatorul partii Dinu Tovaru solicita respingerea
exceptiei ca fiind neintemeiata, intrucat, potrivit dispozitiilor
constitutionale ale art. 126 alin. (2) si art. 129, legiuitorul este singurul
abilitat sa stabileasca regulile de desfasurare a procesului. Cu privire la
art. 16 alin. (1) din Constitutie, sustine ca dispozitiile legale criticate se
aplica tuturor celor aflati in situatiile prevazute de acestea, iar in ceea ce
priveste accesul liber la justitie, arata ca acesta nu inseamna accesul la
toate instantele judecatoresti si la toate caile de atac. Totodata sustine ca
prevederile art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedura civila nu contravin nici
dispozitiilor art. 6 si nici celor ale art. 13 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de
procedura civila, invocand jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale in
aceasta materie, si anume Decizia nr. 226/2004.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 22 iunie 2005, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a
civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedura civila. Exceptia a fost
ridicata de Felicia Baratu, recurenta intr-o cauza civila avand ca obiect
solutionarea unei cereri de obligare la lasarea in deplina proprietate si
posesie a unui imobil.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, intrucat suprima o cale
de atac, privand partile de un grad de jurisdictie, facand distinctii de ordin
valoric si punand "pe aceeasi treapta" actiunea in revendicare cu
alte cauze de o importanta mai mica. Totodata considera ca "faptul ca o
garsoniera are o valoare mai mica decat o vila, situand-o sub plafonul de 1
miliard lei, nu inseamna ca cei care isi disputa o garsoniera sa beneficieze de
doua grade de jurisdictie, iar ceilalti de trei".
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila si-a exprimat opinia in sensul
ca procedura prevazuta de lege pentru solutionarea recursului nu permite
administrarea unor probe noi, cu exceptia inscrisurilor, care pot fi depuse
pana la inchiderea dezbaterilor si, ca atare, litigiile care au ca obiect
dreptul de proprietate si pentru solutionarea carora este necesar sa se
administreze un probatoriu mai amplu, daca la instanta de fond nu s-a
administrat proba testimoniala, proba cu interogatoriu sau proba cu expertiza
de specialitate, vor fi solutionate fara administrarea acestor probe in recurs.
Astfel, considera ca in asemenea litigii se impune parcurgerea tuturor cailor
de atac prevazute de lege (apel si recurs), pentru a se asigura o aparare
eficienta a dreptului de proprietate.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
cu urmatoarea motivare:
Principiul accesului liber la justitie nu este incalcat de dispozitiile
legale criticate, ci, dimpotriva, acestea reprezinta o expresie a realizarii
drepturilor in justitie. Instituirea regulilor privind competenta si procedura
de judecata este in deplina concordanta cu art. 126 alin. (2) si art. 129 din
Constitutie. Asa cum a statuat in mod constant Curtea Constitutionala, de
exemplu prin deciziile nr. 129/1995 si nr. 38/1998, accesul liber la justitie
nu inseamna accesul la toate instantele judecatoresti si la toate caile de
atac, iar legiuitorul poate constitui, in considerarea unor situatii deosebite,
reguli speciale de procedura.
Referitor la pretinsa incalcare a art. 16 din Constitutie, considera ca
dispozitiile legale criticate nu creeaza discriminari intre cetateni in functie
de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de
opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala, criterii ale
egalitatii in drepturi prevazute atat in art. 4 alin. (2) din Constitutie, cat
si in art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale. Regimul juridic diferit instituit de legiuitor -
constand in aceea ca hotararile judecatoresti date in prima instanta in
cererile introduse pe cale principala privind pensii de intretinere, litigii al
caror obiect are o valoare de pana la 1 miliard lei inclusiv, atat in materie
civila, cat si in materie comerciala, actiunile posesorii, cele referitoare la
inregistrarile in registrele de stare civila, luarea masurilor asiguratorii,
precum si in alte cazuri prevazute de lege nu pot fi atacate cu apel, ci numai
cu recurs - este determinat de deosebirea de situatii care impune solutii
legislative diferite in vederea asigurarii celeritatii solutionarii cauzelor
aflate pe rolul instantelor. Astfel, in masura in care reglementarea se aplica
tuturor celor aflati in ipoteza normei legale, fara nici o discriminare pe
considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este intemeiata.
Cu privire la incalcarea art. 44 din Constitutie arata ca dreptul de proprietate
nu este un drept absolut, continutul si limitele acestuia fiind stabilite de
lege.
In sustinerea acestor argumente, Guvernul se refera la Decizia Curtii
Constitutionale nr. 226/2004.
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata. In acest sens arata ca dispozitiile legale criticate, care
instituie exceptii de la parcurgerea tuturor cailor de atac prevazute de lege
nu reprezinta o incalcare a principiului egalitatii, ci modalitati diferite de
parcurgere a procedurii in fata instantei, determinate de situatii obiectiv
diferite, iar principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui
tratament egal pentru situatii care nu sunt diferite, asa cum a statuat Curtea
Constitutionala prin Decizia Plenului nr. 1/1994.
In ceea ce priveste critica referitoare la incalcarea art. 21 din
Constitutie, apreciaza ca instituirea unor reguli speciale privind exercitarea
cailor de atac nu contravine principiului liberului acces la justitie, intrucat
acesta nu inseamna accesul la toate instantele judecatoresti si la toate caile
de atac. Totodata, notiunea de "proces echitabil" nu implica imperios
existenta mai multor grade de jurisdictie.
Referitor la critica de neconstitutionalitate raportata la prevederile art.
44 din Constitutie, apreciaza ca aceasta nu poate fi retinuta, intrucat
dispozitia legala criticata nu contine norme contrare prevederilor
constitutionale invocate, potrivit carora continutul si limitele dreptului de
proprietate sunt stabilite prin lege.
De asemenea, considera ca textul de lege criticat nu contravine nici
prevederilor art. 129 din Constitutie care reglementeaza folosirea cailor de
atac. Acest drept fundamental se realizeaza in conditiile legii si, prin
urmare, este in competenta exclusiva a legiuitorului de a stabili care sunt
caile de atac si in ce conditii pot fi exercitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii
Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile
partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
282^1 alin. 1 din Codul de procedura civila, dispozitii introduse prin art. I
pct. 94 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 privind modificarea
si completarea Codului de procedura civila (publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000) si modificate prin art. I
pct. 40 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 138/2000 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 609 din 14 iulie 2005), avand in prezent urmatorul continut: "Nu sunt
supuse apelului hotararile judecatoresti date in prima instanta in cererile
introduse pe cale principala privind pensii de intretinere, litigii al caror
obiect are o valoare de pana la 1 miliard lei inclusiv, atat in materie civila,
cat si in materie comerciala, actiunile posesorii, precum si cele referitoare la
inregistrarile in registrele de stare civila, luarea masurilor asiguratorii si
in alte cazuri prevazute de lege."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca dispozitiile legale
criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) si art. 21, art. 44 alin.
(1) si art. 129 din Constitutie, al caror continut este urmatorul:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzei
intr-un termen rezonabil.
(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si
gratuite.";
- Art. 44 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum si creantele
asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt
stabilite de lege.";
- Art. 129: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate
si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine ca
dispozitiile legale criticate constituie norme de procedura, care stabilesc
categoriile de hotarari judecatoresti care nu pot fi supuse apelului in cadrul
procesului civil. Conform prevederilor art. 126 alin. (2) si art. 129 din
Constitutie, competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt
prevazute numai prin lege, iar caile de atac pot fi exercitate numai in
conditiile legii si, ca atare, legiuitorul este suveran in adoptarea regulilor
de procedura, insa, evident, respectand si celelalte principii si dispozitii
constitutionale.
In ceea ce priveste pretinsa incalcare a principiului egalitatii
cetatenilor in fata legii, prevazut de art. 16 alin. (1) din Legea
fundamentala, Curtea observa ca diferentierea hotararilor care pot fi sau nu
pot fi supuse apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar
nu pe cel al averii sau al categoriei sociale, asa cum in mod eronat sustin
autorii exceptiei si, prin urmare, textul legal atacat nu instituie
discriminari pe criteriile prevazute de art. 4 din Constitutie, de natura sa aduca
atingere principiului egalitatii cetatenilor in fata legii. Regimul juridic
diferit - constand in aceea ca hotararile judecatoresti date in prima instanta
in cererile introduse pe cale principala privind pensii de intretinere, litigii
al caror obiect are o valoare de pana la 1 miliard lei inclusiv, atat in
materie civila, cat si in materie comerciala, actiunile posesorii, precum si
cele referitoare la inregistrarile in registrele de stare civila, luarea
masurilor asiguratorii si in alte cazuri prevazute de lege nu pot fi atacate cu
apel, ci numai cu recurs - este determinat de deosebirea de situatii care
impune solutii legislative diferite in vederea asigurarii celeritatii
solutionarii cauzelor aflate pe rolul instantelor.
Referitor la prevederile art. 21 din Constitutie privind accesul liber la
justitie, Curtea Constitutionala a stabilit prin Decizia Plenului nr. 1 din 8
februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69
din 16 martie 1994, ca nu se poate exclude de la exercitiul drepturilor
procesuale nici o categorie sau grup social, insa legiuitorul poate institui,
in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum
si modalitati particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel incat
accesul liber la justitie nu inseamna accesul, in toate cazurile, la toate
structurile judecatoresti si la toate caile de atac.
Totodata Curtea observa ca din dispozitiile si principiile Legii
fundamentale nu reiese obligativitatea existentei triplului grad de jurisdictie
si, de asemenea, ca reglementarile internationale in materie nu impun accesul
la totalitatea gradelor de jurisdictie sau la toate caile de atac prevazute de
legislatiile nationale, art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului
si a libertatilor fundamentale consacrand numai dreptul persoanei la un recurs
efectiv in fata unei instante nationale, deci posibilitatea de a accede la un
grad de jurisdictie. Totodata Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in
jurisprudenta sa, a statuat ca dreptul de acces la tribunale nu este absolut si
ca, fiind vorba despre un drept pe care conventia l-a recunoscut fara sa-l
defineasca in sensul restrans al cuvantului, exista posibilitatea limitarilor
implicit admise chiar in afara limitelor care circumscriu continutul oricarui
drept (Cauza "Golder impotriva Regatului Unit", 1975).
Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat cu privire la dispozitiile legale
criticate, insa inainte de modificarea acestora prin Legea nr. 219/2005, prin
Decizia nr. 226/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
507 din 7 iunie 2004, constatand ca acestea sunt constitutionale.
In ceea ce priveste pretinsa incalcare a prevederilor art. 44 din
Constitutie referitoare la garantarea si ocrotirea proprietatii private, Curtea
constata ca aceste prevederi constitutionale nu au pertinenta in cauza de fata,
care are ca obiect examinarea constitutionalitatii dispozitiilor procedurale
referitoare la hotararile judecatoresti care nu pot fi supuse apelului in cadrul
procesului civil.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282^1 alin.
1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Felicia Baratu in Dosarul
nr. 1.463/2005 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 11 octombrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean