Decizia Nr.511 din 30.06.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi“, cuprinsă în art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 607 din 11 august 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona Maya-Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Ingrid Alina Tudora	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea „Cronos Distribuţie“ - S.R.L. din Alexandria în Dosarul nr. 5.775/740/2014 al Judecătoriei Alexandria. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 500D/2015.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin deciziile nr. 36 din 21 ianuarie 2014 şi nr. 386 din 26 iunie 2014.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 3 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.775/740/2014, Judecătoria Alexandria a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea „Cronos Distribuţie“ - S.R.L. din Alexandria într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare formulată în contradictoriu cu Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că „norma prevăzută de art. II din Legea nr. 144/2012 înfrânge dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, consacrând un regim juridic inegal şi discriminator pentru deţinătorii de autovehicule traşi la răspundere contravenţională şi civilă pentru lipsa rovinietei“. Arată că, astfel cum a fost adoptat, „textul de lege criticat nu permite aplicarea legii contravenţionale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul vechii legi şi care vor fi judecate sub legea nouă, ci numai acelora care fac sau au făcut obiectul unor procese soluţionate definitiv ori aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a legii noi“. În acest sens, susţine că „prin termenul «până la data intrării în vigoare a prezentei legi» este afectat principiul egalităţii în faţa legii pentru contravenienţii care, deşi se află în aceeaşi situaţie juridică, din motive independente de voinţa lor, pot intra sub incidenţa unor regimuri juridice diferite, în pofida faptului că toţi au săvârşit aceeaşi contravenţie, şi anume lipsa rovinietei“. Prin urmare, în temeiul textului de lege criticat din Legea nr. 144/2012, „unii contravenienţi sunt exoneraţi de plata tarifului, în timp ce alţii urmează să îl plătească.“6. Judecătoria Alexandria apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Astfel, instanţa de judecată reţine că, potrivit art. II din Legea nr. 144/2012, sunt beneficiari ai acestei norme legale doar cei care au formulat, din diverse motive, plângere contravenţională împotriva proceselor-verbale de constatare şi aplicare a sancţiunii contravenţionale prin care s-a aplicat şi tariful de despăgubire, chiar dacă atât sancţiunea amenzii, cât şi tariful de despăgubire apăreau ca legal şi temeinic aplicate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012. Apreciază că, în mod nejustificat şi arbitrar, sunt excluşi de la aplicarea legii contravenţionale mai favorabile tocmai cei care au înţeles pericolul social al faptei, astfel cum aceasta era prevăzută şi sancţionată până la apariţia Legii nr. 144/2012, şi care nu au atacat în instanţă procesele-verbale prin care li s-au aplicat sancţiuni contravenţionale, potrivit legii. Aşa fiind, instanţa de judecată consideră că, pentru înlăturarea efectului discriminator al prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012, legiuitorul avea două posibilităţi, şi anume repunerea în termenul de introducere a plângerii contravenţionale cu privire la aplicarea măsurii tarifului de despăgubire pentru cei care nu au contestat în instanţă măsura respectivă până la data intrării în vigoare a legii; sau anularea tarifelor de despăgubire aplicate, indiferent dacă măsura a fost contestată sau nu în instanţă, deci inclusiv a celor aflate în curs de executare, cu unica excepţie a celor care au achitat acest tarif, întrucât, în această situaţie, procedura de executare a încetat.7. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut prin dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012, potrivit cărora „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează“. Din motivarea excepţiei rezultă însă că autoarea acesteia critică doar sintagma „şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi“ cuprinsă în art. II al Legii nr. 144/2012, aceasta urmând să reprezinte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, asupra căreia Curtea urmează a se pronunţa.11. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, precum şi celor ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză.13. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 386 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 11 august 2014, Decizia nr. 36 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 4 martie 2014, Decizia nr. 137 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 11 iunie 2015, şi Decizia nr. 165 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 429 din 16 iunie 2015, prin care Curtea a constatat că prevederile de lege criticate sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.14. Astfel, prin aceste decizii, Curtea , reţinut că, potrivit art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, actele normative pot cuprinde, pe lângă amenda contravenţională ca sancţiune de drept administrativ, şi tarife de determinare a despăgubirilor pentru prejudiciile pricinuite prin săvârşirea contravenţiei. În acest sens, potrivit art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, „contravenientul are obligaţia de a achita, pe lângă amenda contravenţională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcţie de tipul vehiculului folosit fără a deţine rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.“15. De asemenea, Curtea a menţionat că, în concepţia Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. de a beneficia de repararea prejudiciului (uzarea şi degradarea drumurilor naţionale) cauzat (prejudiciul fiind rezultatul direct al acţiunii de folosire a drumurilor naţionale fără plata rovinietei) prin fapta ilicită săvârşită de utilizator (folosirea drumului naţional fără plata rovinietei). Aşadar, obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecinţă a răspunderii pentru săvârşirea unei fapte ilicite, respectiv utilizarea reţelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. În acest context, Curtea a observat că art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 a abrogat art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, mai sus menţionat, „astfel încât nedeţinerea rovinietei valabile atrage sancţiunea contravenţională, dar, de la data intrării în vigoare a legii, nu mai atrage obligaţia plăţii tarifului de despăgubire“.16. Referitor la pretinsa discriminare, prin Decizia nr. 165 din 17 martie 2015, paragraful 14, spre exemplu, Curtea a reţinut că „cele două categorii de persoane, respectiv contravenienţi i care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 - tarife care se anulează conform textului criticat - şi cei care nu au formulat astfel de contestaţii sau ale căror contestaţii au fost respinse ca tardive, se află în situaţii juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reţinută încălcarea, prin textul criticat, a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie“.17. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează aplicabilitatea şi în prezenta cauză.18. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea „Cronos Distribuţie“ - S.R.L. din Alexandria în Dosarul nr. 5.775/740/2014 al Judecătoriei Alexandria şi constată că sintagma „şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a prezentei legi“, cuprinsă în art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România este constituţională în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Alexandria şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 30 iunie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora