DECIZIE Nr. 508 din 18 noiembrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1135 din 1 decembrie 2004
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Marilena Minca - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 278^1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata, din
oficiu, de Tribunalul Galati - Sectia penala in Dosarul nr. 221/P/2004.
La apelul nominal raspunde Ioan Babusanu, care arata ca lasa solutionarea
exceptiei de neconstitutionalitate la aprecierea instantei de contencios
constitutional.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 9 martie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 221/P/2004,
Tribunalul Galati - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 din Codul de procedura
penala. Exceptia a fost ridicata, din oficiu, de instanta de judecata cu
prilejul solutionarii plangerii impotriva unei rezolutii a procurorului de
netrimitere in judecata.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate instanta sustine, in
esenta, ca art. 278^1 din Codul de procedura penala contravine prevederilor
constitutionale ale art. 21 care consacra accesul liber la justitie. In acest
sens arata ca, in cazul admiterii plangerii formulate impotriva rezolutiilor
sau a ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata si a existentei la
dosar a unor probe suficiente pentru judecarea cauzei, instanta va retine cauza
spre judecata. Aceasta perspectiva l-ar putea determina pe cel fata de care s-a
dispus scoaterea de sub urmarire penala sa renunte la a se mai adresa justitiei
in virtutea art. 278^1 din Codul de procedura penala, deoarece si-ar putea
agrava situatia prin propria cale de atac, dobandind calitatea de inculpat.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului
si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate, iar in conformitate cu art. 18^1 din Legea nr.
35/1997, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor considera ca textul de lege criticat nu
aduce atingere prevederilor constitutionale invocate. Astfel, arata ca
posibilitatea partii interesate de a face plangere in fata instantei de
judecata impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului
"constituie o garantie suplimentara a dreptului de acces liber la justitie
si un mod de verificare si de control a acestor acte, ceea ce, din punct de vedere
procesual, este in concordanta cu Constitutia". De asemenea, apreciaza ca
"o alta interpretare a dispozitiilor art. 278^1 din Codul de procedura
penala nu reprezinta un atribut al Curtii Constitutionale, intrucat aceasta se
pronunta asupra problemelor de drept, nu asupra modului de aplicare a
legii".
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata.
Argumentand acest punct de vedere, arata ca plangerea prevazuta de art. 278^1
din Codul de procedura penala reprezinta o cale de control judecatoresc care se
supune principiului de aplicare generala non reformatio in pejus,
"indiferent daca acest principiu este sau nu prevazut in mod expres de
lege".
Avocatul Poporului apreciaza ca, atata vreme cat textul de lege criticat
reglementeaza tocmai posibilitatea de a sesiza instanta de judecata cu
plangerea impotriva rezolutiilor sau a ordonantelor procurorului de netrimitere
in judecata, argumentele invocate pentru a demonstra neconstitutionalitatea
art. 278^1 din Codul de procedura penala sunt neintemeiate.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2,
3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
278^1 din Codul de procedura penala, dispozitii ce au fost introduse prin art.
I pct. 168 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de
procedura penala si a unor legi speciale, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003.
Acest text de lege are urmatoarea redactare: "Dupa respingerea
plangerii facute conform art. 275 - 278 impotriva rezolutiei de neincepere a
urmaririi penale sau a ordonantei ori, dupa caz, a rezolutiei de clasare, de
scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de
procuror, persoana vatamata, precum si orice alte persoane ale caror interese
legitime sunt vatamate pot face plangere in termen de 20 de zile de la data
comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 si 278,
la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in
prima instanta.
In cazul in care prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, procurorul
general al parchetului de pe langa curtea de apel, procurorul sef de sectie al
Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie ori procurorul ierarhic
superior nu a solutionat plangerea in termenul de 20 de zile prevazut in art.
277, termenul de 20 de zile prevazut in alin. 1 curge de la data expirarii
termenului de 20 de zile.
Dosarul va fi trimis de parchet instantei in termen de 5 zile de la
primirea adresei prin care se cere dosarul.
Persoana fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de
sub urmarire sau incetarea urmaririi, precum si persoana care a facut plangerea
se citeaza. Neprezentarea acestor persoane legal citate nu impiedica
solutionarea cauzei. Cand instanta considera ca este absolut necesara prezenta
persoanei lipsa, poate lua masuri pentru prezentarea acesteia.
La judecarea plangerii prezenta procurorului este obligatorie.
La termenul fixat pentru judecarea plangerii, instanta da cuvantul
persoanei care a facut plangerea, persoanei fata de care s-a dispus neinceperea
urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi si apoi
procurorului.
Instanta, judecand plangerea, verifica rezolutia sau ordonanta atacata, pe
baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri
noi prezentate.
Instanta pronunta una dintre urmatoarele solutii:
a) respinge plangerea, prin sentinta, mentinand solutia din rezolutia sau
ordonanta atacata;
b) admite plangerea, prin sentinta, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta
atacata si trimite cauza procurorului in vederea inceperii sau a redeschiderii
urmaririi penale, dupa caz. Dispozitiile art. 333 alin. 2 se aplica in mod
corespunzator;
c) admite plangerea, prin incheiere, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta
atacata si, cand probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea
cauzei, retine cauza spre judecare, dispozitiile privind judecarea in prima
instanta si caile de atac, aplicandu-se in mod corespunzator.
In cazul prevazut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instantei, ca
prima instanta, il constituie plangerea persoanei la care se refera alin. 1.
Hotararea instantei pronuntata potrivit alin. 8 lit. a) si b) poate fi
atacata cu recurs de procuror, de persoana care a facut plangerea, de persoana
fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire
penala sau incetarea urmaririi penale, precum si de orice persoane ale caror
interese legitime sunt vatamate.
In situatia prevazuta in alin. 8 lit. a) persoana in privinta careia
instanta, prin hotarare definitiva, a decis ca nu este cazul sa se inceapa ori
sa se redeschida urmarirea penala, nu mai poate fi urmarita pentru aceeasi
fapta, afara de cazul cand s-au descoperit fapte sau imprejurari noi ce nu au
fost cunoscute de organul de urmarire penala si nu a intervenit unul dintre
cazurile prevazute in art. 10.
Instanta este obligata sa rezolve plangerea in termen de cel mult 20 de
zile de la primire si sa comunice, de indata si motivat, persoanei care a facut
plangerea, modul in care aceasta a fost rezolvata."
In sustinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege autorul exceptiei
invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (2),
potrivit carora: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca, in opinia
instantei de judecata, textul de lege criticat reprezinta, pentru cel fata de
care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala, o piedica de a se adresa
instantei, atat timp cat exista posibilitatea ca, prin propria cale de atac,
sa-si agraveze situatia, dobandind calitatea de inculpat.
Analizand dispozitiile legale criticate, Curtea retine ca acestea
reprezinta un raspuns la necesitatea consacrarii legale exprese a dreptului
persoanei de a se adresa instantei de judecata competente, atunci cand este
nemultumita de solutia data plangerii sale contra actelor procurorului, aspect
retinut, de altfel, si de Curtea Constitutionala in Decizia nr. 486/1997,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 6 martie
1998. Astfel, legiuitorul a creat celui interesat posibilitatea de a ataca
actul procurorului de netrimitere in judecata, urmarind, dupa caz, inceperea
sau redeschiderea urmaririi penale ori desfiintarea actului procurorului si
retinerea spre judecare a cauzei. De asemenea, cel fata de care s-a dispus
scoaterea de sub urmarire penala, dorind pastrarea solutiei de netrimitere in
judecata, poate cere instantei schimbarea temeiului acesteia. In aceasta ultima
ipoteza, instanta nu poate proceda la retinerea cauzei spre judecare, chiar
daca probele existente la dosar ar fi suficiente pentru aceasta. Astfel,
plangerea prevazuta de art. 278^1 reprezinta, intr-un sens larg, o cale de
atac, care se supune principiului de generala aplicabilitate in dreptul penal,
non reformatio in pejus. Intr-adevar, desi legea nu prevede in mod expres
aplicarea acestui principiu cu prilejul solutionarii plangerii impotriva
actelor procurorului, ratiuni identice cu cele care determina extinderea
aplicabilitatii acestui principiu si in alte situatii decat cele prevazute in art.
372, art. 385^8 sau art. 414^1 alin. 1 din Codul de procedura penala justifica
luarea sa in considerare si in cazul procedurii reglementate de art 278^1.
Astfel, daca se pastreaza rationamentul textului de lege criticat, solutia
pronuntata cu prilejul solutionarii plangerii poate duce la agravarea situatiei
celui care a sesizat-o. Cunoscand acest lucru, persoana fata de care s-a dispus
scoaterea de sub urmarire penala are motive rezonabile sa se abtina de la a se
adresa instantei judecatoresti pentru a nu-si agrava propria situatie. Asa
fiind, accesul la justitie ar fi obstructionat daca nu s-ar lua in considerare
principiul non reformatio in pejus.
Aceste argumente au in vedere si faptul ca, in situatia in care instanta
retine cauza spre judecare, actul de sesizare a instantei il constituie,
potrivit dispozitiilor art. 278^1 alin. 9 din Codul de procedura penala, chiar
plangerea persoanei interesate. Consecinta este aceea ca, daca nu se ia in
considerare principiul non reformatio in pejus, in situatia in care autorul
plangerii este persoana fata de care s-a dispus scoaterea de sub urmarire
penala, actiunea penala ar fi declansata de insasi plangerea celui impotriva
caruia se indreapta procesul penal.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1, 2, 3, art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 din
Codul de procedura penala, exceptie ridicata, din oficiu, de Tribunalul Galati
- Sectia penala in Dosarul nr. 221/P/2004.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 18 noiembrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent sef,
Doina Suliman