Decizia Nr.517 din 09.10.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 903 din 12 decembrie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Bianca Drăghici	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Asociaţia Salvaţi Bucureştiul în Dosarul nr. 3.876/2/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 76D/2014.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei Asociaţia Salvaţi Bucureştiul a depus o cerere prin care solicită lăsarea la urmă a cauzei.4. Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune cererii autorului excepţiei.5. Curtea, deliberând, admite cererea formulată de autorul excepţiei de lăsare la urmă a cauzei.6. La a doua strigare a pricinii, răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul Nicuşor Dan, preşedintele Asociaţiei Salvaţi Bucureştiul, cu delegaţie depusă la dosar.7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia. Susţine că art. 3 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 198/2004 lipseşte Ministerul Culturii de posibilitatea de a cenzura, prin neavizare, drumuri care afectează situri monumente istorice, ansambluri monumente istorice, zone de protecţie a monumentelor istorice sau zone construite sau protejate. În continuare, prezintă exemple de situaţii în care drumurile afectează situri monumente istorice, ansambluri monumente istorice, zone de protecţie a monumentelor istorice sau zone construite protejate, iar Ministerul Culturii nu le poate cenzura prin neavizare. De asemenea, în susţinerea argumentelor sale, autorul depune la dosarul cauzei un punct de vedere formulat de Ordinul Arhitecţilor din România, precum şi note scrise.8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că, în realitate, aspectele învederate de autorul acesteia pun în discuţie probleme de interpretare şi aplicare a legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:9. Prin Încheierea din 22 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 3.876/2/2011, Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local.10. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia Salvaţi Bucureştiul într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 7.714 din 19 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, în interpretarea implicită a instanţei de fond, contravin prevederilor art. 33 alin. (3) din Constituţie, întrucât „această interpretare, care nu impune niciun fel de condiţionare care să vizeze protejarea şi conservarea moştenirii culturale, implică faptul că prin simpla iniţiere a unor construcţii de drumuri de interes naţional, judeţean sau local, pot fi expropriate pentru cauză de utilitate publică orice fel de monumente naturale şi culturale, zone protejate etc., chiar dacă acestea din urmă sunt de o inestimabilă valoare culturală sau artistică“. În continuare, consideră că, în situaţia în care „textul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 (cu modificările aduse prin Legea nr. 184/2008) nu impune niciun regim special pentru declararea utilităţii publice a lucrărilor, construirea unui drum de interes naţional/ judeţean/local se poate realiza chiar pe suprafaţa unde se află în prezent Mânăstirea Voroneţ“. În final, autorul excepţiei apreciază că „este neconstituţională o prevedere legală ce determină per se caracterul de utilitate publică al tuturor lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, fără să prevadă niciun fel de protejare şi conservare a moştenirii culturale care urmează să se demoleze în vederea realizării respectivelor lucrări de construcţii“.12. Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile de lege criticate nu intră în contradicţie cu prevederile constituţionale invocate.13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:15. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 31 mai 2004, cu următorul cuprins: „Prin prezenta lege se declară ca fiind de utilitate publică toate lucrările de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local; expropriator este statul român pentru drumurile de interes naţional, judeţele pentru drumurile de interes judeţean, iar municipiile, oraşele şi comunele pentru drumurile de interes local. În aplicarea prevederilor prezentei legi, statul român este reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., iar unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autorităţile administraţiei publice locale.“17. Curtea reţine că la data de 23 decembrie 2010, Legea nr. 198/2004 a fost abrogată de art. 35 lit. c) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010. Însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, se reţine îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a prezentei excepţii.18. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 33 alin. (3) - Accesul la cultură - potrivit căruia „Statul trebuie să asigure păstrarea identităţii spirituale, sprijinirea culturii naţionale, stimularea artelor, protejarea şi conservarea moştenirii culturale, dezvoltarea creativităţii contemporane, promovarea valorilor culturale şi artistice ale României în lume“.19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că întreaga motivare formulată de autorul acesteia porneşte de la modalitatea în care Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a interpretat dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 în speţa în care autorul excepţiei are calitatea de reclamant. Or, aşa cum instanţa de contencios constituţional a reţinut în jurisprudenţa sa, atribuţia sa de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, statuată de art. 146 lit. d) din Constituţie, nu constă în analizarea conformităţii cu normele fundamentale a anumitor interpretări pe care organe, instituţii sau autorităţi publice competente le dau textelor legale în procesul de aplicare a legii la diferite cazuri şi circumstanţe, ci rezidă în controlul efectuat asupra unei pretinse stări de neconstituţionalitate extrinsecă sau intrinsecă a unui text legal. De altfel, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este singura competentă să asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, sens în care este reglementată, la art. 329 din Codul de procedură civilă din anul 1865, cu modificările şi completările ulterioare, în prezent art. 514 din noul Cod de procedură civilă, instituţia recursului în interesul legii. În acest sens este Decizia nr. 265 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 23 iulie 2013.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Asociaţia Salvaţi Bucureştiul în Dosarul nr. 3.876/2/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 9 octombrie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Bianca Drăghici