DECIZIE Nr. 52*) din 30 aprilie 1996
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 214 din 10 septembrie 1996
*) Definitiva prin nerecurare.
Viorel Mihai Ciobanu - presedinte
Ioan Deleanu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Maria Bratu - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr.
47/1992, avand in vedere actele si lucrarile Dosarului nr. 38 C/1996, constata
urmatoarele:
Prin Incheierea din 2 aprilie 1996, pronuntata in Dosarul nr. 124/1994 al
Sectiei jurisdictionale a Curtii de Conturi, Curtea Constitutionala a fost
sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16, art. 31
si 32 din Legea nr. 94/1992, raportate la dispozitiile art. 139 alin. (1) si
(3) din Constitutie, de catre recurentul Scarlat Mircea.
Prin exceptie se sustine ca textele art. 16, art. 31 si art. 32 din Legea
nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi sunt
neconstitutionale, in raport cu speta dedusa judecatii, Curtea de Conturi
neavand competenta exercitarii dreptului de control asupra actelor de gestiune
cu caracter de oportunitate.
Se motiveaza exceptia, fata de art. 139 alin. (1) din Constitutie, in
sensul ca acest text de lege prevede ca Curtea de Conturi exercita controlul
asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor
financiare ale statului si ale sectorului public.
Se mai face trimitere si la prevederile art. 139 alin. (3) din Constitutie,
care prevad ca, la cererea Camerei Deputatilor sau a Senatului, Curtea de
Conturi controleaza modul de gestionare a resurselor publice si raporteaza
despre cele constatate. Astfel se trage concluzia ca, din compararea celor doua
texte de lege, Curtea de Conturi, in temeiul art. 139 alin. (1) din
Constitutie, realizeaza un control de legalitate si, numai in mod exceptional,
la cererea Camerelor Parlamentului, poate realiza un control de oportunitate,
in temeiul art. 139 alin. (3).
De asemenea, se arata ca prin art. 16, art. 31 si art. 32 din Legea nr.
94/1992 s-a acordat un plus de competenta Curtii de Conturi si colegiilor sale
jurisdictionale, ce nu a fost avut in vedere de Constituanta.
In consecinta, se apreciaza ca aceste texte sunt neconstitutionale,
controlul modului de gestionare, ca acte de oportunitate, putand intra in
competenta Curtii de Conturi numai la cererea uneia dintre Camerele
Parlamentului, in conformitate cu prevederile art. 139 alin. (3) din
Constitutie, aceasta avand in competenta numai actele prevazute la art. 139
alin. (1) din legea fundamentala.
Sectia jurisdictionala a Curtii de Conturi, prin Incheierea din 2 aprilie
1996, a luat act de exceptia ridicata si a trimis-o Curtii Constitutionale in
vederea solutionarii. Exprimandu-si opinia, Sectia jurisdictionala a Curtii de
Conturi apreciaza ca exceptia este vadit netemeinica, deoarece prevederile art.
16, art. 31 si art. 32 din Legea nr. 94/1992 nu contravin dispozitiilor art.
139 din Constitutie. In art. 139 alin. (1) din Constitutie se prevad atributii
de control si jurisdictie "asupra modului de formare, de administrare si
de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului
public". Din interpretarea termenilor de "formare, administrare si
intrebuintare" rezulta nu numai aspectul de legalitate, ci si cel de
economicitate, eficacitate si eficienta, care includ si oportunitatea. Cat
priveste prevederile art. 139 alin. (3) din Constitutie, unde se dispune ca, la
cererea Camerei Deputatilor sau a Senatului, Curtea de Conturi controleaza
modul de gestionare a resurselor publice, aceste dispozitii nu numai ca nu
limiteaza atributiile de control si jurisdictie ale Curtii de Conturi, ci,
dimpotriva, le intareste.
Se mai arata ca prin art. 139 alin. (3) din Constitutie se ofera
posibilitatea unor controale suplimentare si extinse privind acte si operatiuni
de gestiune care intereseaza in mod deosebit si societatea, asupra carora a
fost declansat si un control parlamentar.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
dispozitiile art. 16, art. 31 si 32 din Legea nr. 94/1992, raportate la
prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16, art. 31 si 32 din
Legea nr. 94/1992 a fost ridicata de recurentul Scarlat Mircea in Dosarul nr.
124/1994 al Sectiei jurisdictionale a Curtii de Conturi.
In legatura cu problema investirii Curtii Constitutionale, plenul acesteia,
prin Decizia Plenului nr. II din 15 februarie 1995, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 47 din 13 martie 1995, a statuat ca, in
temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, exceptiile privind
neconstitutionalitatea legilor si ordonantelor se pot ridica numai in fata
instantelor judecatoresti stabilite de Legea nr. 92/1992 si de Legea nr.
54/1993, in baza art. 125 alin. (1) din Constitutie.
Prin aceasta decizie Curtea a retinut in esenta urmatoarele:
In aplicarea prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie, art. 23 din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale se
refera, de asemenea, in mod expres, la exceptiile ridicate in fata instantelor
judecatoresti privind neconstitutionalitatea legilor si ordonantelor, stabilind
conditiile in care Curtea poate fi sesizata. Astfel, la alin. (4) al art. 23 se
prevede ca "Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de instanta in
fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate printr-o
incheiere". Faptul ca acest alineat se refera numai la instanta nu poate
duce la concluzia ca se are in vedere orice organ de jurisdictie, deoarece art.
23 trebuie interpretat sistematic si din moment ce in alin. (1) al acestuia, in
concordanta cu art. 144 lit. c) din Constitutie, se arata despre care instante
este vorba, din motive de redactare, in alineatele urmatoare [(2), (4), (5) si
(6)], nu mai era necesar sa fie circumstantiate.
Pentru a stabili care sunt instantele judecatoresti, raportarea se face in
primul rand la Constitutie, care, in art. 125 alin. (1), dispune ca
"Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte
instante judecatoresti stabilite de lege". Legea nr. 92/1992 pentru
organizarea judecatoreasca prevede la art. 10 ca "Instantele judecatoresti
sunt: a) judecatoriile; b) tribunalele; c) curtile de apel; d) Curtea Suprema
de Justitie". La acestea se pot adauga instantele militare organizate in
temeiul art. 11 din Legea nr. 92/1992 si cele prin Legea nr. 54/1993, in:
tribunale militare, tribunalul militar teritorial, Curtea Militara de Apel.
Asa fiind, sesizarea Curtii Constitutionale cu o exceptie de
neconstitutionalitate nu poate fi facuta, in mod legal, decat de una dintre
instantele judecatoresti enumerate de lege. In acelasi sens a interpretat
Curtea Constitutionala notiunea de instante judecatoresti si in cazurile in
care s-a pronuntat cu privire la respectarea accesului liber la justitie; or nu
este de acceptat ca aceleiasi notiuni sa i se dea interpretari diferite.
Textul constitutional se refera la instante judecatoresti, care sunt expres
si limitativ stabilite de lege, nefiind posibil ca sfera lor sa fie extinsa
prin analogie. Faptul ca instantele Curtii de Conturi nu sunt instante
judecatoresti rezulta si din imprejurarea ca art. 139 din Constitutie, care se
refera la Curtea de Conturi, nu este inscris in capitolul VI al titlului
"Autoritatea judecatoreasca". Pe de alta parte, aceste instante nu
infaptuiesc justitia, deoarece art. 139 alin. (1) prevede doar ca "in
conditiile legii, Curtea de Conturi exercita si atributii
jurisdictionale".
Cu referire la instantele Curtii de Conturi, este de necontestat ca
impotriva hotararilor lor se poate exercita, dupa epuizarea cailor
administrativ-jurisdictionale, recursul la Sectia de contencios administrativ a
Curtii Supreme de Justitie, in temeiul art. 4 din Legea nr. 29/1990, unde se
poate invoca exceptia de neconstitutionalitate. Imprejurarea ca exceptia poate
fi invocata numai in fata instantei judecatoresti si deci judecatorul financiar
ar fi obligat sa solutioneze pe fond litigiul, fara rezolvarea in prealabil a
constitutionalitatii legii ce urmeaza sa o aplice, nu este specifica numai
cazurilor in care cauzele sunt de competenta altor organe de jurisdictie,
deoarece si instantele judecatoresti, cu exceptia Curtii Supreme de Justitie,
pot proceda la solutionarea fondului, in conditiile in care legea lasa la
latitudinea lor suspendarea judecatii [art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
si art. 32 din Legea nr. 56/1993]. De aceea art. 26 alin. (1) si (2) din Legea
nr. 47/1992 ingaduie rejudecarea proceselor, daca s-a stabilit, prin decizia
definitiva a Curtii Constitutionale, neconstitutionalitatea unei legi sau
ordonante.
Este de mentionat ca Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. II din 15
februarie 1995 s-a pronuntat in temeiul art. 26 alin. 2 din Regulamentul de
organizare si functionare a Curtii Constitutionale, care prevede ca
interpretarea data de plen, cu votul majoritatii judecatorilor, este
obligatorie pentru completul de judecata. In sensul acestei decizii, respectiv
ca instantele Curtii de Conturi nu pot sesiza Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 21
din 20 februarie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 55 din 23 martie 1995, si prin deciziile nr. 46 din 2 mai 1995 si nr. 14
din 13 februarie 1996, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
70 din 8 aprilie 1996.
Intrucat de la data acestei decizii nu au intervenit elemente care sa
justifice o eventuala schimbare a practicii jurisdictionale a Curtii, urmeaza
ca exceptia de fata sa fie respinsa ca vadit nefondata, Curtea Constitutionala
nefiind legal sesizata.
Pentru motivele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit A. c), art. 23 alin. (2), art. 24
alin. (2) si art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 16, art. 31 si 32 din Legea nr. 94/1992, invocata de
recurentul Scarlat Mircea in Dosarul nr. 124/1994 al Sectiei jurisdictionale a
Curtii de Conturi, Curtea Constitutionala nefiind legal sesizata.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata la data de 30 aprilie 1996.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu
Magistrat-asistent,
Maria Bratu