DECIZIE Nr. 52
din 14 ianuarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282, art. 282 1 si art. 284 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 146 din 5 martie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282, art. 2821 şi
art. 284 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Victoria Surdu şi Mioara Angela Leontieş (Romaniuc) în Dosarul nr.
3.163/40/2007 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele: Prin Incheierea din 29 iunie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 3.163/40/2007, Tribunalul Botoşani
- Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru
soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 282, art. 2821 şi art. 284 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Victoria Surdu
şi Mioara Angela Leonties (Romaniuc).
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii consideră
că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 124
şi art. 129 din Constituţie. Astfel, art. 282, art. 2821 şi art.
284 din Codul de procedură civilă limitează exerciţiul
căii de atac a apelului doar la anumite situaţii, discriminând
cetăţenii care sunt implicaţi în cauze civile şi
comerciale. Această discriminare îmbracă două aspecte: pe de o
parte, nu există niciun motiv pentru a face o deosebire între cauzele
civile sau comerciale care au obiect de valoare mai mică de 100.000 lei
faţă de cele al căror obiect depăşeşte
această valoare. Cu privire la acest aspect, practica judiciară a
demonstrat în nenumărate situaţii că există cauze al
căror obiect are valoarea sub cea prevăzută de lege, dar care,
fiind extrem de complexe, ar impune un control al instanţelor superioare
de apel şi de recurs, în timp ce cauze cu un obiect de valoare mare sunt
şi foarte simple. Pe de altă parte, judecarea cu apel a anumitor
cauze face ca durata de rezolvare a acestora să crească extrem de
mult, aspect ce încalcă prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Autorităţile nu au comunicat punctele lor de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 282, art. 2821 şi art. 284 din
Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul
conţinut:
- Art. 282: „Hotărârile date în primă
instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar
hotărârile date în primă instanţă de tribunal sunt supuse
apelului la curtea de apel.
Impotriva încheierilor premergătoare nu se
poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin
ele s-a întrerupt cursul judecăţii.";
-Art. 2821: „Nu sunt supuse apelului
hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă
în cererile introduse pe cale principală privind pensii de
întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1
miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie
comercială, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la
înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor
asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege.";
- Art. 284: „Termenul de apel este de 15 zile de la
comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Termenul de apel curge chiar dacă comunicarea
hotărârii a fost făcută odată cu somaţia de executare.
Dacă o parte face apel înainte de comunicarea
hotărârii, aceasta se socoteşte comunicată la data depunerii
cererii de apel.
Pentru procuror termenul de apel curge de la
pronunţarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a
participat la judecarea cauzei, când termenul curge de la comunicarea
hotărârii.
Apelul declarat în termen suspendă executarea
hotărârii de prima instanţă, cu excepţia cazurilor anume
prevăzute de lege."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale
cuprinse în art. 124 şi art. 129 din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, de
exemplu prin Decizia nr. 226 din 18 mai 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004. Cu acel prilej, Curtea
a apreciat că acest text de lege nu conţine nicio dispoziţie
discriminatorie, „regimul juridic diferit fiind determinat de deosebirea de
situaţii care impune soluţii legislative diferite în vederea
asigurării celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe
rolul instanţelor. Aşa fiind, cu privire la încălcarea art. 16
alin. (1) din Constituţie, în măsura în care reglementarea
dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în
situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără
nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu
este întemeiată.
Pe de altă parte, Curtea a considerat că
instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu
contravine, aşa cum susţine autorul excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederilor constituţionale cuprinse în art.
21 privind accesul liber la justiţie, atât timp cât, potrivit celor
prevăzute de art. 2821 din Codul de procedură civilă,
părţilor interesate le este asigurată posibilitatea
exercitării unei căi de atac împotriva hotărârii
judecătoreşti considerate defavorabilă."
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură
să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în decizia
menţionată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de
faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 282, art. 2821 şi art. 284 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Victoria Surdu
şi Mioara Angela Leontieş (Romaniuc)în Dosarul nr. 3.163/40/2007 al
Tribunalului Botoşani - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 14 ianuarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu