DECIZIE   Nr. 511 din  6 octombrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1063 din 28 noiembrie 2005

    Ioan Vida                 - presedinte
    Nicolae Cochinescu        - judecator
    Aspazia Cojocaru          - judecator
    Constantin Doldur         - judecator
    Kozsokar Gabor            - judecator
    Acsinte Gaspar            - judecator
    Petre Ninosu              - judecator
    Ion Predescu              - judecator
    Serban Viorel Stanoiu     - judecator
    Ion Tiuca                 - procuror
    Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Sartex Gaz" - S.A. din Gulia in Dosarul nr. 3/F/2005 al Tribunalului Dambovita - judecatorul-sindic.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. In acest sens arata ca dispozitiile legale criticate reprezinta norme de procedura, iar legiuitorul este abilitat sa stabileasca o procedura speciala, derogatorie de la dreptul comun, in considerarea unor situatii deosebite, fara ca prin aceasta sa contravina Legii fundamentale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 7 martie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 3/F/2005, Tribunalul Dambovita - judecatorul-sindic a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului. Exceptia a fost ridicata de catre Societatea Comerciala "Sartex Gaz" - S.A. din Gulia, comuna Tartasesti, cu prilejul solutionarii unei cereri de declansare a procedurii judiciare si falimentului.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in mod sumar, ca dispozitiile art. 29 din Legea nr. 64/1995 contravin prevederilor art. 135 si 136 din Constitutie, fiind contrarii principiilor economiei de piata si ocrotirii si garantarii proprietatii private. "Prin aceste dispozitii se aduce atingere si art. 44 din Constitutia Romaniei, ce garanteaza dreptul de proprietate privata al societatii noastre comerciale, patrimoniul societatii fiind atins in mod grav".
    Tribunalul Dambovita - judecatorul-sindic arata ca "precizarile acuzate de debitoare ca fiind neconstitutionale sunt cele ale art. 29 in redactarea anterioara republicarii Legii nr. 64/1995 in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.066/17.11.2004". Cu privire la acest articol, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata. In acest sens arata ca, "intrucat art. 29 din Legea nr. 64/1995 reglementeaza dreptul creditorului de a cere deschiderea procedurii prevazute de aceasta lege impotriva debitorului aflat in insolventa timp de cel putin 30 de zile, iar scopul legii este instituirea unei proceduri pentru plata pasivului unor asemenea debitori, prevederile acestui articol nu incalca dreptul de proprietate privata garantat prin Constitutie si nu aduce atingere principiilor economiei de piata".
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicata.
    Guvernul apreciaza ca textele de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate. Astfel, "scopul reglementarii contestate este de a institui o procedura pentru plata pasivului debitorului in incetare de plati, fie prin reorganizarea intreprinderii si activitatii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pana la acoperirea pasivului, fie prin faliment. Prin procedura reorganizarii judiciare si a falimentului nu se urmareste, ca in dreptul comun, stabilirea existentei unui drept de creanta si a obligatiei corelative de plata, ci executarea unor creante certe, lichide si exigibile". Declansarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului este conditionata de caracterul creantelor si de cuantumul minim al acestora. Numai creditorii care indeplinesc toate conditiile prevazute de art. 36 din Legea nr. 64/1995 pot formula in fata instantei de judecata o cerere de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului unui debitor care, de asemenea, se incadreaza in conditiile prevazute de aceleasi dispozitii legale. "Este adevarat ca declansarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului atrage o limitare a dreptului de proprietate al debitorului, dar aceasta limitare intervine ca urmare a nerespectarii de catre comerciant a obligatiilor de plata, deci a drepturilor corelative ale creditorilor, or, dreptul de proprietate si prerogativele acestuia trebuie exercitate in conditiile legii, tinand cont si de dispozitiile art. 1718 din Codul civil, care instituie gajul general asupra bunurilor debitorului pentru urmarirea creantelor creditorilor". De altfel, potrivit jurisprudentei constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului, "dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci un drept comportand ingerinte".
    Avocatul Poporului arata ca textul criticat este constitutional. Astfel "procedura reorganizarii judiciare si a falimentului este una speciala, prin care se urmareste executarea unei creante certe, lichide si exigibile fata de un debitor care nu numai ca nu isi indeplineste de bunavoie obligatia de plata, ci se afla, timp de 30 de zile, in stare de insolventa. [...] Dreptul formularii cererii introductive pentru declansarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului este conditionat de caracterul creantelor si de cuantumul minim al acestora, pentru a impiedica abuzul de drept prin formularea unor cereri, in cadrul procedurii speciale, pentru orice creanta si indiferent de valoare". Cu privire la critica fata de art. 135 din Constitutie, "prin dispozitiile criticate se asigura respectarea intocmai a obligatiei statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, precum si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Desi autorul exceptiei se refera la art. 29 din Legea nr. 64/1995, din motivarea sa reiese ca, in realitate, acesta critica dispozitiile acestui articol in forma legii anterioara republicarii din data de 17 noiembrie 2004. In actuala formulare a legii, textul criticat de autorul exceptiei corespunde art. 36 din Legea nr. 64/1995. Asadar, obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 36 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificarile ulterioare, dispozitii potrivit carora:
    "(1) Orice creditor care are una sau mai multe creante certe, lichide si exigibile poate introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care este prezumat in insolventa din cauza incetarii platilor fata de acesta timp de cel putin 30 de zile, in urmatoarele conditii:
    a) daca creantele izvorasc din raporturi de munca sau raporturi obligationale civile, acestea trebuie sa aiba un cuantum superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive;
    b) in celelalte cazuri creantele trebuie sa aiba un cuantum superior echivalentului in lei al sumei de 3.000 euro, calculat la data formularii cererii introductive;
    c) in cazul unui creditor care detine creante din ambele categorii mentionate la lit. a) si b), cuantumul total al creantelor trebuie sa fie superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive.
    (2) Daca intre momentul formularii cererii de catre un creditor si cel al judecarii acestei cereri de catre judecatorul-sindic sunt formulate cereri de catre alti creditori, judecatorul-sindic va dispune conexarea acestora si va stabili indeplinirea conditiilor prevazute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creantelor in raport cu valoarea insumata a creantelor tuturor creditorilor care au formulat cereri.
    (3) Daca s-a deschis o procedura intr-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelasi obiect, vor fi conexate la primul dosar."
    In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul exceptiei invoca incalcarea drepturilor art. 44 alin. (1) si (2), art. 135 si 136 din Constitutie, potrivit carora:
    - Art. 44 alin. (1) si (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.";
    - Art. 135: "(1) Economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta.
    (2) Statul trebuie sa asigure:
    a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
    b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara;
    c) stimularea cercetarii stiintifice si tehnologice nationale, a artei si protectia dreptului de autor;
    d) exploatarea resurselor naturale, in concordanta cu interesul national;
    e) refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic;
    f) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii;
    g) aplicarea politicilor de dezvoltare regionala in concordanta cu obiectivele Uniunii Europene.";
    - Art. 136: "(1) Proprietatea este publica sau privata.
    (2) Proprietatea publica este garantata si ocrotita prin lege si apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
    (3) Bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organica, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    (4) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii organice, ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate; de asemenea, ele pot fi date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica.
    (5) Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile legale in cauza au mai format obiect al controlului de constitutionalitate.
    Astfel, in Decizia nr. 190 din 31 martie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 437 din 24 mai 2005, si in Decizia nr. 73 din 26 februarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, Curtea a retinut ca dispozitiile de lege criticate prevad conditiile in care un creditor poate introduce la tribunalul in a carui raza teritoriala isi are sediul debitorul o cerere de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului unui debitor persoana juridica.
    Scopul Legii nr. 64/1995 este, potrivit art. 2, instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului in incetare de plati, fie prin reorganizarea intreprinderii si activitatii acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pana la acoperirea pasivului, fie prin faliment. Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului reglementata de Legea nr. 64/1995 este una speciala, prin care nu se urmareste, ca in dreptul comun, stabilirea existentei unui drept de creanta si a obligatiei corelative de plata, ci executarea unor creante certe, lichide si exigibile fata de un debitor care nu numai ca nu-si indeplineste de bunavoie obligatia de plata, ci se afla, timp de cel putin 30 de zile, in incapacitate vadita de plata, deci in stare de insolventa.
    Astfel, Curtea a constatat ca dreptul formularii cererii introductive pentru declansarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului este conditionat de caracterul creantelor si de cuantumul minim al acestora, pentru a impiedica abuzul de drept prin formularea unor cereri, in cadrul procedurii speciale, pentru orice creanta si indiferent de valoare.
    In sfarsit, Curtea a retinut ca procedura prevazuta de Legea nr. 64/1995 a fost instituita de legiuitor ca un mijloc de constrangere a debitorului care nu si-a executat voluntar obligatiile de plata, modalitate prin care nu a fost incalcat dreptul de proprietate al acestuia, in conditiile in care, in ceea ce-l priveste, era tinut de existenta unor creante certe, lichide si exigibile, ci s-a asigurat protectia dreptului de proprietate al titularilor unor asemenea creante, incalcat prin refuzul de executare din partea debitorilor rau-platnici.
    Asa fiind, dreptul de proprietate privata, prevazut de art. 44 alin. (1) teza intai si alin. (2) teza intai si de art. 136 alin. (5) din Constitutie, nu este incalcat prin dispozitiile legale criticate. Acestea nu contravin nici prevederilor constitutionale ale art. 135, ci, dimpotriva, asigura respectarea intocmai a obligatiei statului de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, precum si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.
    De altfel, dispozitiile legale criticate reprezinta norme de procedura. Or, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege", legiuitorul este abilitat sa stabileasca o procedura speciala, derogatorie de la dreptul comun, in considerarea unor situatii deosebite, fara ca prin aceasta sa contravina Legii fundamentale.
    Intrucat nu exista elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii in aceasta materie, considerentele si solutia deciziilor mentionate raman valabile si in prezenta cauza.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Sartex Gaz" - S.A. din Gulia in Dosarul nr. 3/F/2005 al Tribunalului Dambovita - judecatorul-sindic.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 6 octombrie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA


                              Magistrat-asistent,
                              Madalina Stefania Diaconu