DECIZIE Nr
DECIZIE Nr. 517 din 25 noiembrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art.
21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4), art. 52 alin. (2), art. 53
alin. (2) si (3) si art. 55 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, ale art.
3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) si (3), art. 7, art. 11 alin.
(3) si (5), art. 13 alin. (2) si art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003
privind finantarea activitatii partidelor politice si a campaniilor electorale,
ale art. 1 alin. (2) si art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vanzarea
spatiilor aflate in proprietatea privata a statului sau a unitatilor
administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, ale art. 21,
33, 34, 51, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) si d) si art. 153 alin. 1 si 2 din
Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, precum si ale art. 29
alin. (4) si (6), art. 75 alin. (2) si art. 78 din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 49 din 14 ianuarie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Aurelia Popa - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 2, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4),
art. 52 alin. (2), art. 53 alin. (2) si (3) si art. 55 din Legea partidelor
politice nr. 14/2003, ale art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2)
si (3), art. 7, art. 11 alin. (3) si (5), art. 13 alin. (2) si art. 22 alin.
(4) din Legea nr. 43/2003 privind finantarea activitatii partidelor politice si
a campaniilor electorale, ale art. 1 alin. (2) si art. 9 alin. (1) din Legea
nr. 90/2003 privind vanzarea spatiilor aflate in proprietatea privata a
statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor
politice, ale art. 21, art. 33, art. 34, art. 51, art. 88 alin. 1 lit. a), b),
c) si d) si art. 153 alin. 1 si 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea
judecatoreasca, precum si ale art. 23 alin. (4) si (6), art. 49 alin. (2) si
art. 54 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, exceptie ridicata de Partidul solidaritatii democratice pentru
sanse egale si o societate mai buna, prin presedintele sau, Ion Antonescu, in
Dosarul nr. 27/P/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Magistratul-asistent refera asupra cererii depuse la dosar de Ion
Antonescu, presedintele Partidului solidaritatii democratice pentru sanse egale
si o societate mai buna, prin care solicita amanarea cauzei, deoarece este
citat, pentru acest termen, in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in
cauza ce face obiectul Dosarului nr. 13.004/2004 al acestei instante.
Avand cuvantul asupra acestei chestiuni prealabile, reprezentantul
Ministerului Public solicita respingerea cererii, apreciind ca cererea de
amanare nu este temeinic motivata.
Deliberand, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992
si ale art. 156 alin. 1 din Codul de procedura civila, respinge cererea de
amanare.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere ca inadmisibila a exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) si art. 52
alin. (2) din Legea nr. 14/2003. In acest sens, invedereaza Curtii ca autorul
exceptiei a mai invocat in acelasi dosar al instantei de fond, respectiv
Dosarul nr. 27/P/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila,
exceptia de neconstitutionalitate a textelor de lege mai sus amintite,
prevalandu-se de aceleasi dispozitii constitutionale si aceeasi motivare ca in
prezenta cauza. In urma sesizarii sale cu aceste exceptii de
neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr.
119/2003 asupra constitutionalitatii art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003,
iar prin Decizia nr. 65/2004, asupra dispozitiilor art. 21 alin. (4), art. 26
alin. (4), art. 51 alin. (4) si art. 52 alin. (2) din aceeasi lege, respingand
in ambele cazuri criticile de neconstitutionalitate ca neintemeiate. In ceea ce
priveste criticile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2, art. 53 si
art. 55 din Legea nr. 14/2003, reprezentantul Ministerului Public apreciaza ca
acestea sunt neintemeiate. In acest sens, arata ca autorul are in vedere o
omisiune legislativa atunci cand se refera la art. 2, chestiune ce nu este de
competenta instantei de contencios constitutional. De asemenea, considera ca
art. 53 si art. 55 din legea amintita nu contravin dispozitiilor
constitutionale invocate. In final, referindu-se la exceptia de
neconstitutionalitate a celorlalte dispozitii legale atacate, pune concluzii de
respingere a acestei exceptii ca neintemeiata, deoarece observa ca, in
motivarea sa, autorul exceptiei nu invoca textele constitutionale pretins a fi
incalcate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 9 aprilie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 27/P/2000,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii partidelor politice nr.
14/2003, ale Legii nr. 43/2003 privind finantarea activitatii partidelor
politice si a campaniilor electorale ale Legii nr. 90/2003 privind vanzarea
spatiilor aflate in proprietatea privata a statului sau a unitatilor
administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, ale Legii
nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca si ale Legii nr. 47/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale. Exceptia a fost ridicata de
Partidul solidaritatii democratice pentru sanse egale si o societate mai buna,
prin presedintele sau, Ion Antonescu, cu prilejul solutionarii cererii de
reinregistrare a partidului.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine,
in esenta, ca prevederile art. 2, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51
alin. (4), art. 52 alin. (2), art. 53 alin. (2) si (3) si art. 55 din Legea nr.
14/2003 aduc atingere prevederilor constitutionale consacrate in art. 1 alin.
(5), art. 11, art. 20, art. 21, 24, 54, 57, 124, art. 126 alin. (1), art. 129
si art. 146 lit. d), "raportate la dispozitiile Codului de procedura
civila", precum si prevederilor principalelor tratate, pacte si conventii
internationale la care Romania este parte. In critica sa, autorul insista
asupra dispozitiilor art. 21 alin. (4) si ale art. 26 alin. (4) din Legea nr.
14/2003, dispozitii care consacra caracterul definitiv si irevocabil al
hotararilor Curtii de Apel Bucuresti pronuntate cu prilejul solutionarii
contestatiei formulate impotriva deciziei Tribunalului Bucuresti de respingere
a cererii de inregistrare a unui partid politic sau a celei de radiere a partidului,
considerand ca acestea aduc atingere accesului liber la justitie, dreptului la
aparare, prevederilor constitutionale care reglementeaza folosirea cailor de
atac, precum si principalelor instrumente internationale ratificate de tara
noastra. De asemenea, asa cum reiese din motivarea facuta in fata Tribunalului
Bucuresti - Sectia a IV-a civila, precum si din incheierea prin care aceasta
instanta a sesizat Curtea Constitutionala, critica de neconstitutionalitate
vizeaza si dispozitiile art. 1 alin. (2) si art. 9 alin. (1) din Legea nr.
90/2003, art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) si (3), art. 7,
art. 11 alin. (3) si (5), art. 13 alin. (2) si art. 22 alin. (4) din Legea nr.
43/2003, art. 21, art. 33, art. 34, art. 51, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) si
d) si art. 153 alin. 1 si 2 din Legea nr. 92/1992, precum si art. 23 alin. (4)
si (6), art. 49 alin. (2) si art. 54 din Legea nr. 47/1992, fara a indica insa
prevederile constitutionale pretins a fi incalcate. Ulterior sesizarii
instantei de contencios constitutional, autorul exceptiei si-a completat
motivarea printr-un inscris depus la Dosarul nr. 265D/2004 al Curtii
Constitutionale, precizand textele constitutionale fata de care intelege sa
sustina neconstitutionalitatea prevederilor legale mai sus amintite. Astfel, in
ceea ce priveste dispozitiile criticate din Legea nr. 90/2003, apreciaza ca
art. 1 alin. (2) "intra in coliziune" cu principiile constitutionale
ale dreptatii si pluralismului politic, in timp ce art. 9 alin. (1) reprezinta
"o mare gafa a puterii legislative care, desi avea acte normative valide
promulgate in noua ordine de drept, de dupa Revolutia din Decembrie 1989, a
preferat totusi un act lovit de nulitate de pe timpul regimului totalitar
[...]". Asa fiind, aceste prevederi legale incalca, in opinia sa, o serie
de dispozitii constitutionale, precum si unele dispozitii din Carta Europeana a
Drepturilor Omului. Referindu-se la prevederile Legii nr. 43/2003, autorul
exceptiei arata ca art. 3 alin. (3), prin sintagma "sunt scutite de
impozite si taxe", contravine dispozitiilor constitutionale care consacra
egalitatea in drepturi, nediscriminarea, precum si ale art. 26 din Carta
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. In acelasi timp, sustine ca
dispozitiile art. 5 alin. (6) din Legea nr. 43/2003, care prevad ca, "La
solicitarea donatorului, identitatea sa poate ramane confidentiala [...]",
contravin art. 1 alin. (5), art. 11, 20, 56, 148 si 149 din Constitutie, precum
si prevederilor art. 25, 41 si 42 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii
Europene, deoarece afecteaza transparenta procesului de finantare a unui partid
politic. In ceea ce priveste prevederile art. 6 alin. (2) din legea amintita,
considera ca acestea "situeaza partidele politice mai presus de lege",
contravenind art. 7, art. 11 alin. (3) si (5), art. 13 alin. (2) si art. 22
alin. (4) din Constitutie, precum si art. 20 si 21 din actul international mai
sus mentionat. In acelasi timp, art. 6 alin. (3) din Legea nr. 43/2003 aduce
atingere art. 56 alin. (1) din Constitutie, precum si art. 25, art. 26 si 41
din Carta. Autorul critica art. 7 din Legea nr. 43/2003 pentru exceptia
instituita prin acest text de lege, avand in vedere faptul ca "Legea nr.
14/2003 nu precizeaza astfel de exceptii". Astfel, in opinia sa, sunt
incalcate dispozitiile art. 8 alin. (2) din Constitutie si prevederile art. 41
alin. (2) din Carta. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a
art. 11 alin. (3) si (5) din Legea nr. 43/2003, autorul exceptiei arata ca
acestea reprezinta "o grea ofensa la adresa electoratului" si
incalca, in consecinta, o serie de dispozitii constitutionale si din Carta
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. De asemenea, in opinia sa,
dispozitiile art. 13 alin. (2) si ale art. 22 alin. (4) din legea amintita sunt
"abuzive si discriminatorii", respectiv "incalca cu premeditare
Constitutia Romaniei cu privire la dreptate si pluralism politic". In
argumentarea neconstitutionalitatii prevederilor art. 21, art. 117 alin. (3),
art. 149 si art. 153 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, autorul exceptiei enumera
o serie de texte constitutionale pe care le considera ca fiind incalcate de
aceste dispozitii legale. In fine, autorul exceptiei, criticand dispozitiile
art. 49 alin. (2) si ale art. 54 din Legea nr. 47/1992, arata ca acestea
incalca prevederile art. 1 alin. (4), art. 145 si art. 154 alin. (1) din
Constitutie si "constituie dovada dependentei economice a judecatorilor
Curtii Constitutionale de puterea executiva si contravin Constitutiei Romaniei
[...]".
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila considera ca textele de lege
criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate. In acelasi timp,
observa ca autorul exceptiei a mai supus controlului de constitutionalitate
dispozitiile art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003, Curtea Constitutionala
pronuntandu-se prin Decizia nr. 119/2003 in sensul respingerii criticilor ca
neintemeiate. De asemenea, aminteste ca ulterior, prin Decizia nr. 65/2004,
Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate ridicata de acelasi autor cu
privire la dispozitiile art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4)
si art. 52 alin. (2) din Legea nr. 14/2003. Referindu-se la dispozitiile art. 1
alin. (2) din Legea nr. 90/2003, precum si la prevederile Legii nr. 43/2003,
supuse criticii de neconstitutionalitate, apreciaza ca acestea "au ca scop
asigurarea transparentei si legalitatii finantarii partidelor politice;
interzicerea finantarii acestora de catre persoane fizice sau juridice straine
(prin donatii deghizate), precum si obtinerea de facilitati pentru cumpararea
sediilor partidelor politice de catre cele care reprezinta un anumit procent
din populatia Romaniei". In continuare, Tribunalul mentioneaza ca, in
opinia sa, nu sunt intemeiate nici criticile de neconstitutionalitate care
vizeaza anumite prevederi din Legea nr. 92/1992 si nici cele care se refera la
art. 49 alin. (2) si art. 54 din Legea nr. 47/1992. In acest sens, arata ca
accesul liber la justitie nu este in nici un caz ingradit, existand controlul
judecatoresc al instantelor in fata carora s-a ridicat exceptia. Pe de alta
parte, apreciaza ca invocarea nejustificata a unor exceptii duce la o
tergiversare a solutionarii cauzelor, aglomerand instantele de judecata. De
asemenea, arata ca accesul liber la justitie nu presupune accesul la toate
caile de atac prevazute de lege, aceasta reglementare revenind puterii
legiuitoare.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate, iar in conformitate cu art. 18^1 din Legea nr.
35/1997, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor, invederand ca autorul exceptiei nu-si
motiveaza exceptia decat cu privire la dispozitiile art. 21 alin. (4) si art.
26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003, apreciaza ca aceste texte de lege sunt
constitutionale. Astfel, arata ca, desi in virtutea art. 129 din Constitutie
partile si Ministerul Public au dreptul de a folosi caile de atac in conditiile
legii, aceasta nu inseamna ca justitiabilii se pot bucura, in toate cazurile,
de accesul la toate caile de atac, ci numai de acelea prevazute de lege. In
acest sens, aminteste ca art. 126 alin. (2) din Constitutie lasa legiuitorului
competenta de a stabili procedura de judecata si caile de atac pe care cei
interesati le pot folosi, fara a limita prin aceasta in vreun fel accesul liber
la justitie. De asemenea, apreciaza ca aceasta reglementare este in deplina
concordanta atat cu Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, cat si cu celelalte acte internationale ratificate
de Romania, asa incat nu exista o incalcare a prevederilor art. 20 din
Constitutie. In consecinta, considera ca dispozitiile criticate din Legea nr.
43/2003, Legea nr. 92/1992, Legea nr. 47/1992 si Legea nr. 90/2003 sunt
constitutionale si propune respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul observa ca petentul a mai ridicat de doua ori exceptia de
neconstitutionalitate a unor texte din Legea nr. 14/2003. In acest sens,
aminteste Decizia nr. 119/2003, prin care Curtea Constitutionala a respins
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (4), si Decizia
nr. 65/2004, prin care a fost respinsa exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) si ale
art. 52 alin. (2). Asa fiind, considera ca, in virtutea prevederilor
constitutionale ale art. 147 alin. (4), potrivit carora deciziile Curtii
Constitutionale sunt, de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei,
general obligatorii si au putere numai pentru viitor, exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor legale mai sus amintite nu este
intemeiata, "motivarile din deciziile anterioare ale Curtii fiind
aceleasi". In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 2, art. 53 alin. (2) si art. 55 din aceeasi lege, apreciaza
ca, in virtutea art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, exceptia de
neconstitutionalitate este inadmisibila, intrucat solutionarea cauzei nu
depinde de aceste texte de lege. Aceeasi solutie considera ca este aplicabila
si in cazul prevederilor Legii nr. 43/2003 si ale Legii nr. 90/2003 supuse
criticii de neconstitutionalitate. De asemenea, analizand prevederile art. 21,
33, 34, art. 88 lit. a), b), c) si d) si ale art. 153 alin. (1) si (2) din
Legea nr. 92/1992, apreciaza ca acestea nu sunt incidente in cauza. In ceea ce
priveste prevederile art. 23 alin. (4) si (6) din Legea nr. 47/1992, considera
ca acestea nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate de autorul
exceptiei, asa incat critica acestor texte de lege apare ca fiind neintemeiata.
In acelasi timp, apreciaza ca prevederile art. 49 alin. (2) si ale art. 45 din
Legea nr. 47/1992 nu au nici o relevanta pentru solutionarea cauzei, exceptia
de neconstitutionalitate fiind, in cazul lor, inadmisibila.
Avocatul Poporului apreciaza ca sustinerile autorului exceptiei referitoare
la neconstitutionalitatea prevederilor Legii nr. 14/2003 nu pot fi retinute. In
acest sens, arata ca acest act normativ nu ingradeste accesul liber la justitie
si nici nu contravine prevederilor constitutionale ale art. 126 alin. (2) si
ale art. 129. In plus, observa ca dispozitiile art. 21 alin. (4), art. 26 alin.
(4), art. 51 alin. (4) si ale art. 52 alin. (2) din legea mentionata au mai
facut obiect al controlului de constitutionalitate intr-o cauza in care acelasi
autor a invocat in acelasi dosar al instantei de fond, respectiv Dosarul nr.
27/P/2000 al Tribunalului Bucuresti, aceleasi motive de neconstitutionalitate
ca in prezenta cauza, Curtea pronuntandu-se prin Decizia nr. 65/2004 in sensul
respingerii exceptiei ca neintemeiata. In ceea ce priveste celelalte texte de
lege criticate, considera ca acestea "nu contin dispozitii care sa
ingradeasca dreptul persoanelor interesate de a se adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, libertatilor si intereselor lor legitime".
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea
nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost
sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
2, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4), art. 52 alin. (2),
art. 53 alin. (2) si (3) si ale art. 55 din Legea partidelor politice nr.
14/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie
2003, dispozitiile art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) si (3),
art. 7, art. 11 alin. (3) si (5), art. 13 alin. (2) si ale art. 22 alin. (4)
din Legea nr. 43/2003 privind finantarea activitatii partidelor politice si a
campaniilor electorale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 54 din 30 ianuarie 2003, prevederile art. 1 alin. (2) si art. 9 alin. (1)
din Legea nr. 90/2003 privind vanzarea spatiilor aflate in proprietatea privata
a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor
partidelor politice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
200 din 27 martie 2003, art. 21, art. 33, art. 34, art. 51, art. 88 alin. 1
lit. a), b), c) si d) si art. 153 alin. 1 si 2 din Legea nr. 92/1992 pentru
organizarea judecatoreasca, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificarile si completarile
ulterioare, precum si dispozitiile art. 23 alin. (4) si (6), art. 49 alin. (2)
si art. 54 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
187 din 7 august 1997, cu modificarile ulterioare.
In sustinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege, autorul
exceptiei invoca incalcarea dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 1
alin. (5), art. 4 alin. (2), art. 8, art. 10, art. 11 alin. (1) si (2), art. 16
alin. (1) si (2), art. 20, art. 21, art. 24, art. 27 alin. (1), art. 28 alin.
(1), art. 30 alin. (1), (2) si (3), art. 37 alin. (1), art. 40 alin. (1), art.
52, art. 54, art. 57, art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (1), art. 129, art.
133 alin. (1), art. 142 alin. (1), art. 146 lit. d), art. 148, art. 149 si art.
151 alin. (1).
Alaturi de aceste dispozitii constitutionale, autorul invoca si incalcarea
dispozitiilor referitoare la drepturile omului si libertatile fundamentale din
pactele, tratatele si conventiile internationale ratificate de Romania,
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si dispozitiile art. 20, 21,
25, 26, 40, 41, 52 si 53 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca autorul
exceptiei a mai invocat in acelasi dosar al instantei de fond, respectiv
Dosarul nr. 27/P/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila,
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (4), art. 26
alin. (4), art. 51 alin. (4) si art. 52 alin. (2) din Legea nr. 14/2003,
prevalandu-se de aceleasi dispozitii constitutionale si aceeasi motivare ca in
prezenta cauza. Astfel, in urma sesizarii sale, Curtea s-a pronuntat prin
Decizia nr. 119 din 25 martie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 246 din 10 aprilie 2003, asupra constitutionalitatii art. 26
alin. (4) din Legea nr. 14/2003, si prin Decizia nr. 65 din 24 februarie 2004,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 216 din 11 martie
2004, asupra dispozitiilor art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin.
(4) si art. 52 alin. (2) din aceeasi lege, respingand in ambele cazuri
criticile de neconstitutionalitate ca neintemeiate.
Avand in vedere aceste aspecte, precum si faptul ca in jurisprudenta sa,
asa cum reiese si din Decizia nr. 169 din 2 noiembrie 1999, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 151 din 12 aprilie 2000, Curtea
Constitutionala a statuat ca aceleasi parti si pentru aceleasi motive nu pot
reitera exceptia de neconstitutionalitate, intrucat s-ar incalca autoritatea
lucrului judecat, exceptia de neconstitutionalitate ce priveste dispozitiile
art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) si art. 54 alin. (2)
din Legea nr. 14/2003 este inadmisibila.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate adusa dispozitiilor
art. 2 din legea mai sus mentionata, Curtea constata ca aceasta vizeaza faptul
ca textul de lege "renunta la valori reale si interzice sau prescrie
dreptul partidelor politice de a <<organiza initiativa legislativa a
cetatenilor>>".
Asadar, se are in vedere o omisiune legislativa, or, potrivit dispozitiilor
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala nu poate
modifica sau completa prevederile supuse controlului. In consecinta, exceptia
de neconstitutionalitate a art. 2 din Legea nr. 14/2003 apare ca fiind
inadmisibila.
In continuare, examinand critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 53 alin. (2) si (3) si ale art. 55 din Legea nr. 14/2003, Curtea apreciaza
ca acestea nu contravin textelor constitutionale invocate. Astfel, observa ca
prevederile art. 53 alin. (2) obliga partidele politice existente ca, in
vederea stabilirii conformitatii cu dispozitiile Legii nr. 14/2003, sa se
supuna procedurii judiciare necesare pentru inregistrarea partidelor, procedura
ce se bucura de toate garantiile necesare asigurarii liberului acces la
justitie, a dreptului la aparare si a dreptului de a exercita caile de atac.
Asa fiind, apare ca nesustinuta critica potrivit careia acest text de lege
contravine prevederilor art. 21, 24, 124, art. 126 alin. (1) si ale art. 129
din Constitutie.
Faptul ca legea prevede sanctiunea radierii partidului care nu se supune
obligatiei de inscriere in termen de 6 luni nu este de natura sa altereze
constitutionalitatea art. 53 alin. (2) din Legea nr. 14/2003. Intr-adevar,
avand ca obiectiv promovarea valorilor si intereselor nationale, a
pluralismului politic, contributia la formarea opiniei publice, participarea in
alegeri si constituirea unor autoritati publice, partidele politice trebuie sa fie
primele subiecte de drept care sa tinda la stabilirea unei depline conformitati
cu legea, inclusiv cu dispozitiile legale care reglementeaza conditiile de
infiintare si activitatea lor. Asa fiind, sanctiunea radierii apare nu numai ca
fireasca, dar si necesara intr-o societate democratica, guvernata de respectul
legii.
De asemenea, nici natura termenului de 6 luni pentru inscrierea partidului
politic, care este un termen de decadere dupa cum reiese din prevederile art.
53 alin. (3) din legea amintita, nu aduce atingere dispozitiilor
constitutionale invocate de autorul exceptiei. Astfel, instituirea unui termen
de decadere nu este de natura sa impiedice liberul acces la justitie.
Intr-adevar, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat ca exercitarea
unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat intr-un anumit cadru,
prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, intre care si
stabilirea unor termene dupa a caror expirare valorificarea respectivului drept
nu mai este posibila.
In ceea ce priveste art. 55 din Legea nr. 14/2003, Curtea constata ca,
potrivit dispozitiilor sale, organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor
nationale care participa la alegeri se supun prevederilor legii partidelor
politice, exceptie facand articolele pe care le mentioneaza. Acest text de lege
nu reprezinta, in fapt, decat o expresie a prevederilor constitutionale ale
art. 62 alin. (2), potrivit carora "Organizatiile cetatenilor apartinand
minoritatilor nationale, care nu intrunesc in alegeri numarul de voturi pentru
a fi reprezentate in Parlament, au dreptul la cate un loc de deputat, in
conditiile legii electorale. Cetatenii unei minoritati nationale pot fi
reprezentati numai de o singura organizatie". Astfel, legiuitorul a urmarit
aplicarea principiului egalitatii de sanse intre cetateni, prin inlaturarea,
potrivit prevederilor constitutionale ale art. 4 alin. (2), a oricaror forme de
discriminare, intre altele, pe criterii "de nationalitate, de origine
etnica, [...], de apartenenta politica [...]". Constituindu-se, in
consecinta, intr-o garantie a drepturilor cetatenilor care constituie o
minoritate, acest text de lege nu numai ca nu aduce atingere prevederilor
constitutionale invocate de autorul exceptiei, dar reprezinta un adevarat
mijloc de protectie a drepturilor consacrate in Legea fundamentala.
Avand in vedere aceleasi argumente retinute in sustinerea
constitutionalitatii art. 2, art. 53 alin. (2) si (3) si art. 55 din Legea nr.
14/2003, Curtea apreciaza ca aceste texte de lege nu contin nici o prevedere
contrara actelor internationale invocate de autorul exceptiei.
In continuare, analizand critica de neconstitutionalitate referitoare la
dispozitiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 90/2003, potrivit carora numai
partidele reinscrise potrivit Legii nr. 14/2003 pot beneficia de prevederile
Legii nr. 90/2003, Curtea observa ca dispozitiile legale criticate nu contin
nici o prevedere prin care se aduce atingere principiilor dreptatii si
pluralismului, ca valori fundamentale ce caracterizeaza statul roman. Asa cum
reiese din insusi titlul Legii nr. 90/2003, acest act normativ urmareste
reglementarea conditiilor in care spatii aflate in proprietatea privata a
statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale pot fi vandute numai catre
o categorie anume de cumparatori, respectiv partidele politice. Destinatia
speciala a acestor imobile, cea de sediu de partid, justifica optiunea
legiuitorului de a se adresa doar acelor partide prezente pe esichierul politic
romanesc prin complinirea conditiilor cerute pentru legala lor existenta si
functionare si nu celor care nu au intrunit cerintele legale pentru a fi
reinscrise. Asa fiind, Curtea apreciaza ca textul legal criticat nu contravine
dispozitiilor constitutionale sau internationale invocate. De altfel, se
observa ca multe dintre prevederile constitutionale la care autorul exceptiei
face trimitere, cum sunt cele ale art. 4 alin. (2), art. 10, art. 24 alin. (1),
art. 27 alin. (1), art. 28 alin. (1), art. 30 alin. (1), (2) si (3), art. 37
alin. (1), art. 52, art. 57, art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (1), art. 142
alin. (1), art. 148, art. 149 si ale art. 151 alin. (1), nu au nici o relevanta
pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.
Aceeasi ratiune care fundamenteaza solutia de mai sus, si anume destinatia
speciala a imobilelor la care face referire Legea nr. 90/2003, justifica si
solutia legislativa a art. 9 alin. (2), potrivit careia, in cazul incetarii
activitatii partidelor politice, sediile trebuie sa fie transmise catre
persoane juridice cu scop identic sau asemanator, facand ca si in acest caz
exceptia de neconstitutionalitate sa apara ca neintemeiata.
In continuare, examinand dispozitiile atacate din Legea nr. 43/2003, precum
si continutul dosarului de fond, Curtea constata ca prevederile art. 3 alin.
(3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) si (3) si ale art. 7 din acest act
normativ nu au relevanta pentru solutionarea cauzei. Aceeasi solutie se
pastreaza si in cazul prevederilor art. 13 alin. (2) si art. 22 alin. (4) din
Legea nr. 43/2003, potrivit carora partidele politice sau candidatii
independenti care nu au obtinut cu prilejul alegerilor pragul electoral impus
de lege sunt obligati sa restituie subventiile primite de la bugetul de stat,
intrucat obiectul Dosarului nr. 27/P/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a
IV-a civila il constituie reinscrierea Partidului solidaritatii democratice
pentru sanse egale si o societate mai buna, iar nu un litigiu ce priveste
restituirea unor astfel de subventii.
De asemenea, Curtea observa ca, inainte de a fi sesizata cu prezenta
exceptie de neconstitutionalitate, dispozitiile art. 11 alin. (3) din Legea nr.
43/2003 au fost abrogate prin art. 12 din Legea nr. 90/2003, solutia
legislativa criticata nefiind preluata in continutul acestui din urma act
normativ. Asa fiind, in temeiul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, potrivit carora Curtea Constitutionala nu se poate pronunta decat
asupra dispozitiilor dintr-o lege aflata in vigoare, exceptia de neconstitutionalitate
a art. 11 alin. (3) din Legea nr. 43/2003 apare ca fiind inadmisibila.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 43/2003,
Curtea apreciaza, de asemenea, ca acestea nu incalca dispozitiile
constitutionale invocate de catre autorul exceptiei. Faptul ca acesta din urma
vorbeste despre "folosirea abuziva a executorilor judecatoresti" nu
poate pune sub indoiala constitutionalitatea modului in care legiuitorul
intelege sa inzestreze actele normative cu forta coercitiva, ci apare, mai
degraba, ca o critica ce vizeaza modul in care legea a fost aplicata, problema
ce nu tine insa de competenta Curtii Constitutionale.
In ceea ce priveste dispozitiile Legii nr. 92/1992, despre care autorul
exceptiei pretinde ca sunt neconstitutionale, Curtea observa ca nici una dintre
aceste dispozitii legale nu are legatura cu solutionarea cauzei. Asa fiind, in
virtutea dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora
Curtea Constitutionala nu se poate pronunta decat asupra constitutionalitatii
unor prevederi dintr-o lege de care depinde solutionarea cauzei, exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21, 33, 34, 51, art. 88 lit. a), b),
c) si d) si ale art. 153 alin. 1 si 2 din Legea nr. 92/1992 apare ca fiind
inadmisibila.
Aceeasi concluzie de inadmisibilitate se impune si in ceea ce priveste
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (4) si (6),
art. 49 alin. (2) si art. 54 din Legea nr. 47/1992, dispozitii al caror
continut a fost preluat, in urma republicarii Legii nr. 47/1992 in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, in art. 29 alin. (4)
si (6), art. 75 alin. (2) si art. 78. Intr-adevar, Curtea constata ca nici
aceste dispozitii nu au nici o relevanta asupra solutionarii cauzei.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 2, art. 53 alin. (2) si (3) si ale art. 55 din Legea
partidelor politice nr. 14/2003, ale art. 11 alin. (5) din Legea nr. 43/2003
privind finantarea activitatii partidelor politice si a campaniilor electorale,
precum si ale art. 1 alin. (2) si art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003
privind vanzarea spatiilor aflate in proprietatea privata a statului sau a
unitatilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice,
exceptie ridicata de Partidul solidaritatii democratice pentru sanse egale si o
societate mai buna, prin presedintele sau, Ion Antonescu, in Dosarul nr.
27/P/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
2. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4), art. 52
alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, ale art. 3 alin. (3), art.
5 alin. (6), art. 6 alin. (2) si (3), art. 7, art. 11 alin. (3), art. 13 alin.
(2) si ale art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003 privind finantarea
activitatii partidelor politice si a campaniilor electorale, ale art. 21, 33,
34, 51, art. 88 alin. (1) lit. a), b), c) si d) si ale art. 153 alin. 1 si 2
din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, precum si ale art. 29
alin. (4) si (6), art. 75 alin. (2) si art. 78 din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicata de acelasi
autor in acelasi dosar.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 25 noiembrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Patricia Marilena Ionea
|