DECIZIE Nr.
509 din 15 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 90 alin. 2 si art. 214 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 597 din 11 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Marinela Mincă -
procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin
Derecichei în Dosarul nr. 6.292/2005 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia
penală.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului
Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 21 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 6.292/2005, Curtea de Apel Alba Iulia-
Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 din Codul
de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Florin Derecichei într-o
cauză având ca obiect săvârşirea infracţiunilor de gestiune frauduloasă şi fals
în înscrisuri sub semnătură privată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt
neconstituţionale, întrucât determină receptarea în procesul penal a
rezultatelor unor anchete administrative, care, prin natura lor, derogă de la
regulile specifice procesului penal, or, se impune ca acuzarea să argumenteze
învinuirea fără a recurge la probele obţinute prin constrângere sau presiune,
contrar voinţei acuzatului. Astfel, procesele-verbale nu pot constitui mijloace
de probă, ci, eventual, pot fi folosite în vederea sesizării organelor de
urmărire penală, invocându-se în acest sens şi jurisprudenta Curţii Europene a
Drepturilor Omului în materie, şi anume cauzele Funke împotriva Franţei, 1993, Fayed împotriva Regatului Unit, 1994, Saunders
împotriva Regatului Unit, 1996.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, întrucât procesele-verbale de constatare întocmite de
comisarii Gărzii Financiare sunt susceptibile de a fi considerate mijloace de
probă în sensul art. 64 din Codul de procedură penală şi pot servi la aflarea
adevărului în condiţiile în care se coroborează cu alte probe din dosar.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
Decizia nr. 331/2005 a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate nu contravin dreptului la un proces echitabil,
aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 331/2005.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 din Codul de procedură
penală. Art. 214 alin. 1 lit. c) a fost introdus prin
art. I pct. 135 din Legea nr. 281/2003 privind
modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 468 din 1 iulie 2003.
Astfel, dispoziţiile de lege criticate au următorul
cuprins:
- Art. 90 alin. 2: „De
asemenea, sunt mijloace de probă procesele-verbale şi actele de constatare,
încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta. ";
- Art. 214: „Sunt obligate să procedeze la luarea de declaraţii de la făptuitor
şi de la martorii care au fost de faţă la săvârşirea unei infracţiuni şi să
întocmească proces-verbal despre împrejurările concrete ale săvârşirii
acesteia:
a) organele inspecţiilor de stat, alte organe de
stat, precum şi ale unităţilor la care se referă art. 145 din Codul penal,
pentru infracţiunile care constituie încălcări ale dispoziţiilor şi
obligaţiilor a căror respectare o controlează potrivit legii;
b) organele de control şi cele de conducere ale
administraţiei publice, ale altor unităţi la care se referă art. 145 din Codul
penal, pentru infracţiunile săvârşite în legătură cu serviciul de cei aflaţi în
subordine ori sub controlul lor.
c) ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Jandarmeriei
Române pentru infracţiunile constatate pe timpul executării misiunilor
specifice.
Organele arătate mai sus au dreptul să reţină
corpurile delicte, să procedeze la evaluarea pagubelor, precum şi să efectueze
orice alte acte, când legea prevede aceasta.
Actele încheiate se înaintează procurorului în cel mult 3 zile de la descoperirea faptei ce
constituie infracţiune, afară de cazul când legea dispune altfel.
In caz de infracţiuni flagrante, aceleaşi organe au
obligaţia să înainteze de îndată procurorului pe făptuitor, împreună cu
lucrările efectuate şi cu mijloacele materiale de probă.
Procesele-verbale încheiate de aceste organe
constituie mijloace de probă."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind
dreptul la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2) şi (3) privind
unicitatea şi imparţialitatea justiţiei şi independenţa judecătorilor, precum
şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces
echitabil.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra dispoziţiilor art. 90 alin. 2 din Codul de procedură penală,
raportate la prevederile din Constituţie invocate, s-a mai pronunţat prin
Decizia nr. 331/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 28 iulie 2005, statuând că
acestea nu contravin dreptului părţilor la un proces echitabil, întrucât
procesele-verbale încheiate de alte organe decât cele de urmărire penală sau
instanţa de judecată pot fi combătute cu orice alte probe propuse de părţi, în
condiţiile art. 67 alin. 1 din Codul de procedură penală. De asemenea, Curtea a
statuat că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere unicităţii şi
imparţialităţii justiţiei şi nici independenţei judecătorilor, întrucât
instanţa judecătorească este cea care apreciază asupra concludentei şi utilităţii
probelor, iar, cu ocazia deliberării, tot instanţa de judecată este cea care
face aprecierea definitivă a probelor care, în conformitate cu dispoziţiile
art. 63 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură penală, nu au valoare mai
dinainte stabilită.
Neintervenind elemente noi, de natură a determina
reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii
sunt valabile şi în prezenta cauză.
Pentru aceleaşi motive, Curtea reţine că nici
dispoziţiile art. 214 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor
constituţionale invocate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Florin Derecichei în Dosarul nr. 6.292/2005 al Curţii de
Apel Alba Iulia - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 iunie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean