DECIZIE Nr.
514 din 9 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contraventiilor, ale art. 94 alin. (1) lit. a) si b) ?i art.
96 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulatia pe drumurile publice, precum si ale art. 95 alin. (1) si art. 96 din
aceeasi ordonanta de urgenta, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 373 din 3 iunie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu -
procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 87 alin. (1), art. 88,
art. 94 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată
de Ion Ion în Dosarul nr. 8.646/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2
Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, învederând că art.
94 alin. (1) lit. a) şi b), precum şi art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au fost abrogate prin Legea nr. 49/2006, pune
concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă,
în ceea ce priveşte aceste texte legale. Mai arată că soluţiile legislative
consacrate de art. 87 alin. (1) şi art. 88 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă au
fost preluate, ca urmare a aprobării şi republicării ulterioare a actului
normativ, în art. 95 alin. (1) şi art. 96 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002, republicată. Cu privire la aceste texte legale, precum şi cu
privire la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, se apreciază că sunt
constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile din Constituţie şi din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 15 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 8.646/300/2008, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
precum şi ale art. 87 alin. (1), art. 88, art. 94 alin. (1) lit. a) şi b) şi
art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ion Ion.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţin, în esenţă, următoarele:
- art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi art.
87 alin. (1) şi art. 88 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002
creează o inegalitate între cetăţeni, deoarece prevăd consecinţe diferite ale
sancţiunii aplicate, după cum a fost dată verbal sau scris, şi nu precizează în
ce condiţii se aplică avertismentul verbal, respectiv cel scris;
- art. 16 şi art. 21 alin. (3) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001, precum şi art. 94 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 determină scindarea nejustificată a
procesului şi tergiversarea soluţionării acestuia, întrucât pun în sarcina
organului constatator şi, implicit a instanţei de judecată, obligaţia de a
verifica antecedentele contravenţionale ale contravenientului, fără a
condiţiona această cerinţă de un anumit termen, ceea ce încalcă securitatea şi
stabilitatea raporturilor juridice şi a efectelor actelor normative;
- art. 5 şi 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001,
precum şi art. 87, 88 şi art. 94 alin. (1) lit. a) şi b) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 împiedică liberul acces la justiţie, întrucât
nu prevăd reguli de procedură clare cu privire la condiţiile şi termenele în
care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile procesuale;
- art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001,
obligând instanţa să soluţioneze cauza grabnic, încalcă dreptul la un proces
echitabil, dreptul la apărare şi normele constituţionale privind înfăptuirea
justiţiei;
- art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 instituie prezumţia relativă de adevăr şi legalitate a procesului-verbal
de contravenţie, ceea ce încalcă prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la un
proces echitabil, sens în care este şi jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului (Cauza Anghel împotriva României, 2007);
- art. 32 alin. (1)
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, stabilind competenţa de soluţionare a
plângerilor contravenţionale în favoarea judecătoriei, încalcă dispoziţiile
constituţionale ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate
publică, precum şi pe cele ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti,
deoarece instituie o excepţie nepermisă de Legea fundamentală în ceea ce
priveşte controlul judecătoresc al actelor administrative.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 criticate în cauză este
neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu intră în contradicţie cu
principiile constituţionale, respectiv cu cele din actele internaţionale
invocate, inclusiv prin referirea şi la jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului în această materie. în ceea ce priveşte excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, se
apreciază că este întemeiată, deoarece această ordonanţă reglementează în
domeniul legilor organice (contenciosul administrativ), în contradicţie cu
prevederile art. 115 din Constituţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 sunt constituţionale, întrucât
nu încalcă prevederile din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate. In ceea ce priveşte
textele din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 criticate,
precizează că art. 94 alin. (1) lit. a) şi b), precum şi art. 96 alin. (1) au
fost abrogate prin Legea nr. 49/2006, astfel încât excepţia de
neconstituţionalitate a acestor texte legale este inadmisibilă. In ceea ce
priveşte soluţiile legislative consacrate de art. 87 alin. (1) şi art. 88 din
aceeaşi ordonanţă de urgenţă, acestea au fost preluate, ca urmare a aprobării
şi republicării ulterioare a actului normativ, în art. 95 alin. (1) şi art. 96
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată. Cu privire la
aceste texte legale, se apreciază că sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile Ordonanţei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările
şi completările ulterioare, precum şi cele ale art. 87 alin. (1), art. 88, art.
94 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, în redactarea
anterioară aprobării acesteia prin Legea nr. 49/2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006.
In ceea ce priveşte dispoziţiile din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 criticate, Curtea constată că, anterior
sesizării sale prin Incheierea din 15 septembrie 2008, au fost abrogate, prin
Legea nr. 49/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
246 din 20 martie 2006, dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. a) şi b) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 potrivit cărora „Art. 94. -
(1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune:
a) pentru o perioadă de 30 de zile, dacă în decurs
de un an titularul permisului de conducere a săvârşit contravenţii care
cumulează 15 puncte de penalizare;
b) pentru o perioadă de 60 de zile, dacă în decurs
de 6 luni de la data expirării duratei de suspendare titularul permisului de
conducere a săvârşit contravenţii care cumulează 10 puncte de penalizare."
De asemenea, prin acelaşi act normativ au fost abrogate
şi dispoziţiile art. 96 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, criticate de autorul
excepţiei, potrivit cărora, „Art. 96. - In cazul concursului de
contravenţii care întrunesc mai mult de 15 puncte de penalizare, perioada de
suspendare a exercitării dreptului de a conduce se compune din însumarea
perioadelor corespunzătoare fiecărei fapte, calculate în condiţiile stabilite
prin regulament, fără ca această perioadă să depăşească 90 de zile."
Curtea mai constată că, ulterior modificării şi
completării prin Legea nr. 49/2006, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670
din 3 august 2006, cu renumerotarea textelor, iar soluţiile legislative de
principiu cuprinse în art. 87 alin. (1) şi art. 88, criticate de autorul
excepţiei, au fost preluate de art. 95 alin. (1) şi art. 96 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată.
Ulterior republicării, dispoziţiile art. 96 alin. (2)
lit. f) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă au fost abrogate prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 69 din 28 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I nr. 443 din 29 iunie 2007, iar cele ale art. 96 alin. (6)
lit. d) au fost constatate ca fiind neconstituţionale, prin Decizia Curţii
Constituţionale nr. 661 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 525 din 2 august 2007.
Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra
textelor de lege criticate în noua redactare şi numerotare a textelor, respectiv
asupra art. 95 alin. (1) şi art. 96 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care au
următorul cuprins:
- Art. 95 alin. (1): „Incălcarea dispoziţiilor
prezentei ordonanţe de urgenţă, altele decât cele care întrunesc elementele
constitutive ale unei infracţiuni, constituie contravenţie şi se sancţionează
cu avertisment ori cu amendă ca sancţiune principală şi, după caz, cu una
dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute la art. 96 alin.
(2).";
- Art. 96: „(1) Sancţiunile contravenţionale
complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea
săvârşirii altor fapte interzise de lege şi se aplică prin acelaşi
proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea principală a amenzii sau
avertismentului.
(2) Sancţiunile contravenţionale complementare
sunt următoarele:
a) aplicarea punctelor de penalizare;
b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce,
pe timp limitat;
c) confiscarea bunurilor destinate săvârşirii
contravenţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă ori folosite în
acest scop;
d) imobilizarea vehiculului;
e) radierea din oficiu a înmatriculării sau
înregistrării vehiculului, în cazurile prevăzute la art. 17 alin. (4);
f) [abrogat].
(3) Pentru încălcarea unor norme la regimul
circulaţiei, pe lângă sancţiunea principală sau, după caz, una dintre
sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute la alin. (2) lit. c), d)
şi f), în cazurile prevăzute la art. 108 alin. (1) se aplică şi un număr de 2,
3, 4 sau 6 puncte de penalizare.
(4) In cazul cumulului de 15 puncte de penalizare
suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune de către şeful
poliţiei rutiere din judeţul sau municipiul Bucureşti care îl are în evidenţă
pe titularul permisului de conducere.
(5) Confiscarea se dispune de către poliţia
rutieră prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, odată cu aplicarea
sancţiunii amenzii.
(6) Sunt supuse confiscării:
a) mijloacele speciale de avertizare luminoase şi
sonore deţinute, montate şi folosite pe alte autovehicule decât cele prevăzute
la art. 32 alin. (2) şi (3);
b) dispozitivele care perturbă funcţionarea
mijloacelor tehnice de supraveghere a traficului;
c) plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de
înregistrare care nu corespund standardelor în vigoare şi care sunt montate pe
vehicule;
d) [încetat efectele]
(7) Imobilizarea unui vehicul constă în scoaterea
acestuia în afara părţii carosabile, pe acostament sau cât mai aproape de marginea
drumului, şi punerea lui în imposibilitate de mişcare prin folosirea unor
dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare.
(8) Imobilizarea unui vehicul se dispune de către
poliţistul rutier, ca urmare a săvârşirii de către conducătorul acestuia a
uneia dintre faptele prevăzute la art. 117 alin. (1)."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (3) privind statul român de drept, ale
art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 alin. (2)
privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau
contravenţionale mai favorabile, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi,
ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (11) privind
prezumţia de nevinovăţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 52
privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 124
privind înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti,
ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, ale art. 135 alin. (2) lit. a)
privind obligaţia statului de a asigura protecţia economiei de piaţă şi ale
art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, cu
raportare la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 1 din
Protocolul nr. 4 la Convenţie, Protocolul nr. 7 la Convenţie şi art. 11 din
Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată următoarele:
I. Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 a mai făcut obiectul
controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, în
raport de aceleaşi texte din Legea fundamentală şi faţă de motivări similare.
In acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 787 din 3 iulie 2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 4 august 2008, nr. 349
din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 780 din 6 noiembrie 2003, nr. 380 din 14 octombrie 2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 7 noiembrie 2003, şi nr.
270 din 22 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 722 din 10 august 2004. Soluţia de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate pronunţată anterior de Curte, prin deciziile menţionate,
precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta
cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi.
II. In ceea ce priveşte art. 94 alin. (1) lit. a) şi b)
şi art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, abrogate la data sesizării Curţii cu excepţia
de neconstituţionalitate invocată în cauză, precum şi art. 96 alin. (2) lit. f)
din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, abrogat prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 69 din 28 iunie 2007, Curtea constată incidenţa dispoziţiilor
art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora nu pot face
obiectul excepţiei de neconstituţionalitate decât dispoziţii din legi sau
ordonanţe în vigoare. Ca urmare, excepţia de neconstituţionalitate a acestor
texte legale este inadmisibilă.
Aceeaşi soluţie, de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca inadmisibilă, se impune şi cu privire la dispoziţiile
art. 96 alin. (6) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002,
constatate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 661 din 4
iulie 2007, fiind incidente sub acest aspect dispoziţiile art. 29 alin. (3) şi
(6) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora nu pot face obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale
printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
In ceea ce priveşte art. 95 alin. (1) şi art. 96 alin.
(1), (2) lit. a)-e), alin. (3)-(6) lit. a)-c), alin. (7) şi (8) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, acestea sunt criticate fie din perspectiva modului de
interpretare şi aplicare, fie a unor pretinse omisiuni de reglementare (pentru
că „nu precizează în ce condiţii se aplică avertismentul verbal sau
scris"). Asemenea critici nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii
Constituţionale, astfel încât, şi sub acest aspect, excepţia de
neconstituţionalitate este inadmisibilă.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Ion Ion în Dosarul nr.
8.646/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. a) şi b) şi art.
96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, precum şi a dispoziţiilor art. 95 alin. (1) şi
art.96 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al
aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta