DECIZIE Nr. 51 din 8 aprilie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din
Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 262 din 9 iunie 1999
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Ion Bonini - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 206 din Codul penal, ridicate de Pompiliu Bota in Dosarul
nr. 341/1998 si in Dosarul nr. 1.145/1998 ale Judecatoriei Orastie, judetul
Hunedoara.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 8 aprilie 1999, in
prezenta autorului celor doua exceptii si in lipsa celorlalte parti, legal citate.
Deoarece exceptiile de neconstitutionalitate au fost ridicate in ambele
cauze de acelasi autor si se refera la aceleasi dispozitii legale, pentru o mai
buna administrare a justitiei Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 15C/1999
la Dosarul nr. 14C/1999, care a fost primul inregistrat, urmand sa se pronunte
prin decizia de fata asupra ambelor exceptii.
Dosarul aflandu-se in stare de judecata, presedintele da cuvantul pe fond
autorului exceptiei, care pune concluzii de admitere a exceptiei invocate,
sustinand ca textul art. 206 din Codul penal ar urma sa fie abrogat sau
transferat in sfera reglementarilor civile, deoarece contravine art. 20 alin.
(1) din Constitutie.
Reprezentantul Ministerului Public considera ca exceptia invocata este
neintemeiata. Art. 206 din Codul penal reglementeaza infractiunea de calomnie.
Aceasta fiind o fapta contra demnitatii, incriminarea ei corespunde
dispozitiilor art. 1 alin. (3) din Constitutie. In legatura cu reglementarile
internationale invocate in sustinerea exceptiei, se apreciaza ca acestea nu pot
fi acceptate decat in totalitatea lor, deoarece libertatea de exprimare este
reglementata impreuna cu unele restrictii sau limitari, care pot fi stabilite
prin lege.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Judecatoria Orastie, prin incheierile din 11 septembrie 1998 si, respectiv,
din 7 ianuarie 1999, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din Codul penal, ridicata de
Bota Pompiliu in cauzele penale privind partile civile Mota Ioan, Uritescu
Aurel, Alioneasa Ilie Aurel, Sumanaru Mitica, partea vatamata Ciun Alin si
inculpatul Bota Pompiliu.
Prin exceptia de neconstitutionalitate ridicata se sustine ca prevederile
art. 206 din Codul penal contravin dispozitiilor art. 20 alin. (1) din
Constitutie, deoarece exista neconcordanta intre acestea si reglementarile art.
19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Totodata, sunt incalcate si
dispozitiile art. 30 alin. (1) din Constitutie, prin ingradirea libertatii de
exprimare si a libertatii de opinie. Se mai arata ca atat Ministerul Justitiei,
cat si Asociatia pentru apararea drepturilor omului - Comitetul Helsinki au
inaintat Parlamentului proiecte de modificare a Codului penal, in sensul
scoaterii de sub incidenta legii penale a faptelor de calomnie.
Exprimandu-si opinia, instanta de judecata considera ca exceptiile ridicate
sunt vadit nefondate, deoarece prin art. 206 din Codul penal legiuitorul
ocroteste una dintre valorile importante ale societatii moderne, si anume
demnitatea persoanei, privita atat sub aspect obiectiv, al aprecierii de care
se bucura o persoana din partea celorlalti membri ai societatii, cat si sub
aspect subiectiv, al sentimentului de autopretuire pe care fiecare il are fata
de sine. Infractiunea de calomnie savarsita prin intermediul presei se
circumscrie acelorasi considerente, asa cum reiese si din dispozitiile art. 30
alin. (6) din Constitutia Romaniei.
In conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate.
In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor se considera ca
exceptiile sunt neintemeiate, deoarece prin dispozitiile art. 206 din Codul
penal legiuitorul a avut in vedere ocrotirea demnitatii persoanei, socotita ca
una dintre valorile importante ale societatii moderne. Libertatea de exprimare,
garantata de Constitutie, nu trebuie sa aduca prejudicii onoarei sau vietii
particulare a persoanei. Art. 30 alin. (1) din Constitutia Romaniei garanteaza
libertatea de exprimare a gandurilor si a opiniilor, insa sub conditia
indeplinirii elementelor stabilite la alin. (6) din acelasi text
constitutional, si anume: de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viata
particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine. Legiuitorul a
apreciat, potrivit atributiilor sale, ca acestea sunt valori deosebit de
importante, care trebuie ocrotite prin Constitutie, avand corespondent
sanctionator in Codul penal, atunci cand sunt incalcate. Libertatea de
exprimare trebuie sa nu lezeze demnitatea persoanei, art. 206 din Codul penal
sanctionand pe cei care, in numele acestei libertati, comit abuzuri.
Dispozitiile din Codul penal sunt justificate, avand in vedere valorile pe care
le apara, fiind conforme normelor constitutionale si reglementarilor
internationale la care Romania este parte.
Guvernul a comunicat punctul sau de vedere, in sensul ca exceptiile sunt
neintemeiate. Art. 30 alin. (1) din Constitutie consacra libertatea de
exprimare ca pe o categorie fundamentala, insa nici o libertate nu poate fi
absoluta, intrucat s-ar transforma in contrariul ei. Exercitiul drepturilor si
libertatilor trebuie sa se faca in limitele prevazute de lege, orice depasire a
lor constituind un abuz de drept, ceea ce atrage raspunderea juridica. Aceste
limite sunt expres prevazute de lege si sunt necesare pentru protectia altor
valori sociale, printre care se numara si demnitatea, onoarea, dreptul la
propria imagine al oricarei persoane. Libertatea de exprimare este garantata,
insa in aceeasi masura sunt garantate si dreptul la demnitate, la onoare, la
propria imagine, exercitiul lor abuziv fiind sanctionat. Limitele libertatii de
exprimare sunt prevazute la art. 30 alin. (6) si (7) din Constitutie.
Dispozitiile alin. (6), care intereseaza in speta, prevad ca libertatea de
exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a
persoanei si dreptul la propria imagine. In punctul de vedere al Guvernului se
mai arata, cu referire la art. 206 alin. 1 din Codul penal, ca obiectul juridic
special al infractiunii de calomnie il constituie demnitatea persoanei, sub
aspectul stimei, al pretuirii de care se bucura fiecare persoana din partea
celorlalte, precum si sentimentul de demnitate pe care il are orice persoana,
valori ocrotite prin normele constitutionale. In aceste conditii, necesitatea
sanctionarii faptelor prin care se aduce atingere demnitatii oricarei persoane
este mai mult decat evidenta. Acestea constituie, potrivit legii, infractiuni
si sunt pedepsite mai bland sau mai sever, in functie de optiunea
legiuitorului, singurul in masura sa aprecieze pericolul social abstract al
acestor categorii de fapte.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
concluziile partii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale atacate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr.
47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Textul de lege criticat de autorul exceptiei este art. 206 din Codul penal,
care prevede: "Afirmarea ori imputarea in public, prin orice mijloace, a
unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, daca ar fi adevarata, ar
expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara ori
dispretului public, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu
amenda.
Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei
vatamate.
Impacarea partilor inlatura raspunderea penala".
1. Autorul exceptiilor a solicitat Curtii Constitutionale sa examineze
constitutionalitatea prevederilor art. 206 din Codul penal in raport cu
prevederile art. 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, conform
carora: "Orice individ are dreptul la libertatea de opinie si de
exprimare, ceea ce implica dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale si
acela de a cauta, de a primi si de a raspandi, fara consideratii de frontiera,
informatii si idei prin orice mijloc de exprimare."
Analizand aceasta solicitare, Curtea retine ca, potrivit art. 20 alin. (1)
din Constitutie, "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte".
In lumina acestor dispozitii constitutionale, Curtea constata ca art. 10
paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale consacra libertatea de exprimare. In acest mod, intr-o formulare
diferita, dar cu acelasi continut, conventia preia art. 19 din Declaratia
Universala a Drepturilor Omului. In paragraful 2 al art. 10 din conventie se
stabileste insa, in plus, ca: "Exercitarea acestor libertati ce comporta
indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii,
restrangeri sau unor sanctiuni prevazute de lege care constituie masuri
necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala,
integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea
infractiunilor, protectia sanatatii sau moralei, protectia reputatiei sau a
drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale
sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii
judecatoresti."
In aplicarea dispozitiilor art. 20 din Constitutie Curtea trebuie sa
realizeze o interpretare sistematica, referitoare la toate actele
internationale relevante, iar nu sa procedeze la aplicarea separata a
reglementarilor cuprinse intr-unul sau altul dintre actele internationale
invocate.
Asa fiind, in speta, pe baza interpretarii sistematice a art. 19 din
Declaratia Universala a Drepturilor Omului si a art. 10 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, rezulta ca obiectul
libertatii de expresie il constituie exteriorizarea unor idei sau opinii, dar
ca ele pot privi, in egala masura, si simple afirmatii, imputari, adresari si
comunicari. Aceasta insa nu inseamna ca, prin continutul si maniera de a face
afirmarile ori imputarile, se admite afectarea reputatiei si onoarei altor
persoane. Tocmai de aceea stabilirea prin lege a unor restrangeri sau sanctiuni
nu este o masura incompatibila cu libertatea de exprimare, daca, potrivit
paragrafului 2 al art. 10 din conventia mentionata, acestea constituie
"masuri necesare intr-o societate democrata". Or, atat restrangerea
implicita, cat si sanctionarea explicita, prin lege, a exercitarii abuzive a
libertatii de expresie constituie, evident, o masura necesara si compatibila cu
valorile unei societati democratice. Aceasta idee se sprijina pe insesi
prevederile paragrafului 2 al art. 10 din conventie, care stabilesc situatiile
in care restrangerile sau sanctiunile au un scop legitim, intre care si
"protectia reputatiei sau drepturilor altora", ceea ce intereseaza
direct in aceasta cauza.
2. Potrivit art. 30 alin. (1) din Constitutie, invocat de asemenea, de
autorul exceptiei, "Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau
a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris,
prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public sunt
inviolabile".
Curtea Constitutionala constata ca incriminarea si sanctionarea calomniei
prin art. 206 din Codul penal nu pot fi insa considerate ca o ingradire a
libertatii de exprimare. Pentru a formula o judecata de valoare in ceea ce
priveste eventualul conflict dintre prevederile art. 206 din Codul penal si
dispozitiile constitutionale mentionate, nu se poate face referire exclusiva la
textul art. 30 alin. (1) din legea fundamentala, ci si la toate celelalte
dispozitii din structura aceluiasi articol. Or, potrivit alin. (6) al
articolului mentionat, "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia
demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria
imagine". Pe de alta parte, textul constitutional invocat se interpreteaza
in legatura si cu celelalte texte avand un continut asemanator. Astfel art. 1
alin. (3) din Constitutie prevede ca "Romania este stat de drept,
democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile
cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul
politic reprezinta valori supreme si sunt garantate".
Este de principiu ca unei obligatii legale privind limitarea libertatii de
exprimare - si cu atat mai mult unei obligatii de ordin constitutional -
trebuie sa ii corespunda o sanctiune legala, in cazul nerespectarii sale.
Altfel, obligatiile juridice ar fi reduse la semnificatia unor simple
deziderate, fara nici un rezultat practic in cadrul relatiilor sociale. Pentru
acest motiv este necesara sanctionarea celor care, prin exercitarea abuziva a
libertatii de exprimare, aduc atingere demnitatii si onoarei altor persoane.
Printr-un alt rationament, dar in acelasi context de exigente in ceea ce
priveste libertatea de exprimare, este necesar sa fie avut in vedere si textul
art. 54 din Constitutie, potrivit caruia drepturile si libertatile
constitutionale trebuie exercitate cu buna-credinta, fara a se incalca
drepturile si libertatile celorlalti. Aceasta inseamna ca exercitarea abuziva a
drepturilor si libertatilor este susceptibila de sanctionare, dupa caz,
inclusiv prin aplicarea unor sanctiuni de natura penala.
3. Autorul exceptiei a sustinut, prin motivele invocate, si necesitatea
dezincriminarii faptei de calomnie sau transferarea ei in sfera reglementarilor
civile.
Analizand aceasta sustinere, Curtea constata insa ca aceasta este o
problema de legiferare, iar nu de control constitutional.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art.
23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 206 din
Codul penal, ridicate de Pompiliu Bota in Dosarul nr. 341/1998 si in Dosarul
nr. 1.145/1998 ale Judecatoriei Orastie, judetul Hunedoara.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 8 aprilie 1999.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta