DECIZIE Nr.
514 din 8 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 346/2002 privind
asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale si art. 22 din Codul
de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 495 din 2 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă -
procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru
accidente de muncă şi boli profesionale şi ale art. 22 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Sorin Virgil Boancă în Dosarul nr. 996/30/2007 al
Curţii de Apel Timişoara - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin
avocatul Virgil Melnic, şi părţile Societatea Comercială „Werzalit Lemn
Tech" - S.C.S., Stephan Kilian Rambacher, Ion Boc, Alfred Johannes Klaus,
Constantin Rapcea şi Paul Mânzur, prin consilierul juridic Voichiţa Ofelia
Cotolan. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepţiei susţine că, deşi
Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale ar trebui să
îndeplinească rolul de asigurător în cazul accidentelor de muncă, aceasta, în
realitate, nu acoperă pagubele rezultate în urma producerii unui astfel de
accident. Astfel, această instituţie se îndepărtează de noţiunea de asigurător
pe care o dă Legea nr. 32/2000. In ceea ce priveşte art. 22 din Codul de
procedură penală, arată că nicio altă autoritate decât cele prevăzute prin lege
pentru a constata un accident de muncă nu poate modifica datele cuprinse în
procesul-verbal de constatare, întrucât s-ar încălca principiul separaţiei
puterilor în stat.
Reprezentantul părţilor Societatea Comercială „Werzalit
Lemn Tech" - S.C.S., Stephan Kilian Rambacher, Ion Boc, Alfred Johannes
Klaus, Constantin Rapcea şi Paul Mânzur solicită respingerea excepţiei ca
neîntemeiată. Astfel, în opinia sa, Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi
de Asigurări Sociale îndeplineşte rolul de asigurător potrivit art. 34 alin.
(3) din Constituţie, iar acest lucru nu poate fi contestat prin paralela făcută
între diferite legi.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, considerând că
cele invocate de autorul excepţiei au în vedere omisiuni legislative, probleme
de aplicare a legii şi pornesc de la compararea conţinutului unor texte de lege
între ele, aspecte pe care
Curtea Constituţională, potrivit competenţei sale, nu le poate soluţiona.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 7 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 996/30/2007, Curtea de Apel Timişoara - Secţia de litigii de
muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 346/2002 privind
asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi art. 22 din Codul
de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Sorin Virgil Boancă cu
prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 996
din 3 mai 2007, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 996/30/2007.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei arată, în esenţă, că art. 8 din Legea nr.
346/2002 contravine dispoziţiilor art. 16, 21, 22, 31, 41 şi 136 din
Constituţie. Astfel, în opinia sa, Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de
Asigurări Sociale nu este un asigurător potrivit definiţiei date acestei
noţiuni prin Legea nr. 32/2000, întrucât nu acoperă prejudiciile asiguraţilor
aşa cum se întâmplă, spre exemplu, în cazul accidentelor de circulaţie. In ceea
ce priveşte art. 22 din Codul de procedură penală, susţine că acesta încalcă
principiul separaţiei puterilor în stat, precum şi art. 124, 126 şi 131 din
Constituţie. In legătură cu aceasta, arată că, în situaţia în care
procesul-verbal de constatare a unui accident de muncă nu a fost contestat,
nici instanţa, nici procurorul nu are competenţa legală să constate altceva.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia de litigii de
muncă şi asigurări sociale consideră că textele de
lege criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul arată că,
potrivit art. 34 alin. (3) din Constituţie, „organizarea asistenţei medicale
şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi
recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor
paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale
a persoanei se stabilesc potrivit legii", iar, în aceste condiţii, Casa
Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale îndeplineşte rolul de
asigurător stabilit prin Legea nr. 346/2002. Faptul că legiuitorul a optat
pentru o reglementare diferită a sistemului de asigurări în cazul accidentelor de muncă faţă de cel
aplicabil în cazul accidentelor de circulaţie nu intră în conflict cu normele
constituţionale. De asemenea, consideră că prevederile art. 22 din Codul de
procedură penală nu intră în conflict cu normele constituţionale invocate de
autorul excepţiei.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru
accidente de muncă şi boli profesionale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 454
din 27 iunie 2002, cu modificările aduse prin art. I pct. 5 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 107/2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 747 din 26 octombrie 2003. De asemenea, sunt criticate şi
dispoziţiile art. 22 din Codul de procedură penală.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
-Art. 8 din Legea nr. 346/2002: „(1) Are calitatea de asigurător, potrivit prezentei legi, Casa
Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, denumită în
continuare CNPAS.
(2) Atribuţiile specifice de asigurare pentru
accidente de muncă şi boli profesionale se exercită de casele teritoriale de
pensii.
(3) Atribuţiile specifice de asigurare pentru
accidente de muncă şi boli profesionale, în calitate de prestatori de servicii,
pot fi realizate, în condiţiile prezentei legi, şi de asociaţii profesionale de
asigurare, constituite în acest scop pe sectoare de activitate ale economiei
naţionale.
(4) Asociaţiile profesionale de asigurare
funcţionează pe bază de statut propriu, cu respectarea prevederilor prezentei
legi şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi
fundaţii, cu modificările şi completările ulterioare.";
- Art. 22 din Codul de procedură penală: „Hotărârea
definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei
civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei, a persoanei
care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.
Hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a
fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa
organului de urmărire penală şi a instanţei penale, cu privire la existenţa
faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia."
Autorul excepţiei consideră că textele de lege
criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituţionale: art. 1 alin.
(4) privind principiul separaţiei şi echilibrul puterilor în cadrul democraţiei
constituţionale, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la
justiţie, art. 22 privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică,
art. 31 privind dreptul la informaţie, art. 34 privind dreptul la ocrotirea
sănătăţii, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 124
referitor la înfăptuirea justiţiei, art. 126 privind instanţele judecătoreşti,
art. 131 referitor la rolul Ministerului Public şi art. 136 referitor la proprietate.
Examinând critica autorului excepţiei în ceea ce
priveşte art. 22 din Codul de procedură penală, Curtea constată că, în
realitate, autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că instanţa de judecată
a dat o hotărâre care nu a ţinut cont de cele menţionate în procesul-verbal
prin care s-a constat accidentul de muncă în care a fost implicat,
proces-verbal ce nu a fost contestat, iar hotărârea instanţei a rămas
definitivă, astfel că se bucură de autoritatea de lucru judecat. Astfel,
autorul excepţiei apreciază că a fost încălcat principiul separaţiei puterilor
în stat, instanţa de judecată şi procurorul dând o decizie contrară celor
constatate de autorităţile în drept să constate accidentul de muncă.
Faţă de această motivare, Curtea reţine că toate aceste
împrejurări invocate de autorul excepţiei nu sunt generate de conţinutul
textului de lege criticat, ci reprezintă în exclusivitate probleme de aplicare
a legii, de competenţa instanţei de judecată, iar nu a instanţei de contencios
constituţional.
Analizând în continuare critica de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 346/2002, Curtea
constată că aceasta se referă la faptul că asiguratul nu este despăgubit pentru
pagubele suferite ca urmare a producerii unui accident de muncă în mod
asemănător accidentelor de circulaţie. Astfel, în opinia autorului excepţiei,
Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale nu îndeplineşte
în realitate rolul de asigurător.
Faţă de aceste susţineri, Curtea reţine că asigurarea
pentru accidente de muncă şi boli profesionale în cadrul sistemului public de
asigurări sociale este caracterizată de o serie de particularităţi determinate
de contextul raporturilor juridice în care se naşte dreptul de a obţine
asigurarea, respectiv raporturi de muncă, de modalităţile specifice necesare
pentru a diminua şi compensa consecinţele accidentelor de muncă şi ale bolilor
profesionale, cât şi de statutul pe care îl are CNPAS în calitate de asigurător,
respectiv de instituţie publică autonomă de interes naţional, supusă unor
reglementări speciale, deosebite de cele aplicabile societăţilor comerciale de
asigurare, de asigurare-reasigurare şi de reasigurare ori societăţilor mutuale
supuse Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea
asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000. Aşa fiind,
nu se poate reţine că este vorba de o încălcare a principiului constituţional
al egalităţii în drepturi a cetăţenilor de vreme ce situaţiile avute în vedere
sunt diferite, justificând, în consecinţă, instituirea unui tratament juridic
diferenţiat. In plus, trebuie reţinut că, aşa cum reiese din conţinutul art. 34
alin. (3) din Constituţie, legiuitorul este liber să stabilească modul de
organizare a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente,
maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a
activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii
fizice şi mentale a persoanei.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sorin Virgil Boancă în Dosarul
nr. 996/30/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia de litigii de muncă şi
asigurări sociale.
2. Respinge, ca fiind
neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din
Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli
profesionale, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al Curţii de
Apel Timişoara - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea