DECIZIE   Nr. 509 din 18 noiembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 69 din 20 ianuarie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ion Tiuca             - procuror
    Doina Suliman         - magistrat-asistent-sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Comurexim" - S.R.L. din Targu Mures in Dosarul nr. 249/2004/CCA al Curtii de Apel Targu Mures - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public, referindu-se la jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 iunie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 249/2004/CCA, Curtea de Apel Targu Mures - Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala "Comurexim" - S.R.L. din Targu Mures, prin administrator Fancsali Laszlo, in contradictoriu cu Directia Generala a Finantelor Publice Mures, cu prilejul solutionarii apelurilor declarate impotriva Sentintei nr. 3.460 din 23 decembrie 2003, pronuntata de Tribunalul Mures in Dosarul nr. 4.389/2003.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, ca prevederile legale criticate contravin dispozitiilor art. 11 alin. (1) si (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) si (2) si art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie, art. 6 pct. 1 si art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si art. 1 si 7 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului. In acest sens, arata ca aplicarea textelor de lege criticate are drept consecinta incalcarea accesului liber la justitie. De asemenea, apreciaza ca prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 "creeaza o situatie de discriminare, prin omisiunea legiuitorului de a reglementa expres si scutirea de la plata taxei de timbru in privinta actiunilor introduse impotriva statului roman sau reprezentantilor acestuia". Considera ca irelevant faptul ca aceasta suma poate fi recuperata in viitor daca va avea castig de cauza, deoarece posibilitatile sale de aparare sunt diminuate, intrucat pentru exercitarea efectiva a acestui drept va fi necesar sa se efectueze si alte cheltuieli judiciare, cum este onorariul avocatial. In opinia sa, textele de lege ce fac obiectul criticii de neconstitutionalitate consacra suprematia statului, infrangand principiul constitutional al egalitatii in fata legii. De asemenea, arata ca, prin stabilirea unor taxe judiciare foarte mari, justitia va deveni inaccesibila persoanelor lipsite de mijloace materiale, consecinta fiind aceea ca accesul liber la justitie va fi un drept strict formal.
    Curtea de Apel Targu Mures - Sectia comerciala si de contencios administrativ isi exprima opinia prin Incheierea din 24 iunie 2004, pronuntata in Camera de consiliu, in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Astfel, arata ca, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, principiul liberului acces la justitie nu este un drept absolut, astfel ca statele pot aduce limitari acestui drept, fara a afecta insasi substanta acestuia. De asemenea, arata ca autorul exceptiei este comerciant, persoana juridica de drept privat, si deci nu se poate substitui persoanei fizice care legitimeaza calitatea de cetatean in conditiile art. 5 din Constitutie. In aceeasi ordine de idei invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale in care s-a statuat ca art. 16 alin. (1) din Constitutie este aplicabil persoanelor juridice numai in masura in care regimul juridic diferentiat promovat printr-o dispozitie legala s-ar rasfrange asupra cetatenilor, implicand inegalitatea lor in fata legii si a autoritatilor publice, ceea ce nu este cazul in prezenta speta.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata. Astfel, in ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate raportata la prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, arata ca principiul egalitatii are in vedere egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legi si a autoritatilor publice, iar nu egalitatea intre cetateni si autoritatile publice. Pe de alta parte, plata unor taxe sau impozite nu reprezinta un drept, ci o obligatie constitutionala, prevazuta de art. 56 alin. (1) din Constitutie, legiuitorul fiind liber sa acorde scutiri de la plata taxelor de timbru in considerarea anumitor situatii specifice. Considera ca diferenta de tratament se justifica prin aceea ca simpla calitate de parti in acelasi proces nu presupune existenta unor situatii identice in care s-ar afla partile. Astfel, partea care are interesul sa declanseze procesul va plati anticipat taxa de timbru, in timp ce partea care va pierde procesul va suporta in sfarsit cheltuielile de judecata. In acelasi timp arata ca ratiunea pentru care anumite autoritati publice sunt scutite de plata taxei de timbru este aceea ca actiunile si cererile introduse de ele prezinta o stransa legatura cu veniturile bugetului de stat, fiind vorba de realizarea unui interes public, fapt ce le diferentiaza de situatia juridica a persoanelor fizice sau juridice care urmaresc realizarea intereselor proprii. In ceea ce priveste critica referitoare la incalcarea principiului constitutional al liberului acces la justitie, Guvernul arata ca acesta nu presupune gratuitatea justitiei, aceasta fiind un serviciu public ale carui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. In acelasi sens apreciaza ca este si jurisprudenta Curtii Constitutionale, amintind Decizia nr. 65/2000. In legatura cu invocarea normelor constitutionale prevazute la art. 15, considera ca aceste critici sunt nerelevante pentru solutionarea exceptiei, neavand nici o incidenta cu obiectul acesteia. De asemenea, apreciaza ca nu poate fi retinuta nici critica raportata la actele internationale invocate, intrucat acestea nu contin prevederi care sa consacre gratuitatea actului de justitie. De altfel, aminteste ca, in jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca liberul acces la justitie nu este un drept absolut. Astfel, acest drept, care cere, prin insasi natura sa, o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitari atat timp cat nu este atinsa insasi substanta sa.
    Avocatul Poporului apreciaza ca fiind neintemeiate sustinerile autorului exceptiei. Astfel, in ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a art. 17 din Legea nr. 146/1997 in raport cu art. 16 alin. (1) din Constitutie, considera ca principiul egalitatii nu poate primi semnificatia unei egalitati intre cetateni si autoritatile publice. De asemenea, in opinia sa, scutirea autoritatilor publice vizate de taxele judiciare de timbru are o justificare obiectiva si rationala in aceea ca aceste autoritati sunt finantate de la bugetul de stat, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel ca ar fi absurd ca autoritatile in cauza sa fie obligate sa plateasca din buget o taxa care revine aceluiasi buget. Cat priveste critica art. 1 din Legea nr. 146/1997, raportata la acelasi text constitutional, mentioneaza ca obligatia de plata a taxelor judiciare de timbru, precum si exceptiile stabilite de lege se aplica deopotriva tuturor cetatenilor aflati in situatii identice, precum si tuturor litigiilor de aceeasi natura, neexistand discriminari sau privilegii contrare principiului fundamental al egalitatii in drepturi. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a art. 1 si 17 din Legea nr. 146/1997 fata de art. 21 din Constitutie, mentioneaza ca accesul liber la justitie nu interzice stabilirea taxelor de timbru in justitie, fiind justificat ca persoanele care se adreseaza autoritatilor judecatoresti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor pe care le implica serviciul public al justitiei. Mai mult, observa ca, potrivit art. 21 din Legea nr. 146/1997, instanta judecatoreasca poate acorda inlesniri la plata taxelor judiciare de timbru, pe baza unor criterii clare si in conditiile prevazute de art. 74 - 81 din Codul de procedura civila.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 1 si 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificarile si completarile ulterioare, prevederi ce au urmatoarea redactare:
    - Art. 1: "Actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti, precum si cererile adresate Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevazute in prezenta lege, si se taxeaza in mod diferentiat, dupa cum obiectul acestora este sau nu evaluabil in bani, cu exceptiile prevazute de lege.";
    - Art. 17: "Sunt scutite de taxa judiciara de timbru cererile si actiunile, inclusiv caile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputatilor, Presedintia Romaniei, Guvernul Romaniei, Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public si de Ministerul Finantelor, indiferent de obiectul acestora, precum si cele formulate de alte institutii publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, cand au ca obiect venituri publice."
    In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul exceptiei invoca incalcarea urmatoarelor prevederi constitutionale:
    - Art. 11 alin. (1) si (2): "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
    (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
    - Art. 15 alin. (1): "Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.";
    - Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    - Art. 21 alin. (1) si (2): "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."
    De asemenea, critica de neconstitutionalitate este raportata si la urmatoarele prevederi internationale:
    Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale:
    - Art. 6 pct. 1: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. [...]";
    - Art. 14: "Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie."
    Declaratia Universala a Drepturilor Omului:
    - Art. 1: "Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Ele sunt inzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de celelalte in spiritul fraternitatii."
    - Art. 7: "Toti oamenii sunt egali in fata legii si au dreptul fara deosebire la o protectie egala a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egala impotriva oricarei discriminari care ar incalca prezenta Declaratie si impotriva oricarei provocari la o astfel de discriminare."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca in legatura cu textele de lege supuse controlului de constitutionalitate exista o bogata jurisprudenta a Curtii Constitutionale. Astfel, prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 202 din 29 aprilie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 520 din 9 iunie 2004, Decizia nr. 151 din 25 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 340 din 19 aprilie 2004, ori Decizia nr. 373 din 2 octombrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 801 din 13 noiembrie 2003, instanta de contencios constitutional a analizat prevederile art. 1 si 17 din Legea nr. 146/1997 in raport cu dispozitiile constitutionale si internationale invocate in prezenta cauza, respingand de fiecare data criticile de neconstitutionalitate ca neintemeiate.
    Astfel, in ceea ce priveste constitutionalitatea art. 1 din Legea nr. 146/1997 in raport cu principiile constitutionale ale egalitatii in drepturi si liberului acces la justitie, Curtea a statuat in Decizia nr. 202/2004 ca textul de lege criticat nu aduce atingere principiului egalitatii in drepturi, deoarece nu face nici un fel de diferentiere intre contribuabili. De asemenea, a amintit ca art. 21 din Constitutie nu instituie nici o interdictie cu privire la taxele in justitie, asa incat este legal si normal ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfasurata de autoritatile judecatoresti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, potrivit dispozitiilor art. 53 alin. (1) din Constitutie, in conformitate cu care "Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice", plata taxelor sau impozitelor reprezinta o obligatie constitutionala a cetatenilor.
    Pe de alta parte, Curtea a aratat ca echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat in valoarea cheltuielilor de judecata stabilite de instanta de judecata prin hotararea pe care o pronunta in cauza, plata acestora revenind partii care cade in pretentii.
    In ceea ce priveste critica referitoare la neconstitutionalitatea art. 1 din Legea nr. 146/1997 fata de art. 11 si 20 din Constitutie, prin raportare la prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, invocate de autorul exceptiei, Curtea Constitutionala a statuat, in Decizia nr. 151/2004, ca aceasta critica nu poate fi primita, deoarece aceste acte internationale nu contin prevederi care sa consacre gratuitatea actului de justitie.
    De asemenea, s-a aratat ca, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, o caracteristica a principiului liberului acces la justitie este aceea ca nu este un drept absolut (cazul Ashingdane impotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord - 1985). Astfel, acest drept, care cere, prin insasi natura sa, o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitari, atat timp cat nu este atinsa insasi substanta sa.
    Referindu-se la constitutionalitatea art. 17 in raport cu dispozitiile constitutionale si internationale invocate si in prezenta cauza, Curtea Constitutionala a retinut, in Decizia nr. 373/2003, ca "Principiul egalitatii prevazut de Constitutie pentru cetateni nu poate ca, prin extensie, sa primeasca semnificatia unei egalitati intre cetateni si autoritatile publice. Asa cum rezulta din dispozitiile constitutionale ale art. 16, cetatenii se bucura de drepturile prevazute in Constitutie si in legi, fiind egali in fata acestora si a autoritatilor publice, in timp ce autoritatile publice exercita atributiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competentei lor, in realizarea functiilor pentru care sunt create".
    Cu acelasi prilej, Curtea a aratat ca scutirea autoritatilor publice vizate de textele criticate de taxele judiciare de timbru este justificata, in mod obiectiv si rational, de faptul ca autoritatile respective - creditori bugetari - sunt finantate de la bugetul de stat pentru a putea functiona, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel ca ar fi absurd ca autoritatile in cauza sa fie obligate (formal) sa plateasca din buget o taxa care revine aceluiasi buget.
    In legatura cu critica de neconstitutionalitate bazata pe sustinerea ca se incalca dreptul de liber acces la justitie, respectiv dreptul la un proces echitabil, Curtea a retinut ca aceasta este neintemeiata, intrucat "nici dispozitiile constitutionale ale art. 21 si nici cele ale art. 6 pct. 1 din Conventie nu exclud stabilirea unor conditii in legatura cu introducerea actiunilor in justitie, intre care si aceea a platii unor taxe, asa cum nici una dintre aceste prevederi nu stabileste gratuitatea serviciului public al justitiei".
    Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate prin deciziile mentionate isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.
    In fine, in legatura cu invocarea principiului constitutional prevazut de art. 15 alin. (1) din Constitutie, se apreciaza ca aceasta critica este nerelevanta pentru solutionarea exceptiei de fata, neavand incidenta cu obiectul acesteia.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Comurexim" - S.R.L. din Targu-Mures in Dosarul nr. 249/2004/CCA/ al Curtii de Apel Targu-Mures - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 18 noiembrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent sef,
                              Doina Suliman