DECIZIE Nr.
514 din 29 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 464 din 10 iulie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din
Legea nr. 317/2004 privind
Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Valerica Mirea în
Dosarul nr. 26/P/2006 al Consiliului Superior al Magistraturii - Secţia pentru
procurori.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 14 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 26/P/2006, Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al
Magistraturii a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Valerica Mirea, procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cu
ocazia soluţionării acţiunii disciplinare exercitate de Comisia de disciplină
pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 45 alin. (1) din
Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii contravin
prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul
separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 16 alin. (1) referitoare la
egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul
părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil, art. 124 alin. (2) potrivit cărora justiţia este unică, imparţială
şi egală pentru toţi şi art. 134 alin. (2) teza întâi
referitoare la Consiliul Superior al Magistraturii.
In opinia Secţiei pentru
procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din Legea
nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neîntemeiată.
Avocatul Poporului arată
că, potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, Curtea Constituţională „hotărăşte
asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele,
ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial". De
asemenea, Curtea Constituţională a statuat că excepţiile de
neconstituţionalitate se pot ridica în faţa instanţelor judecătoreşti stabilite
în baza art. 126 alin. (1) din Constituţie şi de Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară. Aşa fiind, arată că excepţia de neconstituţionalitate
este inadmisibilă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind
Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 827
din 13 septembrie 2005, care au următorul cuprins:
Art. 45 alin. (1): „(1
)Acţiunea disciplinară se exercită de comisiile de disciplină ale Consiliului
Superior al Magistraturii, formate din un membru al Secţiei pentru judecători
şi 2 inspectori
ai Serviciului de inspecţie judiciară pentru judecători şi, respectiv, un
membru al Secţiei pentru procurori şi 2 inspectori ai Serviciului de inspecţie
judiciară pentru procurori."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art.
1 alin. (4) referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor,
art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21
alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 124 alin. (2) potrivit
cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi şi art. 134 alin.
(2) teza întâi referitoare la Consiliul Superior al Magistraturii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin Decizia nr. 391 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 14 mai 2007, a respins ca fiind inadmisibilă o excepţie
de neconstituţionalitate ridicată în faţa uneia dintre secţiile Consiliului
Superior al Magistraturii.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut că Legea fundamentală
stabileşte în art. 146 lit. d) atribuţia instanţei de control constituţional de
a hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi
ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj
comercial. In aplicarea acestei prevederi constituţionale, art. 29 din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale se
referă, în mod expres, la excepţiile ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti
sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau
ordonanţe, stabilind condiţiile în care Curtea poate fi sesizată. Aşadar, este
fără îndoială că atât Constituţia, cât şi Legea nr. 47/1992 recunosc numai
instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial dreptul de a sesiza Curtea
Constituţională cu excepţii de neconstituţionalitate ridicate în faţa lor.
Capitolul VI al Titlului III al
Constituţiei României este consacrat autorităţii judecătoreşti, sub această
denumire fiind reglementate, pe secţiuni, instanţele judecătoreşti, Ministerul
Public şi Consiliul Superior al Magistraturii.
Potrivit prevederilor constituţionale ale art. 126
alin. (1), „Justiţia se realizează prin Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie
şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege." In
virtutea acestor dispoziţii, numai Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie are
statut constituţional, celelalte instanţe judecătoreşti urmând a fi stabilite
prin lege.
In aplicarea acestui text constituţional, Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, prevede în art. 2 alin.
(2) că instanţele judecătoreşti sunt „a) halta Curte de Casaţie şi Justiţie;
b)curţi de apel; c) tribunale; d) tribunale specializate; e) instanţe militare;
f) judecătorii."
Aşa fiind, sesizarea Curţii Constituţionale cu o
excepţie de neconstituţionalitate nu poate fi făcută în mod legal decât de una
dintre instanţele judecătoreşti enumerate de lege.
In acelaşi sens a interpretat Curtea Constituţională
noţiunea de instanţă judecătorească în cazurile în care s-a pronunţat cu
privire la respectarea accesului liber la justiţie.
Astfel, prin Decizia nr. 148 din 16 aprilie 2003
privind constituţionalitatea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei
României, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 317 din 12 mai 2003, referindu-se la
atribuţia Consiliului Superior al Magistraturii, aşa cum este stabilită în art.
134 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia acesta „îndeplineşte rolul de
instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare
a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa
organică", Curtea a statuat că această
dispoziţie constituţională nu poate interzice accesul liber la justiţie al persoanei
judecate de această „instanţă extrajudiciară." Consiliul Superior
al Magistraturii este o autoritate judecătorească a cărei organizare şi
funcţionare este stabilită prin Legea nr. 317/2004, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005. Implicarea Senatului în desemnarea membrilor
acestui consiliu aşează activitatea de numire a judecătorilor şi procurorilor, precum şi activitatea
jurisdicţională în materie disciplinară a acestora într-un cadru profesional şi
moral adecvat pentru garantarea şi supremaţia Constituţiei.
Având în vedere aceste argumente, rezultă că excepţia
de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece Curtea Constituţională nu
a fost legal sesizată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 146 lit. d) din
Constituţie şi dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, de o instanţă
judecătorească.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Valerica Mi
rea în Dosarul nr. 26/P/2006 al Consiliului Superior al Magistraturii - Secţia
pentru procurori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman