DECIZIE Nr.
515 din 27 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 140 3 alin. 1 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 324 din 18 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1403 alin. 1
din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florea
Stănescu în Dosarul nr. 976/57/2009 al Curţii de Apel Alba Iulia -
Secţia penală.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 10 august 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 976/57/2009, Curtea de Apel Alba Iulia -
Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1403
alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie
ridicată de Florea Stănescu în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că prin procedura reglementată de teza finală a
art. 1403 din Codul de procedură penală, potrivit
căreia, în timpul urmăririi penale, nu este supusă niciunei
căi de atac încheierea prin care judecătorul respinge revocarea,
înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, inculpatul
este privat de dreptul la un proces echitabil, prin aceea că nu
beneficiază de acelaşi tratament ca şi procurorul.
Totodată, îi este afectat dreptul la apărare prin restrângerea
exerciţiului acestuia.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală arată că excepţia de neconstituţionalitate este
nefondată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 1403 alin. 1, cu denumirea
marginală Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de
judecător în cursul urmăririi penale privind măsurile
preventive, din Codul de procedură penală.
Textele criticate au următorul cuprins:
„Impotriva încheierii prin care judecătorul
dispune, în timpul urmăririi penale, luarea unei măsuri preventive,
revocarea, înlocuirea, încetarea de drept sau prelungirea măsurii
preventive, precum şi împotriva încheierii de respingere a propunerii de
arestare preventivă, învinuitul sau inculpatul şi procurorul pot face
recurs la instanţa superioară în termen de 24 de ore de la
pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei
lipsă. Incheierea prin care judecătorul respinge, în timpul
urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a
măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt
încălcate prevederile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul
liber la justiţie, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare şi
art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi. De asemenea, se invocă şi
încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare
la Dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că asupra constituţionalităţii
dispoziţiilor art. 1403 alin. 1 din Codul de procedură
penală s-a pronunţat în repetate rânduri. De exemplu prin Decizia nr.
156 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 188 din 19 martie 2007, Curtea a constatat că, potrivit
dispoziţiilor art. 126 şi 129 din Constituţie, legiuitorul este
unica autoritate competentă să reglementeze căile de atac
împotriva hotărârilor judecătoreşti în cadrul procedurii de
judecată, precum şi modul de exercitare a acestora. In virtutea
acestei competenţe, legiuitorul stabileşte hotărârile
judecătoreşti împotriva cărora pot fi exercitate căile de
atac şi condiţiile în care pot fi folosite aceste căi.
In ceea ce priveşte încheierile, ca specie de
hotărâri judecătoreşti pronunţate în cursul procesului, dar
prin care nu se soluţionează fondul cauzei, acestea nu pot fi
atacate, de regulă, decât odată cu hotărârile
judecătoreşti care soluţionează fondul cauzei, care sunt,
potrivit dreptului procesual penal, sentinţele şi deciziile.
Stabilind, prin art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură
penală, că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu
sentinţa sau cu decizia atacată, legiuitorul a acţionat în
limitele competenţei sale prevăzute prin dispoziţiile
constituţionale evocate mai sus. Regula exercitării căilor de
atac împotriva încheierilor numai odată cu hotărârea prin care s-a
soluţionat fondul cauzei se impune pentru asigurarea
desfăşurării procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil,
exigenţă recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul
nostru constituţional, cât şi în Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care
consacră la art. 6 paragraful 1 dreptul oricărei persoane „la
judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a
cauzei sale". Sub acest aspect, prin posibilitatea exercitării
căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti prin
care se soluţionează fondul cauzei, este asigurat accesul liber la
justiţie.
Faptul că încheierea prin care se respinge cererea
de revocare a măsurii arestării preventive nu este supusă
niciunei căi de atac se explică, pe de o parte, prin necesitatea de a
evita o prelungire abuzivă a procesului, iar pe de altă parte, prin
aceea că ea poate fi atacată cu recurs odată cu hotărârea
prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
Pe de altă parte, nu se poate susţine nici
că prevederile art. 1403 alin. 1 teza a doua din Codul de
procedură penală ar fi contrare art. 53 din Constituţie, nefiind
vorba de limitarea unui drept constituţional. Astfel, nicio prevedere a
Legii fundamentale nu dă o consacrare expresă dreptului la
exercitarea căilor de atac în orice cauză, oricând şi de
către oricine; dimpotrivă, art. 129 din Constituţie prevede
că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita
căile de atac numai în condiţiile stabilite de lege.
Intrucât nu au apărut împrejurări noi care
să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în
precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază
îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1403 alin. 1 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Florea Stănescu în Dosarul nr.
976/57/2009 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 27 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru