DECIZIE Nr.
513 din 20 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 1 din Legea nr. 51/1995 pentru
organizarea si exercitarea profesiei de avocat
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 598 din 11 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu
- judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 161 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei
de avocat, excepţie ridicată de Lina Nistor în Dosarul nr. 7.058/2005 al Curţii
de Apel Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că este de competenţa
legiuitorului stabilirea condiţiilor de acces în profesia de avocat. Totodată,
apreciază că textul legal criticat nu instituie un criteriu de vârstă în ceea
ce priveşte primirea în profesie. In consecinţă, consideră că dispoziţiile art.
161 din Legea nr.
51/1995 nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1) şi ale
art. 53 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 20 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 7.058/2005, Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 161 din Legea nr. 51/1995 pentru
organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie
ridicată de Lina Nistor într-un litigiu având ca obiect anularea unei decizii
emise de Baroul Galaţi prin care a fost respinsă cererea sa de primire în
profesia de avocat pentru nerespectarea prevederilor art. 161 din Legea nr. 51/1995.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art.
161 din Legea nr. 51/1995 contravine
dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1) şi
ale art. 53. Se arată că prevederile legale criticate reprezintă o îngrădire a
dreptului la muncă, pe criteriul vârstei, ceea ce este o discriminare de natură
a încălca art. 16 alin. (1) din Constituţie. Totodată, autorul excepţiei apreciază
că art. 161 din
Legea nr. 51/1995 limitează accesul la profesia liberală a avocaturii, fără a
avea la bază nici un motiv special, ceea ce încalcă art. 16 alin. (1), art. 41
alin. (1) şi art. 53 din Constituţie.
Autorul excepţiei invocă în susţinerea acesteia şi
Decizia Curţii Constituţionale nr. 45 din 2 mai 1995, prin care Curtea a
constatat că stabilirea unei incompatibilităţi între exercitarea profesiei de
avocat şi calitatea de pensionar pentru limită de vârstă încalcă art. 16 din
Constituţie, fiind o discriminare în defavoarea pensionarului pentru limită de
vârstă.
Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate ridicată este întemeiată, întrucât criteriul de vârstă
prevăzut de lege este discriminatoriu şi încalcă art. 16 alin. (1) din
Constituţie. Totodată, arată că sunt încălcate şi prevederile art. 41 alin. (1)
din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că
textul de lege nu încalcă art. 16 din Constituţie, iar cu privire la impunerea
unei condiţii de vârstă pentru exercitarea unei profesii, apreciază că această
condiţie, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, nu se regăseşte
printre criteriile de discriminare prin care se încalcă egalitatea între
cetăţeni. Totodată, arată că dispoziţiile criticate nu încalcă art. 41 alin.
(1) din Constituţie, întrucât libertatea în alegerea profesiei şi a meseriei
poate fi limitată de unele criterii justificate constituţional, ce sunt
determinate de specificul profesiei, meseriei ori al locului de muncă.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In argumentarea acestui
punct de vedere, Avocatul Poporului consideră că instituirea unor condiţii
pentru primirea în profesia de avocat reprezintă opţiunea legiuitorului şi nu
aduce atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, nu îngrădeşte
dreptul la muncă şi nici libertatea de alegere a profesiei sau a locului de
muncă. Mai arată că prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor
vizate de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări
pe considerente arbitrare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei
de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, text introdus prin Legea nr. 255/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004.
Textul legal criticat are următorul cuprins: „Persoana
care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi primită în profesia
de avocat poate solicita aceasta cu cel puţin 5 ani înainte de împlinirea
vârstei standard de pensionare în sistemul de pensii şi asigurări sociale din
care face parte".
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale
art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă şi ale art. 53 privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Critica de neconstituţionalitate constă, în esenţă, în
susţinerea că prin instituirea unui criteriu de vârstă până la care poate fi
introdusă cererea de primire în profesia de avocat se încalcă dispoziţiile art.
16 alin. (1), ale art. 41 alin. (1) şi ale art. 53 din Constituţie.
Curtea constată, astfel cum a stabilit în jurisprudenţa
sa, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, că principiul egalităţii
în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit,
nu sunt diferite, iar un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii
exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice în mod raţional şi
obiectiv.
Curtea reţine că dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 51/1995 instituie o
condiţie suplimentară pentru primirea în profesia de avocat, profesie liberală,
a persoanelor care au atins o anumită vârstă şi care îndeplinesc condiţiile
prevăzute de lege pentru a fi primite în profesia de avocat, şi anume de a
solicita aceasta cu cel puţin 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de
pensionare în sistemul de pensii şi asigurări sociale din care fac parte.
Curtea constată că această condiţie suplimentară are în vedere, în mod
exclusiv, un criteriu de vârstă, criteriu care, în cazul de faţă, nu poate
constitui o justificare obiectivă şi raţională cu privire la diferenţa de
tratament juridic la care este supusă o anumită categorie de persoane. In acest
context, aplicarea unui astfel de criteriu încalcă principiul egalităţii
consacrat de textul art. 16 alin. (1) din Constituţie, chiar dacă art. 4 alin.
(2) din Constituţie nu include în mod expres vârsta în cadrul principiilor de
nediscriminare. De altfel, enumerarea cuprinsă în art. 4 alin. (2) din
Constituţie are un caracter enunţiativ şi nicidecum unul limitativ, având în
vedere dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Constituţie raportate la art. 14 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi
ale art. 2 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, potrivit
cărora exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute să fie asigurată
fără nici o discriminare ce ar putea rezulta din „orice altă situaţie" pe
lângă criteriile de nediscriminare expres enumerate.
Curtea constată că, deşi instituirea unor condiţii
pentru primirea în profesia de avocat reprezintă opţiunea legiuitorului, astfel
de condiţii nu pot fi impuse cu scopul de a discrimina o anumită categorie de
persoane - a persoanelor deja pensionate pentru limită de vârstă sau a celor
care au mai puţin de 5 ani până la împlinirea vârstei de pensionare - în raport
cu celelalte categorii de persoane, fără a exista vreo justificare raţională şi
obiectivă.
De altfel, în sensul celor de mai sus, Curtea de
Justiţie a Comunităţilor Europene, prin Hotărârea din 22 noiembrie 2005,
pronunţată în cauza W. Mangold contra R. Helm, referitor la stabilirea unui criteriu de vârstă în materia
încheierii contractelor de muncă, a statuat că „o [...] legislaţie, care reţine
vârsta muncitorului ca unic criteriu de aplicare a unui contract de muncă cu
durată determinată, fără să se fi demonstrat că fixarea unui prag de vârstă
[...] este în mod obiectiv necesară pentru atingerea unui obiectiv de inserţie
profesională [...], trebuie să fie considerată ca depăşind cadrul potrivit şi
necesar pentru a atinge obiectivul urmărit".
Curtea constată că susţinerea autorului excepţiei în
sensul că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 41 alin. (1)
din Constituţie nu este întemeiată, întrucât dreptul la muncă, alegerea
profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă vizează
posibilitatea oricărei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o doreşte, în anumite
condiţii stabilite de legiuitor, şi nu vizează obligaţia statului de a garanta
accesul tuturor persoanelor la toate profesiile. In consecinţă, neexistând nici
o încălcare a dreptului constituţional la muncă, art. 53 din Constituţie, invocat
în susţinerile autorului excepţiei, nu are incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de
voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de
Lina Nistor în Dosarul nr. 7.058/2005 al Curţii de Apel Bacău - Secţia
comercială şi de contencios administrativ şi constată că dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 51/1995 pentru
organizarea şi exercitarea profesiei de avocat sunt neconstituţionale.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului
şi Guvernului.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 iunie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly