DECIZIE Nr.
511 din 15 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) si (2) din Legea nr.
130/1996 privind contractul colectiv de munca si ale art. 238 alin. (1) din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 609 din 13 iulie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr.
130/1996 privind contractul colectiv de muncă şi ale art. 238 alin. (1) din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Sibac" - S.A. din Sighişoara în Dosarul nr. 4.669/2005 al Tribunalului
Mureş.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 671
D/2006, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate ridicată de
Societatea Comercială „Transtex" - S.R.L. din Sighişoara în Dosarul nr.
5.251/2005 al Tribunalului Mureş.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstitu-ţionalitate ce fac obiectul dosarelor nr. 670D/2006 şi nr. 671
D/2006 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării
cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 671 D/2006 la Dosarul nr. 670D/2006,
care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 14 februarie 2006, pronunţate în
dosarele nr. 4.669/2005 şi nr. 5.251/2005, Tribunalul Mureş a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8
alin. (1) şi (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă şi
ale art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Această
excepţie a fost ridicată de Societatea Comercială „Sibac" - S.A. din
Sighişoara şi Societatea Comercială „Transtex" - S.R.L. din Sighişoara cu
prilejul soluţionării unor acţiuni în contencios administrativ în
contradictoriu cu Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie Mureş.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 8 alin. (1)
şi (2) din Legea nr. 130/1996 şi ale art. 238 alin. (1) din Codul muncii
contravin dispoziţiilor art. 9, art. 20, art. 40, art. 41 alin. (5), art. 53,
art. 73 alin. (3) lit. p) şi art. 154 alin. (1) din Constituţia României. In acest
sens, arată că textele de lege criticate nu fac distincţie între contractele
colective de muncă încheiate între părţi care sunt afiliate la asociaţii
patronale, respectiv sindicale, şi cele încheiate între părţi neafiliate la
nicio asociaţie. In consecinţă, impun partenerilor sociali care încheie
contracte colective de muncă la nivel de angajator şi care nu sunt parte
semnatară sau afiliată vreunui organism sindical sau patronal ce a semnat
contractul colectiv la nivel naţional să se supună clauzelor stabilite în acest
contract în ceea ce priveşte limitele minimale ale drepturilor stabilite.
Tribunalul Mureş consideră
că, fără a fi neconstituţionale, prevederile legale criticate sunt ambigue şi
lacunare, întrucât nu disting între contractele colective de muncă încheiate
între părţile afiliate la asociaţii sau organizaţii sindicale, respectiv
patronate, şi cele încheiate între părţi neafiliate organizaţiilor sindicale sau patronatelor.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale, acestea reprezentând o
concretizare a dispoziţiilor art. 41 alin. (5) din Constituţie. In acest sens,
arată că pentru asigurarea desfăşurării în condiţii optime şi uniforme a
raporturilor de muncă, actele normative în materie prevăd drepturi şi obligaţii
minimale, respectiv maximale, care vor trebui respectate la încheierea atât a
contractelor colective de muncă, cât şi a celor individuale. De asemenea,
consideră că nu se încalcă dreptul la liberă asociere, întrucât textele de lege
criticate nu instituie obligaţia de a se asocia, iar respectarea clauzelor
contractului colectiv de muncă încheiat la nivel naţional decurge din faptul că
acesta constituie izvor de drept ca şi legea. In sfârşit, arată că nu sunt
restrânse drepturi sau libertăţi fundamentale, ci, din contră, se asigură un
minim de protecţie socială unor astfel de drepturi.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie următoarele dispoziţii de lege:
- Art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 130/1996
privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 184
din 19 mai 1998, dispoziţii care au următorul conţinut: „(1) Clauzele contractelor colective
de muncă pot fi stabilite numai în limitele şi în condiţiile prevăzute de
prezenta lege.
(2) Contractele colective de muncă nu pot conţine
clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin
contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.";
- Art. 238 alin. (1)
din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 72 din
5 februarie 2003, potrivit cărora „Contractele colective de muncă nu pot
conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit
prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior."
In opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile de lege
criticate sunt contrare prevederilor constituţionale cuprinse în art. 9 privind
sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, art. 40 privind dreptul
de asociere, art. 41 alin. (5) referitor la garantarea dreptului la negocieri
colective în materie de muncă şi a caracterului obligatoriu al convenţiilor
colective, art. 73 alin. (3) lit. p) referitor la reglementarea prin lege
organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele,
patronatele şi protecţia socială şi art. 154 alin. (1) referitor la condiţiile
rămânerii în vigoare a legilor preconstituţionale. De asemenea, autorii
excepţiei au mai invocat şi înfrângerea prevederilor constituţionale ale art.
20, referitoare la prioritatea reglementărilor internaţionale, fără a indica
însă vreun instrument juridic internaţional cu care dispoziţiile legale criticate ar fi neconcordante.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi
aceeaşi motivare ca şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 380 din 30
septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 3 noiembrie 2004, Curtea
Constituţională a reţinut că problema reglementată prin dispoziţiile legale
criticate nu are nimic în comun cu dreptul de asociere, întrucât nu impune
patronilor, organizaţiilor patronale, salariaţilor sau organizaţiilor sindicale
obligaţia de a se asocia ori de a se afilia la o organizaţie de nivel superior.
De asemenea, a arătat că reprezentativitatea de care se bucură organizaţiile
sindicale şi patronale, datorită numărului de membri stabilit prin lege, le
îndreptăţeşte pe acestea să negocieze şi să încheie contractele colective de muncă la nivelurile respective, ale căror
clauze, referitoare la drepturile minimale, să fie obligatorii la încheierea
contractelor colective de muncă la niveluri inferioare, indiferent dacă părţile
acestora s-au asociat, respectiv s-au afiliat ori nu, la organizaţiile de la
nivelul superior. In sfârşit, Curtea a reţinut că dispoziţiile contractului
colectiv de muncă încheiat la nivel naţional sau la nivel de ramură constituie
izvor de drept (ca şi legea) la încheierea contractelor colective de muncă la
nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la
drepturile minimale. Prin urmare, părţile, cu respectarea acestor obligaţii
fireşti, au toată libertatea să negocieze şi alte clauze, precum şi drepturi
superioare.
Intrucât nu s-au evidenţiat elemente sau motive noi
care ar putea determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerăm că
soluţia şi considerentele deciziei citate îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul
colectiv de muncă şi ale art. 238 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Sibac" - S.A. din Sighişoara
şi Societatea Comercială „Transtex" - S.R.L. din Sighişoara în dosarele
nr. 4.669/2005 şi nr. 5.251/2005 ale Tribunalului Mureş.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 iunie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea