DECIZIE Nr.
519 din 8 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19, 21, 23, 24 si 34 din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 403 din 29 mai 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă
- procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19, 21, 23, 24 şi 34 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Andrei Staicu în Dosarul nr.
14.249/325/2007 al Judecătoriei Timişoara.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
273D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată
de Societatea Comercială „Tim Relanco Impex" - SRL din Timişoara în
Dosarul nr. 11.148/325/2007 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor,
având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor ridicate.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 273D/2008 la Dosarul nr.
268D/2008, care este primul înregistrat.
Având cuvântul pe fond, reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, apreciind că prevederile legale
criticate nu încalcă niciunul dintre textele constituţionale invocate în
susţinerea acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 29 ianuarie 2008 şi 13 februarie
2008, pronunţate în dosarele nr. 14.249/325/2007 şi nr. 11.148/325/2007, Judecătoria
Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art.19, 21, 23, 24 şi 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, excepţie
ridicată de Andrei Staicu şi Societatea Comercială „Tim Relanco Impex" -
SRL din Timişoara în cauze ce au ca obiect judecarea plângerilor
contravenţionale formulate de autorii excepţiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 19, 21, 23, 24 şi 34
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 contravin prevederilor art. 24, 124, 126 şi
44 din Constituţie pentru următoarele motive:
- este încălcat dreptul la apărare, deoarece
procesul-verbal de contravenţie poate fi încheiat chiar în lipsa
contravenientului, iar susţinerile agentului constatator se bucură de prezumţia
de legalitate;
- în faţa instanţei de judecată contravenientul este
obligat să îşi dovedească nevinovăţia, fiind astfel încălcată prezumţia de
nevinovăţie;
- faptul că agentul constatator
aplică şi sancţiunea constituie o încălcare a prevederilor constituţionale
potrivit cărora justiţia se înfăptuieşte de instanţele de judecată;
- agentul constatator poate stabili caracterul licit sau
ilicit al dobândirii bunurilor de către persoana sancţionată contravenţional, ceea ce reprezintă o
încălcare a prezumţiei caracterului licit al dobândirii averii.
Judecătoria Timişoara apreciază
că excepţia este neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile legale criticate nu
încalcă prevederile invocate din Constituţie. Persoana sancţionată de agentul
constatator se poate adresa cu plângere instanţei judecătoreşti în a cărei
circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, fiindu-i respectate toate
drepturile.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât conţin
suficiente garanţii care să împiedice încheierea abuzivă a procesului-verbal
fără participarea contravenientului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 19, 21, 23, 24 şi 34 din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi completările
ulterioare.
Textele legale criticate reglementează condiţiile
referitoare la întocmirea şi conţinutul procesului-verbal de contravenţie,
modul de aplicare a sancţiunilor contravenţionale, stabilirea despăgubirii,
confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii,
precum şi anumite aspecte procedurale la instanţa competentă să soluţioneze
plângerea.
Prevederile constituţionale invocate în motivarea
excepţiei sunt cele ale art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 referitoare
la dreptul de proprietate privată, art. 124 referitoare la înfăptuirea
justiţiei şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că textele de lege criticate au mai format obiect al
controlului de constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Curtea a respins excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) şi ale art. 34 alin.
(1) ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că „utilizarea de către legiuitor a
noţiunii de contravenient [...] nu are semnificaţia înfrângerii prezumţiei de
nevinovăţie consacrate de art. 23 alin. (11) din Constituţie". De
asemenea, Curtea a statuat că „din procedura de soluţionare a plângerii împotriva
procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultă
răsturnarea sarcinii probei, [...], ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la
apărare".
Prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2002, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 15 februarie 2002, Curtea a statuat că dispoziţiile
art. 19 alin. (1) nu încalcă dreptul la apărare consacrat de art. 24 alin. (1)
din Constituţie, „deoarece textul prevede suficiente garanţii care să împiedice
încheierea abuzivă a procesului-verbal fără participarea contravenientului.
Astfel, această posibilitate nu intervine decât dacă nu există altă soluţie
pentru constatarea contravenţiei săvârşite. Totodată, este de observat că
dreptul la apărare este consacrat de art. 24 din Constituţie în sfera
activităţii judiciare, or, constatarea săvârşirii unei contravenţii, deşi poate
avea şi consecinţe judiciare, nu se înscrie în acest cadru. De altfel, alin.
(2) al art. 24 din Constituţie se referă chiar la «cursul procesului». Pe de
altă parte, este de reţinut şi faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 31 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a
contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de
15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, care se judecă de
instanţa judecătorească, iar în cadrul procesului contravenientul îşi poate
angaja avocat şi îşi poate face orice apărare pe care o consideră necesară. De
asemenea, conform art. 34
alin. (1) din ordonanţă, în cadrul procesului pot fi administrate probe în
vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin
deciziile menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt
valabile şi în prezenta cauză.
In legătură cu critica autorului excepţiei referitoare
la prevederea aplicării sancţiunii de către agentul constatator, Curtea
constată că aceasta este neîntemeiată. Prevederea legală nu contravine
dispoziţiilor art. 124 şi 126 din Constituţie, întrucât, potrivit art. 2 alin.
(1) din ordonanţă, „(1) Prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului se
pot stabili şi sancţiona contravenţii în toate domeniile de activitate". Totodată, în baza art. 31-36 din
aceeaşi ordonanţă, persoana căreia i s-a aplicat sancţiunea contravenţională şi
se consideră nedreptăţită are deschis accesul la instanţele de judecată, unde
poate contesta modalitatea în care aceasta i-a fost aplicată. In consecinţă, nu
se poate susţine că justiţia se înfăptuieşte în afara instanţelor
judecătoreşti.
In ceea ce priveşte critica referitoare la
posibilitatea agentului constatator de a stabili caracterul licit sau ilicit al
dobândirii bunurilor de către persoana sancţionată contravenţional, Curtea
reţine că este, de asemenea, neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 44 alin.
(9) din Constituţie, bunurile destinate, folosite sau rezultate din
contravenţii pot fi confiscate în condiţiile legii. Or, art. 24 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care prevede că persoana împuternicită să
aplice sancţiunea dispune şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau
rezultate din contravenţii, este o aplicare a acestor prevederi
constituţionale.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 19, 21, 23, 24 şi 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Andrei Staicu
şi Societatea Comercială „Tim Relanco Impex" - SRL din Timişoara în
dosarele nr. 14.249/325/2007 şi nr. 11.148/325/2007 ale Judecătoriei Timişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta