DECIZIE Nr. 509 din 6 octombrie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin.
(2) si (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea
Codului de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1039 din 23 noiembrie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. II alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
65/2004 pentru modificarea Codului de procedura civila, exceptie ridicata de
Gheorghe Marginean in Dosarul nr. 9.587/2004 al Curtii de Apel Alba Iulia -
Sectia civila.
La apelul nominal se prezinta partea Ana Marginean, lipsind autorul
exceptiei si partea Ovidiu Moldovan, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Partea Ana Marginean solicita amanarea judecarii cauzei, pentru motive
medicale care il privesc pe sotul sau, Gheorghe Marginean, si depune un
certificat medical, in sprijinul cererii sale.
Avand cuvantul asupra acestei cereri, reprezentantul Ministerului Public
arata ca lasa la aprecierea Curtii acordarea unui nou termen pentru judecarea
cauzei.
Curtea, deliberand, respinge cererea de amanare formulata de partea Ana
Marginean.
Presedintele Curtii dispune sa se faca apelul si in dosarele nr. 379D/2005
si nr. 547D/2005. La apelul nominal se prezinta unul dintre autorii exceptiei,
Titu Stoenescu, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea celor trei dosare, avand in
vedere obiectul identic al exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.
Partile prezente si reprezentantul Ministerului Public arata ca sunt de
acord cu conexarea cauzelor.
In temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale, Curtea dispune conexarea dosarelor nr.
379D/2005 si nr. 547D/2005 la Dosarul nr. 242D/2005, care este primul
inregistrat.
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate din Dosarul nr. 547D/2005, Titu
Stoenescu, solicita admiterea exceptiei, astfel cum a fost formulata in fata
Curtii de Apel Craiova - Sectia civila.
Partea Ana Marginean arata ca lasa solutionarea exceptiei la aprecierea
Curtii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata, aratand ca dispozitiile criticate
reglementeaza anumite situatii procesuale tranzitorii, fara a ingradi accesul
liber la justitie. Astfel, desi, in fapt, caile de atac se judeca de aceeasi
instanta cu cea care a pronuntat hotararea atacata, acestea se solutioneaza de
complete diferite, asigurandu-se astfel respectarea tuturor drepturilor si
garantiilor procesuale ale partilor.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 9 martie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 9.587/2004,
Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (3) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de
procedura civila. Exceptia a fost ridicata de catre Gheorghe Marginean cu
prilejul solutionarii unui recurs impotriva unei decizii civile pronuntate de aceeasi
curte de apel.
Prin Incheierea din 15 aprilie 2005, pronuntata in Dosarul nr.
20/M+FAM/2005, Curtea de Apel Galati - Sectia pentru cauze cu minori si de
familie a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. II alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de procedura civila, exceptie ridicata
de Dumitru Trifan.
Prin Incheierea din 7 iunie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 1.278/CIV/2005,
Curtea de Apel Craiova - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (3) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea Codului de
procedura civila, exceptie ridicata de Titu Stoenescu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, in
esenta, ca dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor art. 15, art.
21 alin. (1) si (2), art. 126 alin. (1) si (3) si art. 129 din Constitutie.
Astfel, "de esenta principiului neretroactivitatii este faptul ca toate
raporturile juridice create inainte de intrarea in vigoare a legii raman supuse
conditiilor de validitate prevazute de legea in vigoare la data formarii
acestora. Or, prin dispozitiile de lege criticate, intreaga tehnica legislativa
anterioara a fost inlaturata, dispunandu-se ca toate procesele aflate in faza
exercitarii cailor de atac si care se gasesc pe rolul instantelor competente sa
le solutioneze la data exercitarii caii de atac, vor fi trimise, pe cale de
declinare de competenta, instantelor competente sa le solutioneze potrivit noii
competente stabilite de legiuitor". In acest mod, se ajunge ca o instanta
sa solutioneze calea de atac de reformare a propriei hotarari. Prin judecarea,
de catre aceeasi instanta, si a apelului si a recursului se incalca dreptul
fundamental de acces liber la justitie, prin aceea ca, "acordand
competenta aceleiasi instante pentru judecarea apelului si recursului, se
vatama dreptul fundamental al persoanei de a avea acces liber la justitie si
dreptul la un proces echitabil [...]. Acordarea in competenta aceleiasi
instante a solutionarii cauzei in doua grade de jurisdictie distincte este de
natura a inlatura eficienta controlului judiciar specific instantei ierarhic superioare
asupra hotararilor pronuntate de instantele care au judecat cauza anterior,
pierzandu-se obiectivitatea in solutionarea cauzei, precum si finalitatea
gradelor de jurisdictie distincte". In sfarsit, autorii exceptiei arata ca
dispozitiile de lege criticate vin in contradictie cu prevederile art. 126
alin. (1) si (3) din Constitutie. Se arata ca, din interpretarea dispozitiilor
art. 126 alin. (1) si (3) din Constitutie, se desprinde ideea ca legiuitorul
constituant a dorit ca Inalta Curte de Casatie si Justitie sa fie instanta
competenta sa judece recursurile, deci calea extraordinara de atac prin care se
realizeaza controlul judiciar asupra judecatii din prima instanta si din apel.
Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia civila apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este intemeiata si ar trebui admisa. In acest sens arata
ca modificarea competentei de solutionare a cailor de atac, prevazand
trimiterea la tribunale, pe cale administrativa, a apelurilor aflate pe rolul
curtilor de apel, respectiv trimiterea la curtile de apel a recursurilor aflate
pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, "incalca principiul
democratiei constitutionale instituit de art. 1 alin. (4) din Constitutie, in
virtutea caruia principiul separatiei puterilor in stat nu este impus doar
intre puterile statului, ci si in interiorul acestora, pe orizontala. Daca nu
ar avea acest scop, nu ar fi necesare mai multe grade de jurisdictie. De
asemenea, se incalca prevederile art. 21 din Constitutie, prin aceea ca nu se
asigura un acces real la justitie, permitandu-se ca aceeasi curte de apel care
s-a pronuntat in calea de atac a apelului sa se pronunte si asupra motivelor de
nelegalitate a hotararii curtii de apel supuse controlului judiciar". Mai
mult, considera ca textul criticat nu asigura nici echitatea procesului si
incalca si prevederile art. 124 alin. (2) din Constitutie, care acorda
justitiei un caracter de unicitate, impartialitate si egalitate pentru toti.
Curtea de Apel Galati - Sectia pentru cauze cu minori si de familie
apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens
arata ca prevederea in dispozitiile de lege criticate a instantelor competente
din punct de vedere material sa judece caile de atac si, implicit, a
modalitatii de sesizare a acestor instante prin intermediul declinarii de
competenta, prin incheiere irevocabila, data in camera de consiliu si fara
citarea partilor, nu este de natura a aduce atingere principiului
neretroactivitatii legii si nici liberului acces la justitie. Dispozitiile de
lege criticate privesc norme cu caracter procedural, referitoare la competenta
materiala ce revine instantelor de control judiciar si care au valoare
imperativa si de ordine publica. In acest sens sunt si dispozitiile art. 725
alin. 1 din Codul de procedura civila, care prevad ca dispozitiile legii noi de
procedura se aplica din momentul intrarii ei in vigoare si proceselor in curs
de judecata incepute sub legea veche, precum si executarilor silite incepute
sub legea veche. Se arata ca, in aceste conditii, posibilitatea concreta si
efectiva de sustinere a cailor de atac deja exercitate de parti s-a pastrat,
iar reglementarea adusa competentei materiale apartinand instantelor de control
judiciar nu justifica citarea partilor in scopul punerii in discutie a unor
norme cu caracter imperativ si de ordine publica. Imprejurarea ca aceeasi
instanta judeca si calea de atac indreptata impotriva propriei hotarari nu
constituie un impediment in realizarea unei judecati echitabile, pe baza
garantiilor de impartialitate prevazute in titlurile IV si V ale Codului de
procedura civila.
Curtea de Apel Craiova - Sectia civila apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens arata ca dispozitiile de
lege criticate au caracter tranzitoriu si se refera numai la cauze aflate pe
rolul curtilor de apel sau pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie,
pentru solutionarea unor cai de atac la data adoptarii legii. Dispozitiile de
lege criticate au fost introduse de legiuitor pentru a asigura egalitatea in
fata legii si egalitatea de tratament a partilor, deoarece competenta de
solutionare a apelului, in cauzele expres prevazute de lege, cum ar fi
partajele si litigiile in materia fondului funciar, apartine tribunalelor, iar
competenta de solutionare a recursurilor apartine curtilor de apel. De
asemenea, se arata ca dispozitia de lege criticata reprezinta o aplicare a art.
126 din Constitutie, care dispune in alin. (2): "Competenta instantelor
judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege",
iar in alin. (3) prevede ca "Inalta Curte de Casatie si Justitie asigura
interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante
judecatoresti, potrivit competentei sale". Textul constitutional nu da in
competenta expresa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie solutionarea tuturor
recursurilor, ci da posibilitatea stabilirii competentei instantei supreme si a
modalitatilor de a asigura aplicarea unitara a legii, ceea ce se poate realiza
nu numai prin solutionarea recursurilor, ci si prin alte mijloace procesuale,
cum ar fi recursul in interesul legii.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula
punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este
neintemeiata. In acest sens arata ca situatia la care fac referire autorii
exceptiei constituie un caz de aplicare de indata a noilor reguli de
competenta, astfel cum se statueaza in art. II alin. (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 65/2004. In continuare se arata ca, daca in materia aplicarii
in timp a normelor de competenta, principiul este acela al ultraactivitatii
legii vechi, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 65/2004 adopta o solutie
diferita, constand in aplicarea imediata a legii noi. O asemenea derogare este,
de altfel, de competenta legiuitorului si nu contravine dispozitiilor art. 15
alin. (2) din Constitutie. Modificarea competentei, aplicarea de indata a
noilor norme si stabilirea normelor tranzitorii nu constituie o incalcare a
principiilor constitutionale, intrucat, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea
fundamentala, competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata
sunt prevazute "numai prin lege". In acest context, textul art. 129
din Constitutie consacra dreptul la folosirea cailor de atac impotriva hotararilor
judecatoresti, insa numai "in conditiile legii". Astfel, din
dispozitiile art. 126 alin. (2) si ale art. 129 din Constitutie rezulta ca
Legea fundamentala a lasat la latitudinea legiuitorului reglementarea
competentei, procedurii, precum si a cailor de atac. In continuare se arata ca
situatiile tranzitorii decurgand din aplicarea imediata a normelor de
competenta nu aduc atingere exercitarii drepturilor procesuale ale partilor in
conformitate cu principiile fundamentale invocate, intrucat caile de atac se
solutioneaza de complete diferite, intr-o alta compunere a instantei. Asadar,
textele de lege criticate asigura cadrul legal pentru desfasurarea judecatii
cailor de atac cu respectarea tuturor drepturilor si garantiilor procesuale ale
celor indreptatiti sa participe la aceasta judecata.
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata
este neintemeiata. Astfel, stabilirea prin dispozitiile de lege criticate a
unor reguli privind competenta materiala a instantelor judecatoresti nu
contravine principiului liberului acces la justitie, Curtea Constitutionala
retinand, in jurisprudenta sa, ca legiuitorul poate institui, in considerarea
unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitatile
de exercitare a drepturilor procedurale. In ceea ce priveste critica de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (3) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 65/2004, fata de prevederile art. 129 din Constitutie,
arata ca aceasta nu poate fi retinuta, exercitarea cailor de atac avand loc in
conditiile legii, de unde rezulta libertatea legiuitorului de a institui si de
a reveni asupra reglementarii unor cai de atac, cu respectarea celorlalte norme
si principii ale Legii fundamentale. De altfel, dispozitiile de lege criticate
reprezinta norme de procedura, a caror reglementare este de competenta
exclusiva a legiuitorului, care poate institui, in considerarea unor situatii
deosebite, reguli speciale de procedura, potrivit art. 126 alin. (2) din
Constitutie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, sustinerile
partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2,
3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
II alin. (2) si (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 65/2004 pentru
modificarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 840 din 14 septembrie 2004, ordonanta aprobata cu
modificari prin Legea nr. 493/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 1.071 din 18 noiembrie 2004. Textele de lege criticate au
urmatorul continut:
"(2) Caile de atac se judeca de instantele competente, potrivit
prezentei ordonante de urgenta.
(3) In cazurile prevazute la alin. (2), apelurile aflate pe rolul curtilor
de apel la data intrarii in vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonante
de urgenta se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Inaltei
Curti de Casatie si Justitie se trimit la curtile de apel. Trimiterea dosarelor
se va face prin declinarea competentei, prin incheiere irevocabila, data in
camera de consiliu, fara citarea partilor."
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorii
exceptiei invoca incalcarea prevederilor art. 15, art. 21 alin. (1) si (2),
art. 126 alin. (1) si (3) si art. 129 din Constitutie, potrivit carora:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia
legii penale sau contraventionale mai favorabile.";
- Art. 21 alin. (1) si (2): "(1) Orice persoana se poate adresa
justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale
legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
- Art. 126 alin. (1) si (3): "(1) Justitia se realizeaza prin Inalta
Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite
de lege.
..........................................................................
(3) Inalta Curte de Casatie si Justitie asigura interpretarea si aplicarea
unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti, potrivit competentei
sale.";
- Art. 129: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate
si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca dispozitiile
legale criticate reglementeaza modificarea competentei de solutionare a cailor
de atac, prevazand trimiterea la tribunale, pe cale administrativa, a
apelurilor aflate pe rolul curtilor de apel la data intrarii in vigoare a legii
de aprobare a ordonantei de urgenta criticate, respectiv trimiterea la curtile
de apel a recursurilor aflate, la acelasi moment, pe rolul Inaltei Curti de Casatie
si Justitie.
Curtea retine ca stabilirea, prin dispozitiile criticate, a unor noi reguli
de competenta a instantelor judecatoresti a fost determinata de necesitatea
deblocarii activitatii de solutionare a cailor de atac, pentru a asigura
solutionarea acestora in termenul rezonabil impus de art. 21 alin. (3) din
Constitutie.
Solutia criticata de autorii exceptiei a mai fost, de altfel, examinata, in
esenta, de Curtea Constitutionala, care a statuat, prin Decizia nr. 361 din 5
iulie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 761 din
22 august 2005, ca "dispozitiile legale criticate constituie norme de
procedura, iar, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) si art. 129 din Legea
fundamentala, este la latitudinea legiuitorului reglementarea competentei, a
procedurii si a cailor de atac". De asemenea, Curtea a constatat ca
normele criticate urmaresc reglementarea unor situatii tranzitorii, fara a
ingradi accesul liber la justitie al persoanelor, intrucat caile de atac respective
- apelul si recursul - se solutioneaza de complete diferite de cele care au
pronuntat hotararea atacata, asigurandu-se astfel respectarea tuturor
drepturilor si garantiilor procesuale ale partilor.
Intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine
reconsiderarea jurisprudentei in materie a Curtii Constitutionale, argumentarea
si solutia retinute in decizia de mai sus isi mentin valabilitatea si in
prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) din Constitutie,
precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin.
(2) si (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 65/2004 pentru modificarea
Codului de procedura civila, exceptie ridicata de Gheorghe Marginean in Dosarul
nr. 9.587/2004 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia civila, de Dumitru Trifan
in Dosarul nr. 20/M+FAM/2005 al Curtii de Apel Galati - Sectia pentru cauze cu
minori si de familie, respectiv de Titu Stoenescu in Dosarul nr. 1.278/CIV/2005
al Curtii de Apel Craiova - Sectia civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 6 octombrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Madalina Stefania Diaconu